Ei o fac cu casca pe cap

Doru Panaitescu se teme de înălţime. Şi nu-i place să meargă cu avionul. Dar asta nu-l împiedică să facă rapel în cascadă, să sară cu paraşuta sau să intre în peşteri. Şi chiar să-i determine pe alţii să-l urmeze, deşi vorbim despre oameni mai obişnuiţi cu munca în faţa calculatorului decât cu plimbările sub cerul liber. De zece ani, Doru nu şi-a mai petrecut niciun weekend acasă. Mereu se duce să facă ceva, pe undeva. În Balcani, în Turcia, în Delta Dunării, la mare sau la munte. Cu prietenii sau în teambuilding-uri organizate cu echipa lui, Wild Escapes.

Doru organizează teambuilding-uri de şase ani, timp în care a avut ocazia să înveţe multe, atât despre logistică, de care are mare nevoie când îi vin echipe de 80-100 de oameni, dar şi despre tiparele comportamentului uman.

„Scopul unui teambuilding nu este să te dai cu barca pe banii firmei”, spune Doru. „Ci să faci bonding-ul cu colegii.” Şi să te distrezi făcând asta. Oamenii care apelează la el îi cer întotdeauna foarte mult, însă nu suficient de mult încât Doru să nu le depăşească aşteptările. Unii vor multă adrenalină, motiv pentru care vor să facă în două zile şi paraşutism, şi rafting, şi rapel, şi scufundări sub gheaţă. În alte locuri se merge pe principiul: dacă şeful a făcut paraşutism când a fost în vacanţă în SUA, atunci vrea să-i arunce pe toţi cu paraşuta. Numai că lucrurile nu funcţionează chiar aşa. În general, Doru face câteva propuneri, cere sugestii, cam ce le-ar plăcea oamenilor să facă. Cerinţele variază mult şi în funcţie de vârstă, domeniul activităţii şi sexul dominant din echipă. Dacă într-o firmă sunt numai femei, atunci în mod sigur ele vor cere anumite activităţi. La fel se întâmplă şi dacă angajaţii au vârsta mai înaintată. Unii se focalizează pe destinaţii, de tipul munte, mare sau deltă, iar alţii vor activităţi specifice. Sunt mulţi şi cei care cer activităţi care nu s-au mai făcut.

Câştigă oamenii

Multă lume se gândeşte la team bulding ca la o ocazie să bea un spriţ sau să meargă la discotecă împreună cu colegii. Numai că activitatea asta este contraproductivă atât pentru nivelul distracţiei, cât şi pe gradul de conexiuni care se pot face între diferite departamente. Doru spune că este important să-i câştigi repede pe oameni. Să-i antrenezi într-o activitate imediat ce au ajuns la destinaţie, chiar dacă acea activitate presupune cântatul la chitară în jurul focului, karaoke unplugged sau învăţarea în câteva minute a mai multor tipuri de noduri la şireturi, care nu te mai lasă la greu. Când are echipe mari, oamenii se restrâng pe bisericuţe, în funcţie de afinităţile pe care le au. Scopul oamenilor de la Wild Escapes este să încurajeze interacţiunile şi comunicarea dintre departamente.

La firmele mari e posibil ca oamenii să-şi poarte ranchiună chiar dacă nici măcar nu se cunosc personal. În team building nu au încotro, trebuie să lucreze împreună. Probele gândite de Doru sunt făcute în aşa fel încât sunt obligaţi să interacţioneze cu ceilalţi, inclusiv fizic. Unele, extrem de simple, au un efect neaşteptat. Există o probă care se numeşte „Râu otrăvit”. Un căpitan conduce o echipă de şase sau zece oameni, cu măşti de gaze şi bastoane de cauciuc. Echipa urcă pe un buştean, iar căpitanul îi aşază în funcţie de data de naştere. Apoi le cere să se ordoneze în funcţie de înăţime, dar fără să vorbească între ei şi fără să cadă. Dacă nu respectă regulile, o iau de la capăt.

„Când le dai oamenilor recuzită, atunci apare spiritul lor ludic. Încep să se joace”, spune Doru. Puşi în asemenea situaţii, oamenii sunt nevoiţi să interacţioneze între ei, să se ajute.

„Cei care fac astfel de probe se comportă diferit după teambuilding”, spune Doru. „Pentru că au trecut printr-un contact fizic.” O altă probă se numeşte „Puntea indiană”. Două frânghii deasupra unei râpe şi câte un om pe fiecare parte a ei. Unul este înarmat cu un ferăstrău, celălalt cu o bucată de lemn. Sarcina lor este să se întâlnească la mijloc şi să conlucreze la tăierea acelei bucăţi de lemn cu ferăstrăul, cât timp atârnă pe două frânghii deasupra prăpastiei de câţiva zeci de metri adâncime.

Ca să-şi dea seama de animozităţile dintr-o companie, Doru apelează la departamentele de HR. Le cere o listă cu vechimea oamenilor în firmă, vârsta şi aşa mai departe. Apoi le pune întrebări. Dacă adună un grup de 70 de oameni, atunci face mai multe echipe de câte şapte sau opt oameni, în funcţii de criteriile stabilite de el.

Siguranţă înainte de orice

În probele organizate de Wild Escapes, nimeni nu aşteaptă să termine ceilalţi proba, pentru că toţi fac câte ceva în acelaşi timp. La firma lui Doru sunt doi angajaţi permanent, dar colaboratori au peste tot. „La munte ai nevoie de un anumit monitor, în deltă de alţii şi tot aşa.“ Numărul oamenilor care îl asistă variază în funcţie de specificul probelor. Dacă se lucrează la ceva complex, cu corzi, atunci este nevoie de alpinişti profesionişti. Dacă o companie are 80 de angajaţi, Doru vine şi el cu 10 sau 15 oameni care trebuie să supravegheze totul. Întotdeauna este studiat terenul înainte şi pregătit pentru probe. Se verifică dacă în zonă sunt animale sălbatice şi se cartografiază întreaga zonă.

„Am mereu la mine un instinctor, o trusă de prim ajutor sau pastile”, spune Doru. Are medic în echipă şi un om de buffer, care teoretic nu face nimic, dar în realitate face foarte multe. Dacă programul include paraşutism, atunci oamenii vor sări în tandem, nu singuri. Dacă vor să tragă cu arcul, cu puşca cu aer comprimat sau cu arbaleta, totul e pregătit înainte. Deviza lor este „Noi o facem cu casca pe cap.”

În general, oamenii nu acordă mare importanţă organizării. „Avantajul să lucrezi cu o agenţie specializată este că poţi obţine o cazare mai bună, poţi obţine discount la transport şi uneori nu-i simplu să găseşi loc pentru 100 de oameni”, spune Doru. Alţi clienţi au pretenţia să fie luaţi de la firmă cu maşini de teren, vor să meargă în locuri unde nu există semnal la telefon sau vor să mănânce ceva deosebit. Doru a avut şi clienţi care i-au cerut să-i ajute să-şi învingă teama. Cum a fost o echipă de medici care făcea intervenţii la înălţime. Teambuilding-urile sunt organizate pe specificul şi nevoile celor care participă, iar Doru este interesat să producă servicii surprinzătoare, care să-i facă pe oameni să-şi dorească să iasă din casă mai des.

Articol preluat din Revista Cariere de iulie. Pentru detalii legate de abonare, click aici