Directivă UE: Permis unic de muncă şi rezidenţă pentru muncitorii non-UE

Directiva „permisul unic“ complementează alte măsuri privind migraţia legală, precum cartea albastra, şi este concepută pentru a facilita migraţia necesară pentru a satisface nevoile de pe piaţa muncii din UE. Având în vedere că legea adoptată de către Parlament a fost deja aprobată de către statele membre, votul Parlamentului va încheia procedura legislativă. Odată ce directiva este publicată în Jurnalul Oficial al UE, statele membre vor avea doi ani pentru a o transpune în legislaţia naţională.

„Directiva privind permisul unic permite un răspuns parţial la criza de forţă de muncă care se profilează la orizont. Ea permite de asemenea un control al forţei de muncă. Este mai bine să avem o migraţie legală, să dejucăm orice tentativă de fraudă şi de migraţie ilegală“, a spus raportoarea Véronique Mathieu (EPP, FR) in cadrul dezbaterii de luni din Parlamentul European.
Aceste reguli nu afectează puterea de decizie a ţărilor UE în ceea ce priveşte admiterea muncitorilor non-UE sau numărul celor admişi, ci vor trebui să decidă într-un interval de patru luni daca acordă sau nu aprobare pentru permis unic.

Cine este inclus?

Normele s-ar aplica cetăţenilor non-UE care doresc să trăiască şi să lucreze într-un stat membru sau care locuiesc şi muncesc deja în mod legal într-o ţară UE. Noua lege nu ar include rezidenţii pe termen lung, refugiaţii şi lucrătorii detaşaţi (care sunt deja incluşi în alte norme UE), lucrătorii sezonieri sau cei transferaţi în cadrul unei companii (de asemenea incluşi în alte directive UE). Participanţii au pair şi navigatorii care navighează sub pavilionul unui stat membru sunt, de asemenea, excluşi.

Drepturi şi protecţie socială

Cei care deţin o singură autorizaţie ar beneficia de un set de drepturi similare cu cele ale lucrătorilor din UE, precum standarde de muncă fundamentale, recunoaşterea calificărilor, dreptul de a se afilia la sindicate, drepturi de pensie, asigurări sociale, servicii oferite de oficiile forţelor de muncă şi locuinţe publice. Ţările UE ar putea aplica propriile restricţii specifice pentru aceste drepturi.

Ca regulă generală, muncitorii non-UE se vor bucura de acelaşi acces la protecţie socială precum cetăţenii UE. Cu toate acestea, statele membre ar putea aplica restricţii pentru deţinătorii de contracte de muncă pe o durata mai mică de şase luni.

La cererea deputaţilor europeni, directiva asigură faptul că lucrătorii non-UE îsi vor primi pensiile în tarile lor de origine, în aceleaşi condiţii şi la aceleaşi rate precum cetăţenii statelor membre.

Formarea profesională şi învăţământul

Cetăţenii non-UE şi cei care sunt înregistraţi ca şomeri vor beneficia de formare profesională şi educaţie. În timpul negocierilor, deputaţii au respins propunerea ţărilor membre de a limita aceste servicii doar la muncitorii străini angajaţi. În ceea ce priveşte accesul la învăţământul universitar sau la formare profesionala care nu se referă direct la ocuparea forţei de muncă, ţările membre ar putea impune condiţii specifice precum competenţa lingvistică.