A apărut prima astfel de cerinţă legală din lume: O țară din Europa va legifera egalitatea salarială
Proiectul de lege impune ca instituţiile şi companiile de o anumită mărime, ce au 25 sau mai mulţi angajaţi, să obţină o certificare a programelor lor de salarizare egală, potrivit lui Thorsteinn Viglundsson, ministru pentru Afaceri sociale şi egalitate.
Noua lege are scopul de a pune capăt diferenţelor de salarizare dintre bărbaţi şi femei pe insula de peste 323.000 de persoane.
În fruntea clasamentului
Proiectul de lege are susţinerea coaliţiei guvernamentale conducătoare, de centru-dreapta, precum şi a opoziţiei, de aproape 50% de legislatori de sex feminin din Parlamentul islandez. De asemenea, noua lege îşi propune să limiteze diferenţa de salarizare la 7% dintre bărbaţi şi femei, potrivit lui Viglundsson. „Diferenţa dintre salariile câştigate de bărbaţi şi femei, din păcate, este un fapt pe piaţa forţei de muncă din Islanda şi este timpul să ia măsuri drastice, avem expertiza şi mecanismele pentru a realiza“ a mai spus ministrul muncii.
Legea, care va intra în vigoare în ianuarie 2018, obligă companiile şi serviciile publice să se conformeze, în caz contrar fiind amendate. Islanda se află în fruntea clasamentului Forumului Economic Mondial, care analizează inegalitatea de gen din lume, urmată de Norvegia, Finlanda şi Suedia.
Să nu omitem faptul că guvernul german a adoptat în ianuarie anul acesta un proiect de lege care obligă întreprinderile mari să dea dovadă de transparenţă în ce priveşte diferenţele salariale între bărbaţi şi femei. Astfel, firmele cu peste 200 de salariaţi vor avea obligaţia să comunice la cerere informaţii cu privire la criteriile de remunerare, iar cele cu peste 500 de salariaţi vor fi obligate să publice cu regularitate rapoarte privind situaţia diferenţelor de salariu dintre bărbaţi şi femei.
Proiectul de lege în acest sens, asupra căruia coaliţia guvernamentală din Germania s-a pus de acord la începutul lui octombrie 2016, a fost intens dezbătut şi a întâmpinat rezistenţă în tabăra conservatoare, care a criticat mai ales “noile poveri birocratice” pentru întreprinderi.
“De acum avem cale deschisă către o lege care va sparge un tabu important, şi anume discuţia despre propriul salariu. Proiectul de lege susţine egalitatea salarială între bărbaţi în femei, prin transparenţă cu privire la remuneraţie”, a argumentat în schimb într-un comunicat ministrul pentru familie, social-democrata Manuela Schwesig. În Germania există deja obligativitatea unor cote pentru prezenţa femeilor în consiliile de supraveghere ale marilor companii.
Nu în ultimul rând, Parlamentul Belgiei a adoptat în 2012 o lege care obligă întreprinderile să efectueze din doi în doi ani o analiză comparativă a structurii lor salariale. Belgia a fost, de asemenea, prima țară din UE care a organizat Ziua egalității de remunerare (în 2005).
Cel mai redus decalaj
În fiecare stat membru al Uniunii Europene, directorii bărbați câștigau în 2014 mai mult decât femeile aflate în funcții de conducere, dar cel mai redus decalaj de salarizare se înregistra în România, arată datele prezentate în martie anul acesta luni de Oficiul de Statistică al UE (Eurostat).
Statisticile Eurostat, publicate anul acesta înaintea Zilei Internaționale a Femeii, arată că cel mai redus decalaj de salarizare între bărbații și femeile care ocupă funcții de conducere se înregistrează în România (5%), Slovenia (12,4%), Belgia (13,6%) și Bulgaria (15%). La polul opus, o femeie director câștigă cu aproximativ o treime mai puțin decât omologul ei bărbat în Ungaria (33,7%), Italia (33,5%), Cehia (29,7%) și cu aproape un sfert mai puțin în Slovacia (28,3%), Polonia (27,7%), Austria (26,9%), Germania (26,8%), Portugalia (25,9%), Estonia (25,6%) și Marea Britanie (25,1%).
Unul dintre principiile fondatoare
Într-un raport din decembrie 2013 al Comisiei Europene privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (Directiva 2006/54/CE) se arată că o serie de factori împiedică aplicarea principiului plății egale. Printre acești factori se numără lipsa de transparență a sistemelor de plăți, neclaritatea juridică a definiției privind munca de valoare egală, precum și obstacolele de natură procedurală. Printre aceste obstacole se pot menționa, de exemplu, lipsa informațiilor privind lucrătorii, necesare pentru reușita unei cereri de plată egală sau includerea de informații cu privire la nivelurile salariale ale diferitelor categorii de lucrători (IP/13/1227). O mai mare transparență privind salariile ar putea îmbunătăți situația victimelor discriminării salariale, acestea având șansa de a se putea compara mai ușor cu lucrătorii de sex opus.
Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul egalității de remunerare a fost consacrat în tratate încă din 1957, fiind prevăzut și de Directiva 2006/54/CE privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă.