Rețeta succesului într-un business: Lasă vorba și apucă-te de muncă!

Atunci când decupăm o foaie de hârtie, resturile rămase ne dau o imagine clară a design-ului obiectului la care lucrăm. Cam așa stau lucrurile cu Rework, o carte-rămășiță, scrisă de Jason Fried și David Heinemeier Hansson în procesul de dezvoltare a propriei afaceri – 37signals, o firmă mică, dar puternică, de aplicații web.

Cartea e dedicată antreprenorilor hardcore, proprietarilor de afaceri mici, oamenilor blocați în joburi pe care le urăsc sau proaspeților concediați. La unele capitole, mi-a venit să subliniez fiecare propoziție, nu pentru că erau lucruri noi, ci pentru că nu vroiam să le uit. Prin alte capitole am trecut însă fără niciun fel de emoție, fiind goale de conținut sau exemple.

Filosofia cărți: “Lasă vorba, apucă-te de muncă!”

Realitatea de astăzi e că oricine poate porni o afacere. Instrumentele necesare – până acum mult prea scumpe sau inaccesibile – sunt astăzi ori foarte ieftine, ori gratis, iar o persoană poate face treabă a doi sau trei angajați, uneori al unui întreg departament. Asta în timp ce lucrează de acasă și colaborează cu oameni aflați la mii de kilometrii. În aceste condiții, ce ar util să facem pentru a ne diferenția?

Ca niște dascăli grijulii, autorii ne dau o mulțime de sfaturi.

Ignoră viața reală

Când povestești cuiva o idee inovativă, există mari șanse să ți se răspundă: “Asta n-ar merge niciodată în viața reală”.

Ascultând cuvintele “binevoitorilor”, lumea reală începe să arate ca un loc foarte depresiv – unul în care ideile noi și perspectivele controversate pierd în față ordinii prestabilite, formate din ceea ce oamenii deja știu și fac, uneori ineficient și plictisitor. Jason Fried și David Hansson spun că în spatele cuvintelor se ascund oameni pesimiști și disperați, ce asumă că societatea nu e capabilă de schimbare. Sfatul autorilor? Nu-i credeți. Viața reală poate fi palpabilă pentru ei, dar asta nu înseamnă că suntem cu toții nevoiți să trăim în ea. Viața reală este o scuză, nu un loc. Este o justificare pentru a nu încerca și nu are legătură cu noi.

Nu fi un antreprenor, fii un Starter!

Cuvântul antreprenor este învechit și are în spatele niște bagaje neprietenoase. Miroase ca un club select unde nu prea ai voie să intri. În schimb, în afacerile de azi, oricine este capabil să creeze propriul business, nu doar cei de rasă pură, autodenumiți antreprenori. Nu ai nevoie de un MBA, o diplomă, un costum pe comandă și o servietă a la James Bond ca să faci ceva ce îți place în timp ce scoți profit. Antreprenorul a murit, trăiască Starter-ul!

Fă ceva!

Toți avem un prieten care se plânge: “Eu mă gândeam la ideea unui Ipad de câțiva ani. Măcar de aș fi pus-o în aplicare, acum eram bogat”. Este o gândire patetică, spun autorii. A avea o idee este un lucru cu totul diferit față de a crea ceva cu adevărat. Ce faci contează, nu ceea ce spui, gândești sau planifici. Dacă crezi că ideea ta are vreo valoare, încearcă să o vinzi cuiva. Vei vedea că n-o să te îmbogățești din asta. Stanley Kubrick le dădea acest sfat regizorilor aspiranți: “Ia o cameră și fă un film, orice fel de film”. Când ești nou într-un domeniu, e nevoie să te apuci să creezi. Cel mai important lucru e să începi. Ideile sunt ieftine și peste tot, iar o idee cu adevărat bună este doar primul pas într-un business. Întrebarea este: cât de bine poți să execuți?

Vremea învățatului din greșeli a trecut

O altă preconcepție auzită des în lumea antreprenoriatului este învățarea din greșeli.

De fapt ce înveți din greșeli? întreabă autorii. Ai putea să înveți ce să nu faci, dar cât de valoros e? Tot nu ai aflat ce trebuie să faci ca să ai succes. Important este să fii atent la succes, la lucrurile bune pe care le-ai făcut, pentru că multe din ele sunt repetabile.

Un studiu Harvard Business School arată că antreprenorii care au avut succes o dată sunt mult mai predispuși la a avea succes din nou, spre deosebire de cei care au dat greș în primele dăți. “People who failed before have the same amount of success as people who never tried at all”. Succesul este experiența care contează.

A planifica înseamnă a ghici

Dacă ești ghicitor în cafea, planificarea pe termen lung s-ar putea să-ți folosească, dacă nu, este pură fantezie, spun autorii. Sunt prea mulți factori pe care nu poți să-i stăpânești: condițiile din piață, competitorii, clienții, economia. Când faci un plan elaborat pe termen lung, te face să te simți în control când de fapt chiar nu ești. De aceea, e indicat să vezi planificare că pe o serie de presupuneri: presupuneri strategice, presupuneri financiare, presupuneri de business. Astfel, presiunea dispare, planurile devin flexibile și ai spațiu să improvizezi.

În plus, cel mai prost moment să planifici un proiect este înainte să te apuci de el. De ce? Pentru că cele mai multe informații le ai când lucrezi la un proiect, nu înainte.

Poate părea înfricoșător să nu te bazezi pe nicio certitudine, dar cum sună să-ți pui toate speranțele într-o planificare ce nu are prea multă legătură cu realitatea?

Tot ce înveți din carte poate fi aflat și de pe blogul Signal vs. Noise al companiei 37signals. Unii i-ar putea reproșa stilul incisiv, lipsa de povești introductive sau studii de caz elaborate, structura blog-like. Mie tocmai asta mi-a plăcut, plus ilustrațiile ce însoțesc fiecare capitol.

Ce nu mi-a plăcut: tonul ușor arogant, sfidarea status quo-ul fără argumentare în spate.

Am găsit sfaturi de genul: “Înainte să angajezi pe cineva să facă o treabă, fă-o tu o vreme, ca să știi exact ce presupune și să nu fi tras pe sfoară de viitor angajat”. Mie asta îmi sună a obsesie pentru control și dependență de muncă.

Însă poate tocmai acestea sunt cele mai de preț caracteristici pentru a avea o afacere de succes?

Alexandra Banu are 25 de ani și este Marketing & PR Officer în cadrul firmei de training şi consultanţă AchieveGlobal.