Cum învaţă generaţia digitală?
Când vorbim despre învăţare/dezvoltare, este important să găsim echilibrul între tendinţe, bune practici şi principii, pe de o parte, şi diferenţele individuale, pe de altă parte. Motivaţiile, preferinţele şi caracteristicile noastre de personalitate influenţează modul în care învăţăm. Din studiul pe care HART Consulting l-a realizat împreună cu Facultatea de Management din cadrul SNSPA pe un eşantion de peste 1.000 de persoane din generaţia digitală (sub 29 de ani) şi peste 3.000 de persoane din alte generaţii (peste 29 de ani), reiese faptul că tinerii au, într-o măsură mai mare decât cei mai în vârstă, nevoia şi abilitatea de a interacţiona (nu neapărat faţă în faţă), vor să se simtă bine, se plictisesc uşor, preferă să acţioneze spontan şi au rezistenţă mai mică la stres şi presiune.
Din aceste motive, interactivitatea şi diversitatea metodelor folosite îi ajută să îşi concentreze atenţia pe ceea ce au de învăţat. Preferă studiile de caz scurte, jocurile de rol, discuţiile pe baza unor filme didactice, gamificarea, pentru că le satisfac nevoile de interacţiune, diversitate şi confort. Dacă nu au parte de activităţi variate şi nu sunt implicaţi în timpul cursurilor, îşi creează singuri această varietate schimbând mesaje pe reţelele de socializare.
Au o viteză de reacţie extraordinară. Şi au această viteză de reacţie nu doar când vorbim despre relaţionare, ci şi când vorbim despre proiecte. Cum studenții vor lucruri practice, mulţi profesori s-au adaptat şi le solicită realizarea de proiecte, astfel încât la finalul unui semestru aceștia au de predat destul de multe lucrări. Eu am fost uimită de cât de puţin timp le este necesar pentru a lucra la un proiect (între două ore şi o zi). În momentul în care am întrebat: „Cum faceţi voi proiectele?” şi răspunsul a fost „Căutăm pe internet”, am început să înţeleg cum reușesc atât de repede. Aici întrebarea este cu ce rămân din ele şi în ce măsură acele abilităţi le vor fi utile în viitor.
Într-o lume în care internetul a adus o deschidere extraordinară şi accesul la un volum foarte mare de informaţii, contează tot mai mult abilitatea de a le selecta şi organiza pe cele relevante. Iar tinerii au abilităţi de multitasking, pot trece uşor de la o sarcină la alta (ceea ce pentru multe persoane care nu aparţin generaţiei digitale reprezintă un efort), însă atunci când este nevoie de atenţie la detalii şi de concentrare pe proiecte complexe pot întâmpina dificultăţi. Şi ceea ce îi poate ajuta din acest punct de vedere nu este doar trainingul pe abilităţi de planificare şi organizare, ci şi feedbackul de dezvoltare pe baza unor instrumente de autocunoaştere valide. Sunt curioşi, vor să afle lucruri despre ei şi, cu cât îşi clarifică zonele în care au nevoie de un anumit efort pentru a ajunge acolo unde îşi doresc, cu atât vor putea să facă alegeri în cunoştinţă de cauză. Ceea ce ajută, de asemenea, în programele de dezvoltare ale tinerilor este feedbackul rapid şi constant referitor la progresul şi la rezultatele muncii lor, întrucât simt nevoia de a le fi recunoscute meritele şi de a primi ghidaj.
Am lăsat la final cel mai important lucru de care avem nevoie toţi în orice program de dezvoltare: răspunsul la întrebarea „de ce învăţ ceea ce învăţ?” Am văzut angajaţi de peste 29 de ani care participă la workshopuri pentru că au fost trimişi şi studenţi care merg la cursuri pentru prezenţă, iar implicarea şi efortul sunt similare. Cum nu putem să controlăm comportamentul altora, ci doar pe al nostru, putem să comunicăm clar de ce este util un anumit curs sau un program de dezvoltare, nu doar ce va presupune şi cum se va desfăşura.
Acest text a apărut în ediția tipărită a Revistei CARIERE, cu numărul 227.