Jobul de strateg în România – o fata morgana?

Cu ce se ocupă exact strategul şi când intervine el? Este angajat permanent al companiei sau i se solicită serviciile într- un moment crucial de business? În general, accepţiunea largă este aceea că strategul sprijină echipele de conducere în implementarea planului strategic, prin direcţiile asumate de evoluţie în materie de produse, servicii, pieţe sau de modificare şi organizare a arhitecturii interne a companiei – structură, infrastructură, cultură organizaţională.

Acel strateg cu S mare este o specie rară, foarte bine plătită şi care de obicei lucrează pe proiecte speciale. Altfel, în România acest concept este înglobat mai ales în alte fişe de post, precum Chief Strategy Officer, Bussiness Consultant şi chiar General Manager. În unele companii, de implementarea strategiei se ocupă consultanţi externi sau experţi interni – angajaţi ai companiei respective, în alte ţări.

Companiile de recrutare vorbesc despre jobul de strateg ca despre o floare rară: cerinţele pentru un rol specific ca acesta sunt puţine.

„Este greu de stabilit cât de căutați sunt strategii de către companiile din România, pentru că acest rol și abilitățile și competențele necesare pentru îndeplinirea lui sunt cel mai adesea combinate cu alte calificări și competențe, iar funcțional este destul de greu de separat rolul de strategie de rolurile conexe”, spune Anca Velcescu, Consultant Senior, agenția Manpower Professional.

Au fost alte poziţii, spune specialistul, cu focus pe această competenţă, iar acestea au fost de coordonare şi management superior.

Am mers şi către marile companii, întrebând despre persoana care îndeplineşte funcţia de strateg şi am aflat despre existenţa următoarelor variante: sunt mai mulţi strategi în companie – pe diverse departamente şi niveluri, dar au mai ales o responsabilitate executivă; strategul este unul singur şi se confundă cu Managing Directorul; sau „am lucrat la un moment dat cu un astfel de specialist, acum câţiva ani”.

Doru Dima, directorul companiei de recrutare Profiles International, spune că în acest moment are „în lucru” doar două posturi de consultant în strategie şi management, ambele pentru două organizaţii germane, nu româneşti.

„Ca să fac o glumă, operez cu un concept numit Antistrategic Management”, spune Dima, care completează: „Ar fi bine dacă în companiile româneşti s-ar căuta experţi în strategie. Din nefericire, fără o experienţă foarte mare în management este greu să înţelegi valoarea planificării resurselor, atât umane, cât şi materiale, precum şi anticiparea pieţei şi interacţiunile dintre industrii. De regulă, strategii companiilor româneşti vin din alte pieţe emergente, asemănătoare României.”

Irina Pânzaru, Branch Manager, agenția Manpower SMB, înaintează şi o altă ipoteză: „Sunt strategi, dar se vorbeşte extrem de discret despre ei: ţinând cont de natura foarte sensibilă a informaţiilor cu care se operează la aceste niveluri de top-management, în marile corporaţii, e de aşteptat ca aspectele legate de strategie şi strategi să fie tratate confidenţial – de unde şi abundenţa de consideraţii generale, teoretice, în dauna celor specifice, de actualitate imediată”.

Cum ajungi strateg?

Careers in Business menţionează câteva dintre skill-urile necesare unei persoane care îndeplineşte acest rol: abilitatea de a vedea the big picture, excelente abilităţi de leadership şi comunicare, să fii confortabil cu cifrele, un bun analist, capabil să dialoghezi cu oameni de la toate nivelurile organizaţiei, să fii multifuncţional, persuasiv, şi lista rămâne deschisă.

Este însă nevoie de o anume pregătire profesională pentru a accede la această poziţie? Ce ar trebui să se regăsească în CV ca recomandare pentru acest tip de post?

Irina Pânzaru spune că nu există o pregătire-standard pentru persoanele care ar putea ocupa funcţia de strateg. „E esenţială însă experienţa operaţională directă, de cele mai multe ori peste nivelul de operare avut în vedere”.

Dima vorbeşte despre o expertiză solidă de conducere în mai multe organizaţii din aceeaşi industrie. În general, se pare că deţinerea unor funcţii anterioare de General Manager sau CEO este aproape cu titlu obligatoriu.

Velcescu spune că un strateg poate proveni şi din poziţii anterioare de Business Development Manager, Operations Manager, Marketing Manager sau PR Manager, subliniind chiar că acestea dau chiar cei mai buni strategi.

La ce nivel ajunge salariul

Şi aşa ajungem la „cum este plătit un strateg în România”. „Salariul ar fi cam 80% din salariul unui General Manager de la o companie multinaţională. Acest salariu poate fi şi de trei ori mai mare pentru un specialist străin. Românii acceptă salarii mai mici. Avem şi excepţii, dar doar în zona freelancerilor”, punctează directorul Profiles Internaţional.

Anca Velcescu este de părere că nu există o frecvență suficientă a cererii de strategi pentru a putea indica intervale salariale relevante şi un reper important în această privință sunt salariile pentru pozițiile care au atribuțiuni de strategie, cum ar fi cele de Business Development, vânzări și marketing. Un alt criteriu de stabilire a nivelului salarial pentru un strateg ar fi şi dimensiunea companiei și a piețelor pentru care se implementează, dezvoltă sau decide strategia, precizează Velcescu.

Sigur că, alături de salariu, strategii beneficiază de obicei şi de alte facilităţi: bonus procentual din veniturile aduse ca urmare a elaborării și implementării de strategie, participare la profit, program de lucru flexibil.

Se ridică însă întrebarea De ce un General Manager s-ar transforma într-un strateg? Doru Dima: „Nu sunt prea multe organizaţii care să-şi permită un strateg. Este greu să găseşti o persoană cu experienţă de conducere în mai multe organizaţii din aceeaşi industrie. De regulă, aceşti strategi lucrează mai mult ca freelanceri. Ei au dovedit că pot conduce organizaţiile şi le pot dezvolta, ajungând la un nivel de expertiză foarte înalt. Nevoia lor de performanţă nu a mai fost satisfăcută în poziţiile în care se aflau, cunosc foarte bine industriile din care provin, aşa că acum îşi doresc să facă mai mult decât să conducă o companie”.

George Butunoiu are însă o altă opinie cu privire la asta: „Nu există cu adevărat strategi sau, dacă există, aceştia sunt oameni care îşi caută un job. Sunt în căutarea unui loc de muncă, şi atunci îşi alătură această sintagmă de strateg”.

În concluzie, strategul în România, acel strateg cu literă mare, care are linie telefonică directă cu managerul general şi este chemat când situaţia cu adevărat o cere – vorbim aici şi despre crisis management –, este aproape o Fata Morgana pe piaţa muncii din România: fie că este prea scump pentru companii pentru a şi-l permite, fie că nici nu se gândesc la faptul că ar putea avea nevoie de el.

Articol preluat din Revista Cariere de iunie. Pentru detalii legate de abonare, click aici