1 mai: De la picnicurile de Armindeni, la Bar-B-Q

În tradiţia populară românească, sărbătoarea este numită şi „Ziua Pelinului", sau “Pomul lui Mai” şi semnifică începutul verii, fiind consacrată belşugului şi rodirii pământului. Denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) provine de la numele proorocului Ieremia, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 mai (în slava veche Eremin inseamna "Ziua lui Eremia").
Armindenul se serbează pentru rodul pământului, şi se spune că e bine ca în această dimineaţă oamenii să se spele cu rouă pentru sănătate. Oamenii obisnuiau în trecut sã punã de Armindeni la portile caselor câte o frunzã verde de salcie, stejar sau fag. Obiceiul îsi are originea într-o legendă potrivit cãreia evreii care au vrut sã îl prindă pe Iisus noaptea i-au însemnat casa cu o rămurică verde. Când soldatii au venit să îl ia, au găsit la toate casele rămurele. Se spune că, de Armindeni, "lucrurile se leagă" și că ramura de la poartă trebuie pusă și în cuptorul în care se coace pâinea din grâul cel nou.
Pe vremuri, la petrecerile câmpeneşti ale românilor de Armindeni se bea vin roşu amestecat cu pelin, “pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli”. În „Istoria fondării oraşului Bucureşti”, Nicolae Vătămanu istoriseşte despre ziua de Armindeni când dumbrava (ori codrul) de la Băneasa se umplea de boieri şi cucoane, „ieşiţi” în natură, să se bucure de parfumul de „verde crud”, „de mugur alb şi roz şi pur”.
Acum, an de an, de 1 Mai români ies în natură pentru a sărbători la grătar sau la picnic. Chiar la Bar-B-Q.

Bar-B-Q, sau farmec american în Centrul Vechi bucureștean

Ce este „barbecue”?

Bar-B-Q, sau „barbecue? După cum spun unii dintre cei care au studiat „problema”, originea cuvântului este obscură, iar folosirea lui de-a lungul timpului este diversă. Varianta des vehiculată este că ar proveni dintr-un cuvânt originar din Caraibe, care a fost ulterior consacrat de spanioli ca „barbacoa”, și care se referă la carne de oaie sau capră ori chiar orice fel de carne gătită încet la foc deschis, așezată pe un schelet de lemn la înălțime sau într-o groapă acoperită cu frunze de mangrove.

Există până și variante care sesizează apropierea de cuvântul românesc „berbec” și sugerează o etimologie în acest sens. Dar este dificil de stabilit cum ar fi putut exista o astfel de influență lingvistică pentru un cuvânt deja existent în cultura continentului american acum câteva sute de ani. Barbecue reprezintă, în fapt, o felie din întregul cultural care a evoluat în toate felurile, prezentând două caracteristici importante: gătitul lent la foc indirect și temperaturi joase (low and slow), având fumul drept ingredient important. Este o tehnică dezvoltată inițial în sudul Statelor Unite, care a cucerit apoi mari părți din America de Nord și evoluează azi în restul lumii. Nu în ultimul rând, în lume se scrie azi și barbecue, și barbeque, și BBQ, și Bar-B-Q.

Între industrial și urban

Dacă aveți de gând să vă duceți în Centrul Vechi din București, intrați pe Șepcari, iar acolo veți pătrunde în ceva ce nu știți să definiți din prima! Întâi realizați că sunteți angrenați în ribs&burgers, aceasta după ce prietenii vă trag de mânecă să nu fiți superficiali și să observați că sunteți la parterul Old Town Boutique Hotel și scrie R.I.B.S. – Romanian Insane Barbeque and Sauces.
Iar dacă vă decideți să luați masa aici, probabil că o să vă placă prezentarea unora dintre felurile de mâncare – pe platou din lemn, ori pe hârtie care aduce a foaie de ziar de weekend american. Rețetele îmbină concepte internaționale, alături de spiritul tradițional, într-un mod plăcut și gustos. Nu știm dacă veți fi șocați de faptul că meniul general al restaurantului conține cu preponderență coaste de porc – atât în varianta de preparare clasică, însoțite de 12 tipuri de sosuri, cât și în supă sau salată, plus o selecție de burgers. Desigur, veți găsi în meniu și preparate vegetariene sau pe bază de pește și fructe de mare, precum și câteva preparate clasice românești. Spre exemplu, un „meniu al serii” poate fi compus din antreuri precum humus cu 3 arome, carpaccio de sfeclă roșie cu brânză de capră, caviar de hrean și valeriană, burgeri de vită, curcan și pește, cartofi prăjiți cu brânză și trei tipuri de sos, trei tipuri de coaste printre care una în crustă panko și carne la garniță reinterpretată.
Să…amestecăm un pic meniul: avem coaste de porc, cartofi prăjiţi, boia, ulei de măsline, castraveți muraţi, ceapă, brânză de capră, usturoi, pătrunjel, mentă, coriandru, oregano, busuioc, ceapă verde şi lămâie, iar pe hârtia ca de ziar putem avea salată cu brânză de capră şi dressing de mango – care conţine salata iceberg, valeriană, roşii cherry, brânză de capră, struguri, dressing de mango şi seminţe de dovleac! Mai exact, este vorba despre Bar-B-Q House, cu specific american, care se adresează împătimiților amatori de coaste! De fapt, restaurantul se laudă că are „coaste și burgers atât de gustoși, încât îi provoacă și pe vegetarienii înrăiți să își trădeze principiile culinare”… Totuși, în meniu veți găsi și preparate vegetariene sau pe bază de pește și fructe de mare. Nota bene: chiflele şi pâinea sunt preparate in house.

