Încet, dar sigur, românii încep să recicleze

Cantitatea de deşeuri electrice şi electronice creşte în aproape toată lumea, iar România nu face excepţie. Orice aparat electric, electronic sau electrocasnic, lampă, neon sau corp de iluminat – uzat sau nefuncţional – intră în categoria deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice (DEEE) şi trebuie să fie reciclat. „Legislaţia europeană, transpusă la nivel naţional, prevede ca în fiecare ţară să se colecteze anual minimum 4 kg DEEE pe locuitor“, spune Andreea Idriceanu Calev, Communication Manager RoRec. „Deşi aceste echipamente reprezintă un procent redus din totalul deşeurilor unei comunităţi (numai 5-6%), ele trebuie colectate şi reciclate corect.” Deşeurile electrice sunt de 10 ori mai nocive decât deşeurile menajere obişnuite. Conţin metale grele (Hg, Cd, Pb) care poluează apa şi solul, gaze toxice (freon) şi materiale nonbiodegradabile (plastic, sticlă, metale), care pot fi eliminate nepoluant doar prin tratarea conform standardelor de mediu. La nivel european se creează strategii ce vorbesc despre o societate a reciclării, pentru că motorul noilor tehnologii de vârf în electronică este asigurat de materiile critice, precum galium, indium, germanium, tantalum, a căror exploatare naturală este restrânsă. Iar pentru a depăşi limitarea, fabricanţii HiTech sunt deja concentraţi pe deşeul electronic, pentru că acesta se conturează ca o sursă alternativă, cu atat mai atractivă, cu cât tehnologiile de tratament şi reciclare vor reuşi să „extragă” mai multe „materii prime secundare”.

„Colectarea deşeurilor din echipamente electrice şi electronice este văzută la nivel european ca un domeniu strategic”, explică Andreea. „Motivul este foarte clar: echipamentele electrice şi electronice conţin elemente periculoase care, reciclate corespunzător, sunt eliminate nepoluant sau refolosite ca materii prime secundare în industria de profil.”

Procesul de colectare

Activitatea asociaţiilor colective, cum este şi RoRec, se concentrează pe preluarea deşeurilor de la autoritatea locală – singura aflată în contact direct cu „gunoiul” cetăţeanului – şi demersurile ca aceste deşeuri să fie corect reciclate, tratate şi eliminate nepoluant, în conformitate cu standardele europene. „Din păcate, rezultatele colectării la nivelul comunităţilor sunt evident sub ţinta europeană, acesta fiind motivul pentru care asociaţia creează programe de colectare directă de la populaţie şi se preocupă de realizarea infrastructurii necesare colectării coerente, în parteneriat cu autorităţile locale”, explică Andreea.

Procesul de colectare depinde esenţial de crearea infrastructurii necesare colectării selective şi de informarea şi conştientizarea publicului. RoRec a creat Reţeaua Naţională de Colectare, care numără astăzi 25 de centre ce oferă servicii coerente şi gratuite de preluare a DEEE de la populaţie, prin programe permanente. RoRec a lansat în 2011 primele centre de colectare alături de municipalităţi care şi-au dorit să ofere comunităţilor lor un astfel de serviciu. Nu doar din dorinţa de aliniere la regulile europene, ci din spirit de bun gospodar. Cele 25 de centre lansate în parteneriat cu autorităţile locale sunt doar primele dintr-o reţea ce va atinge un număr de 70-80 de spaţii la nivel naţional şi dintre care multe altele îşi vor deschide porţile în acest an.

„Centrele de colectare DEEE au apărut ca o necesitate firească pentru gestionarea deşeurilor electrice, fiind o verigă importantă între posesorul de deşeuri, respectiv cetăţean, şi reciclator, ne spune Cristian Ionescu, Manager Reţeaua Naţională de Colectare RoRec. „Un centru de colectare DEEE este un serviciu destinat comunităţii, un spaţiu amenajat conform standardelor europene, pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice într-un mod organizat şi în condiţii de deplină siguranţă, cu respectarea normelor de mediu. Reţeaua Naţională de Colectare RoRec, realizată în parteneriat cu primăriile, înseamnă crearea unei infrastructuri coerente de colectare a acestor deşeuri la nivel naţional.”

Ce reciclează românii

Fără îndoială că beciurile, şoproanele şi podurile românilor adăpostesc tone de echipamente electronice uzate moral sau defecte, pur şi simplu. De multe ori intervin zgârcenia şi sentimentul de conservare, dar în alte cazuri nu ştim ce să facem cu televizorul stricat sau cu monitorul care mai mult încălzea camera şi ocupa spaţiul decât oferea cine ştie ce rezoluţie. Totuşi, când o asociaţie bate la uşă –aşa cum este şi cea sus amintită –, lumea reacţionează pozitiv.

„Am constatat cu bucurie că de la micuţii de grădiniţă, care îşi implică familia în acţiuni, la bunici care ne felicită că i-am scăpat de aceste deşeuri care le ocupă locul în casă, la profesori care ne susţin în toate acţiunile derulate, autorităţi locale, salubrizori, reprezentanţi ai presei, oamenii încep să se implice”, povesteşte Andreea. „Nu o dată au venit la acţiuni bunicii, care ne-au spus că nu au scăpat cu faţa curată până nu au adus la colectare ce aveau vechi prin casă, căci nepoţii i-au convins să facă acest lucru. Aşa că… privim cu optimism la viitor datorită spiritului civic şi entuziasmului pe care îl găsim la tineri şi la cei mici! Dar mai avem mult de luptat…”

Există şi oameni mai sceptici care îi întreabă pe cei de la asociaţii dacă nu cumva le repară şi le vând la second-hand. Dar sunt repede convinşi când li se spune că asociaţia, în colaborare cu primăria, îi ajută să scape de echipemente în condiţii ecologice. Treptat, încrederea oamenilor creşte, şi asta se vede când asociaţia revine în aceeaşi zonă pentru încă o colectare. Numărul deponenţilor creşte, la fel şi cantităţile de deşeuri. „La Reşita, de exemplu, am avut o colectă la finele lui noiembrie. Am avut cam 180 de deponenţi şi 4,5 tone colectate. În martie, am revenit. Burniţă, frig, vreme rea. Numărul de deponenţi s-a dublat, cantitatea colectată, la fel. Asta spune ceva!”, crede Andreea

Totul începe de la colaborarea cu primăriile. În momentul în care o primărie se implică împreună cu o asociaţie, lucrurile se mişcă repede.

„Nu o dată am avut primari sau viceprimari care au stat la punctele de colectare, au alergat cu maşinile proprii să anunţe lumea din comunitate, au solicitat preoţilor să anunţe la biserică, au mers din poartă-n poartă cu noi, să adune vechiturile de la oameni”, spune Andreea.

Reciclarea este strâns legată de responsabilitatea şi de proximitatea centrului de reciclare. Oamenii învaţă repede să scape de ce nu le mai trebuie, dacă sunt puţin ajutaţi de autorităţi şi de asociaţii nonprofit, aşa cum este RoRec. „E important să lucrezi cu oamenii locului, astfel simt că fac ceva bun pentru comunitatea lor. Printre cei mai fervenţi susţinători ai activităţii noastre sunt voluntarii implicaţi în campaniile noastre. Ei sunt cei care sunt interfaţa cu oamenii. Sunt copiii acelei comunităţi, oamenii îi ascultă cu atenţie. Le pun întrebări. Ei răspund cu răbdare, cu glume, cu zâmbete… Oamenii îi îndrăgesc, îi ajută. Şi sunt foarte mândri de asta,“ conchide Andreea.

Articol preluat din Revista Cariere de aprilie. Pentru detalii legate de abonare, click aici