„București – Leipzig – Lipscani”. Istoria unui mediu antreprenorial de elită

Tocmai de aceea vorbim despre evenimente, care s-au desfășurat, sau se desfășoară în acest an și care sunt menite tocmai punerii în valoare a istoriei să îi spunem mai puțin știută a țării noastre.
Spre exemplu, ocameră de comerț reprezintă cu precădere un spațiu al afacerilor. Însă… Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București este depozitara unei istorii care se confundă cu evoluția statului român modern: în acest an al Centenarului, se împlinesc și 150 de ani de la înființarea acestei instituțîi.
“Ce ocazie mai bună să vorbim despre începuturile comerțului românesc, aducând în atenția publicului, prin intermediul artei, fragmente, imagini din istoria comerțului? Proiectul nostru a fost îmbrățișat de Muzeul Național de Artă al României și de Muzeul Municipiului București, împreună cu care am organizat deja două din cele patru expoziții pe care le planificăm: „Artă și Comerț: 150 de ani de la fondarea CCIB” și, respectiv „București – Leipzig – Lipscani”. Această din urmă expoziție poate fi încă vizitată la Palatul Camerei București, până la 30 iulie 2018. În toamna acestui an vom mai organiza alte două expoziții, în colaborare cu Muzeul Național de Artă al României și cu Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”. Sunt proiecte la care țin foarte mult”, spune președintele Camerei de Comerț București, Sorin Dimitriu:

Să nu uităm că istoria acestei instituții reprezintă istoria unui mediu de afaceri de elită, implicat în numeroase acte de cultură. Prin organizarea acestor expozițîi, dar și a altor lansări de carte care vor avea loc la sediul istoric al Camerei, în…matca Lipscaniului, doriți să reluați actele de mecenat?

Da. Și să dăm un semnal comunității de afaceri că dezvoltarea economică nu poate avea loc independent de susținerea actelor de cultură și a celor educative.

De unde denumirea de București – Leipzig – Lipscani dată expoziției deschise la sediul Camerei?

În primul rând, alegerea aparține Muzeului Municipiului București, care a vernisat prima dată această expoziție de fotografie în orașul german Leipzig. La București este prezentată în premieră la sediul camerei noastre.
Păstrând proporțiile, comerțul dintre București și Leipzig este la fel de important pentru spațiul românesc pe cât a fost pentru civiilzatia europeană Drumul Mătăsii. A fost o cale prin care s-au importat, nu atât valori materiale, cât mai ales obiceiuri și mentalități. Astăzi mulți dintre co-orășenii noștri nu știu ce semnificație are cuvântul Lipscani. Este locul de unde provin, printre altele, „hainele nemțești” evocate atât de des în literatură românească a sec al XIX-lea, dar mai ales locul în care s-au afirmat primii mari comercianți români, precursorii marilor industriași de la începutul secolului al XX-lea. Să nu uităm de asemenea că elitele burgheze ale celor două principate își desăvârșeau educația în spațiul de limbă germană, înainte de a lua drumul Parisului, sub influență ideilor revoluționare pașoptiste.
Expoziția pe care o propunem împreună cu Muzeul București este nu doar despre istoria unui toponim și a liniei comerciale Leipzig – Lipscani, ci despre istoria comerțului bucureștean, despre îmbrățișarea unor practici europene de comerț în România.
În termeni moderni, acest comerț inter-state a jucat rolul unui accelerator al infrastructurii financiare. Comerțul care se desfășura în acest perimetru a generat nevoia unor efecte de comerț (acreditive, acte bancare etc.) care îi ajutau pe negustori să își deruleze afacerile. Așa a apărut pe Lipscani prima banca modernă din România – Marmorosch, Blank & Co. Apoi, în timp, acest perimetru a devenit ceea ce se numește city-ul bancar al României, cu Banca Națională și alte zeci de bănci private și Bursă din sediul istoric al Camerei de Comerț București. Iată o istorie pe cât de fascinantă, pe atât de necesară a fi cunoscută de bucureșteni, dar mai ales de antreprenori, pentru că aici putem găși modele de succes economic, dar și modele de reușită personală.

Vorbiți despre țesutul antreprenorial care a constituit baza pe care s-a construit, în anii de după Mică Unire, proiectul de țară care a dus, în 1918, la formarea României Mari. Care a fost catalizatorul acestui proiect? Ceea ce s-a putut face atunci s-ar mai putea face și acum?

Proiectul de țară al României, așa cum l-au desenat la jumătatea secolului al XIX-lea, mai întâi Cuza, iar apoi dinastia Hohenzollern, a avut un succes fulminant, anticipat de puțini. În mai puțîn de 100 de ani, între 1859 și 1947, România a aplicat o politică de reducere a decalajelor prin adaptarea fondului autohton la formele economiei occidentale, cu o încurajare, sub diferite forme, a capitalului național, politică ce a dus la crearea unora dintre cele mai mari conglomerate economice din Europa (Malaxa, UDR), și a unui sistem bancar care a susținut aceste dezvoltări, finantandu-le fără mari sincope, chiar și în timpul Marii Crize din 1929-1933.

Firește, nimic n-ar fi putut fi realizat fără oamen ivizionari, capabili să inspire și să arate direcția. Să ne gândim doar la câteva figuri emblematice care și-au legat numele de istoria camerei și implicit de istoria evoluției economice: C.A.Rosetti – inițiatorul celui de-al doilea proiect al legii camerei de comerț, pe când îndeplinea funcția de prim-staroste al corporației negustorilor bucureșteni, Miron Vlasto – primul președinte al camerei sau C.D. Athanasiu care a avut numeroase inițiative legislative (proiectul de lege privind intabularea firmelor, legea biletelor ipotecare, înființarea Bursei de efecte și de mărfuri din București) sau, în fine, Grigore Capșa, Dumitru Marinescu Bragadiru ș.a.
Ce este însă important este faptul că nu politicul a fost cel care a dat direcția dezvoltării economice, ci chiar mediul antreprenorial. Camera nu a fost creată la inițiativa unor politicieni, ci prin eforturile unor antreprenori care au realizat că politicul nu poate ține pasul cu realitățile economice. Aceștia antreprenori s-au reunit în jurul unor teme mari, importante pentru România. Ei au inițiat și determinat adoptarea unor legi, au contribuit la crearea unor instituțîi-pivot ale economiei capitaliste (Registrul Comerțului, Bursă de Valori, instituții de învățământ economice).

Îi adresez o ultimă întrebare președintelui Camerei de Comerț, Sorin Dimitriu (foto). Și anume: Mai putem găsi în trecut o lecție valabilă pentru prezent și chiar pentru viitor?

Fără doar și poate! România europeană și atlantică, ca și România Mare, este rezultatul unui proiect de țară. Acest proiect s-a realizat printr-un consens al mediului politic și economic. Principala provocare în acest moment este de a aduce politicul și economicul la aceeași masă, pentru a răspunde noilor provocări ale economiei: o economie aproape dematerializata în care nu mai este neapărat necesar să deții active pentru că să poți produce rezultate. Antreprenorii români sunt primii care resimt efectele globalizării și trebuie să preia din nou inițiativa auto-reglementării și să determine clasa politică să adapteze cadrul legislativ în acord cu o strategie națională coerentă, în interesul național. Ca și în trecut, camera are în continuare un rol de jucat în scrierea acestei istorii. Noi vrem că acest Palat istoric al Camerei să fie un spațiu al întâlnirilor și dezbaterilor între zona publică și cea privată.