„R.I.B.S. are o capacitate de 60 de locuri în interior și 30 de locuri pe terasă, are un design old american style, reinterpretat, cu elemente spaniole, reprezentând o combinație între lemn cu aspect învechit și metal, între industrial și urban. De amenajare s-a ocupat arhitectul Victor Grosu, un nume deja cunoscut, care și-a pus semnătura pe proiecte de succes în cadrul HoReCa. Implementarea
conceptului R.I.B.S. a necesitat o investiție de aproximativ 200.000 euro”, spune Măriuca Cristea, directorul general al restaurantului și al hotelului-boutique Old Town. Printre altele, Old Town Boutique Hotel a fost deschis în octombrie anul trecut și are 18 camere ce beneficiază de un design clasic-vintage. La R.I.B.S., dacă este să vedem un pic altfel, se merge pe ideea de lemn, de rustic, de cabană vânătorească elegantă, care are şi rastel de vinuri. Ne acaparează atmosfera American Diner, cu acele becuri atârnate din tavan, chipurile neglijent, dar de fapt atât de studiat!
„Nimeni nu pleacă nemulțumit de la noi. Avem ambiția să îi facem fericiți chiar și pe vegetarieni. Meniul nostru este foarte ofertant și ne dorim să îi transformăm pe clienți în prietenii noștri și să reușim să le cunoaștem în detaliu preferințele”, adaugă managerul locului, Mariuca Cristea. În plus, în serile de vineri și sâmbătă, aici au loc concerte live.

Cele opt ore și picnicurile americane

Să coboram cu picioarele pe pământul negru şi aspru. La 1 mai 1886, Federaţia Americană a Muncii declara o greva generală pentru a cere opt ore de lucru pe zi. 350.000 de muncitori de pe întreg cuprinsul SUA s-au alăturat grevei. Chicago a fost paralizat, o bombă explodând în Piaţă Centrală, chiar în mijlocul poliţiştilor. Provocaţi, poliţiştii au început să tragă la întâmplare în mulţime.
Au fost arestaţi opt lideri ai greviştilor. În absenţa dovezilor, au fost condamnaţi la moarte. Europenii au recuperat simbolul jertfei muncitorilor americani şi în 1889, Internaţionala Oamenilor Muncii (prima Internaţională Socialistă), declara 1 mai "Ziua Muncii". Steagul Roşu era numit "simbolul sângelui vărsat de martirii clasei muncitoare în bătălia lor pentru drepturi". Astfel, ziua a fost sărbătorită în întreaga lume încă din 1890. Sindicatele americane au început să facă presiuni în 1890 pentru recunoaşterea sărbătorii în SUA.

Victoria lor va fi parţială, pentru că unele state au acceptat să o celebreze, dar numai în luna septembrie. După ocuparea Europei de Est de URSS, republicanii americani au redenumit 1 mai, pentru a o "cosmetiza": Ziua Loialităţii. În 1947, datorită congresmanului Mc Carthy, ziua de 1 mai a redevenit în ochii guvernului american un pretext al sindicatelor infiltrate de comunişti pentru a organiza acţiuni de propagandă. A venit rândul preşedintelui Dwight D. Eisenhower ca în 1958 să redenumească ziua ca "Ziua legii". Ironia sorţii este că, în prezent, SUA au uitat aproape total aceste "momente", majoritatea americanilor apreciind picnicurile…
Oricum ar fi, întorcându-ne de unde am pornit, ori că picați în mrejele unui 1 Mai cu picnic de Armindeni, ori în mrejele unui Bar-B-Q cu farmec American, important este să vă simțiți bine. Și, ca să cităm un…film clasic: Clasa muncitoare merge în Paradis!

"Bar-B-Q, sau farmec american în Centrul Vechi bucureștean" reprezintă un articol preluat din numărul 244/februarie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.