CEO-ul roman se tine departe de blogoree

In blogosfera romaneasca,
middle si top managementul este reprezentat limitat, iar blogurile
corporatiste, ridicate-n slavi pentru eficienta de ani de zile, nu au deschis inca
ochii. Prin urmare, la noi, toti detinatorii de functii de rasunet care au luat
calea comunicarii virtuale provin din domeniile marketing, PR, mass media sau
IT. In schimb, o privire in diagonala asupra CEO blogurilor de pretutindeni
ne-ar putea dezvalui si cateva dintre motivele pentru care managerii romani nu
adera la aceasta tendinta: nu au timp, nu inteleg exact importanta
feedback-ului constant de la angajati si clienti sau se impiedica in schimbarea
registrului formal cu unul colocvial, singurul citet pentru publicul larg.

Pe blog, CEO-ul strain e de fapt PR

Cel mai
respectabil si mai laudat blog de catre businessmanii romani pare a fi, in urma
unei sondari succinte, cel al lui Jonathan Schwartz, CEO la Sun Microsystems –
fireste, companie tot din domeniul IT. Pe buna dreptate, caci, desi ramane in
limitele profesionale, da informatii pretioase pentru pasionati, de la cifre
extrase din sondaje specializate la noutati din domeniu. Un alt director care-si
face timp pentru internauti este Bob Sutor, Vice President of Standards and
Open Source la IBM. Si in cazul sau primeaza postarile despre domeniul pe
care-l stapaneste, insa, intre categoriile de subiecte acoperite pe blogul sau
sunt si chitara, gradina sau muzica, de unde putem afla, printre altele, si
„Cum sa-ti ordonezi CD-urile cu Bob Dylan". In rest, o punere in revista
a blogurilor marilor businesmeni da dureri de cap. Sa aruncam o privire asupra jurnalului online al
CEO-ului McDonald's, Bob Langert. Desi tentativele de a adopta un limbaj
colocvial sunt aproape palpabil-dureroase, una din trei propozitii contine
sintagmele „corporate social responsibility" si „key performance indicators",
iar reusitele extraordinare ale companiei pe care o conduce razbat indiferent
de topicul abordat. Este, probabil, unul dintre motivele pentru care nu reuseste
sa indeplineasca una dintre functiile esentiale ale bloggingului: nu are deloc
comentarii, dar se straduieste, in invitatii precum „Sper ca va plac ultimele
schimbari pe care le-am adus pe blog si ca veti continua sa-mi dati feedback(!)
si comentarii, pentru ca pur si simplu ma omor dupa blogging!". Acelasi continut,
deci si feedback, sunt vizibile si in cazurile blogurilor altor guru ai afacerilor:
Randy Baseler, vicepresedinte al diviziei de marketing la Boeing, Federico
Minoli, presedinte Ducati, sau Jacques Kemp, Chief Executive Officer ING
Asia/Pacific, ale caror insemnari nu depasesc atributele unor simple comunicate
de presa. In schimb, chiar daca sunt mari sanse sa se numere printre sarcinile
departamentului de PR, exista deja o categorie noua de bloguri, cele de nisa. Printre
acestea, iese in fata cel al lui Bill Marriott, care pledeaza aproape in toate
postarile pentru „inlaturarea barierelor la nivel global".

Limba de lemn, versiunea 2.0

Desi exemplele
din afara demonstreaza mai degraba contrariul, bloggerii romani raman optimisti
in privinta capacitatii GM-ilor romani de a se distanta de limbajul scortos cu
care i-a obisnuit fisa de post. „Asa cum <> a fost poate deprinsa
de vechimea in diverse regimuri si de consultanta agentiei de PR, la fel
de bine consilierii de imagine si comunicare s-ar putea sa-i schimbe
<> si sa-i construiasca un nou look 2.0", spune Ciprian Stavar,
vicepresedinte New Media Agency. Chiar daca provin din domenii total diferite,
el e aprobat de Alin Popescu, avocat si editor general al site-ului
avocatnet.ro: „un blog este, prin el insusi, formator de limbaj pentru autorul
sau. In multe cazuri, poate fi chiar formator de opinie pentru autor, daca stam
sa ne gandim ca opiniile adevarate iau nastere doar ca urmare a expunerii
publice". In schimb, desi nu ii gaseste leacul, Tereza Valcan, responsabila cu
comunicarea in cadrul COSMOTE, incearca sa scuze rigiditatea de limbaj tipic
corporatista. „Un CEO este o persoana publica, si, prin urmare, limbajul formal
tine si de faptul ca acesta e impus de functia pe care o detine si de compania
pe care o reprezinta. Iar dupa ani de zile petrecuti in functii de conducere,
limbajul de lemn tipic mediului corporativ ramane deseori inradacinat in
exprimarea de zi cu zi". Permanent nemultumit, Vladimir Oane, CEO Metromind, se
pune de-a curmezisul si afirma ca nu e plauzibila perspectiva unui CEO blog
autentic si lizibil, „asta pentru ca au crescut intr-o tara si intr-o
mentalitate in care acesta a fost modul de comunicare. Singura iesire este
apelarea la firme de comunicare online care inteleg bine mediul si publicul tinta.
Insa, firmele de consultanta in comunicare online sunt putine, iar cele mai
populare sunt de fapt divizii ale firmelor de advertising, care, cu tot
respectul, nu inteleg cu ce se mananca marketingul pe internet".

Faima pe doi bani

„Blogerii sunt
cei mai <> oameni de pe Internet. Desi nu o admit multi, faima are
un rol extrem de important in blogging", pune pecetea Vladimir Oane.

„Faima? Eu as
spune branding personal plus o constructie echilibrata si corecta a imaginii
publice. Poate fi vorba de faima in cazul vedetelor sau al politicienilor, insa
in cazul managerilor lucrul cel mai important este dezvoltarea sau consolidarea
afacerii. Blogul ajuta enorm pentru realizarea profilului unui viitor partener
de afaceri. De asemenea, iti furnizeaza un sentiment de incredere cand ai acces
la atatea informatii personale despre un om", il contrazice punctual Bogdan
Gavrila, manager Core Target cu vechime in PR. Pe marginea egocentrismului
bloggerului de pretutindeni croseteaza si Alin Popescu, de parere ca, „in cele
mai multe cazuri, un blog reuseste mai degraba sa intretina faima, decat sa o
creeze". Restransa zi de zi de cutumele PR-ului, Tereza Valcan crede, pe de alta
parte, ca „cei care opteaza pentru crearea blogurilor o fac mai degraba din
nevoia de exprimare libera si necenzurata".

Si gongurile ar bate pentru…

„Nu ma atrage nici un manager de la noi destul
de mult incat sa ma abonez la blogul lui", spune refractar Vladimir Oane, iar
Ciprian Stavar e de aceeasi parere. Alin Popescu ar frecventa blogul lui Ion Tiriac,
iar Bogdan Gavrila marturiseste ca „intr-o discutie cu Calin Fusu – fondatorul
Neogen – l-am intrebat de ce nu isi face blog. Mi-a raspuns ca e prea ocupat si
ca momentan obiectivul sau principal este sa dezvolte afacerea. Prin urmare, as
vrea sa vad in blogosfera top-manageri care si-au dezvoltat afacerile si acum
se preocupa de lucruri mai abstracte, cum ar fi bloggingul". Pana atunci,
trebuie sa se consoleze cu cel al lui George Copos, si asta doar daca este
suporter fervent al echipei din Giulesti. Asta deoarece de pe blogul lui Copos,
gazduit de portalul fzr.ro, nu o sa aflati nici cifra de afaceri a grupului Ana
in 2006, nici ce implicare are in scandalul Loteriei, ci doar opinii asupra
traseului Rapidului si dialoguri cu „forzarapidistii".