Nivelul de trai sub presiunea

Desi intre 1989 si 2005, indicatorii statistici marcheaza etape de descrestere (pana in 1993, 1997-2000), urmate de perioade de crestere economica (1994-1996, dupa 2000), pe ansamblu, portofoliul de venituri al gospodariei romanesti a fost perdant. Venitul mediu brut al gospodariei a scazut in termeni reali la doua treimi din valoarea anului 1989 (in 2003), cu un minim de 53,8% in anul 2000.

Deteriorarea rapida a nivelului de trai si impactul puternic asupra populatiei au facut ca, cel putin in limbajul comun, sa se vorbeasca despre „saracie” inca de la incepu-tul anilor '90, ca si despre extinderea si agravarea ei. Numeroase studii privind particularitatile fenomenului saraciei in Romania au reliefat faptul ca acesta a cunoscut o evolutie in doua valuri, corespunzand celor doua perioade de descrestere economica.

Mediul academic a preluat prompt conceptul de „saracie”, demarand cercetari pentru identificarea unei metodologii de masurare cat mai adecvate. Mediul politic a oscilat insa intre a evita temenul (la inceputul anilor '90), a considera ca saracia si, in general, problemele sociale sunt un obiectiv secundar (la sfarsitul anilor '90), pentru a reveni apoi asupra pro-blematicii din perspectiva excluziunii sociale (guvernarea inceputa in 2000). O data cu guvernarea inceputa in 2004, problematica saraciei a parut sa reintre intr-un con de umbra. in contextul negocierilor care au avut loc in luna iunie 2005 privind integrarea Romaniei in UE, negociatorii europeni au atras insa atentia asupra problemelor pe care Romania le-ar putea avea ca urmare a severitatii acestui fenomen la nivel national. in consecinta, guvernantii au promis elaborarea unui pachet de masuri dedicate segmentului sarac al populatiei.

In prezent, la nivel international, se vorbeste mai putin despre saracie si excluziune, si mai mult despre incluziune sociala, un concept de altfel mai „pro-activ” si mai usor de transpus in actiuni ale planurilor de interventie sociala si economica. Incluziunea sociala a fost acceptata ca obiectiv comun al statelor membre ale UE cu ocazia summit-ului de la Lisabona, din anul 2000. O data cu summit-ul de la Nisa, din acelasi an, tarile membre au convenit ca acest obiectiv sa devina parte integranta a planurilor nationale de lupta impotriva saraciei si a excluziunii sociale, pe care urmau sa le proiecteze. Prin elaborarea Planului National Anti-Saracie si de Promovare a Incluziunii Sociale, in anul 2003, si adoptarea sa de catre autoritati, Romania a facut un remarcabil progres in contextul negocierilor de aderare.

Evolutia nivelului de trai

Datele statistice disponibile au primit o analiza compa-rativa a evolutiei nivelului de trai la nivelul intregii perioade. in intervalul pentru care aceasta este posibila, datele surprind cel de-al doilea val de saracire, marcand maximul extinderii fenomenului in anul 2000. La acel moment, una din doua persoane era afectata de saracie, iar una din patru de saracie severa. Cele doua nivele de saracie au in comun acelasi prag al cheltuielilor alimentare, determinat pe baza structurii de consum alimentar al unui segment de gospodarii, aflate aproximativ la mijlocul jumatatii inferioare a distributiei cheltuielilor de consum, ponderate conform provederilor FAO/OMS la un consum caloric de 2.250 de calorii/zi/persoana adulta. La acesta se adauga un cuantum diferentiat al cheltuielilor nealimentare. in cazul nivelului general de saracie, acestea sunt egale cu nivelul mediu al cheltuielilor nealimentare in randul gospodariilor al caror consum alimentar echivaleaza pragul alimentar, in timp ce in cazul saraciei severe, acestea sunt egale cu nivelul mediu al cheltuielilor nealimentare in randul gospodariilor al caror consum total echivaleaza pragul alimentar.

Pentru a completa tabloul particularitatilor saraciei in Romania, se cuvine amintit faptul ca, rezistand schimbarilor metodologice de masurare, expresie a eforturilor de optimizare a metodologiei, realizata de experti ai Institutului de National de Statistica, ai Bancii Mondiale si ai mediului academic, cateva grupuri de populatie s-au dovedit preponde-rent afectate de saracie. intre acestea, gospodariile numarand peste sase membri, cele cu peste trei copii in intretinere, precum si cele monoparentale. intre persoanele afectate de saracie severa:

• peste jumatate au mai putin de 30 de ani;
• aproape trei sferturi provin din mediul rural;
• peste trei sferturi au mai putin de 8 clase;
• aproape o treime sunt persoane fara venit (fara a include elevii si studentii) sau au statut de „ajutor familial neremunerat”;
• aproape 1/5 sunt lucratori pe cont propriu in agricultura.

Cunoscuta ca o zona traditional saraca, regiunea de nord-est se caracterizeaza prin cea mai ridicata rata a saraciei severe. Riscul ca o gospodarie din aceasta regiune sa se confrunte cu situatia de saracie severa este dublu, comparativ cu media nationala si cu a oricarei alte regiuni, exceptand zona de sud-est.

Paralel, fara ca cercetarea sociala sa-i fi acordat o atentie speciala, fiind mai degraba un subiect de presa, a existat un segment de populatie ale carui venituri au permis un trai decent. Cercetarile care au atins totusi aceasta problematica au identificat un segment de aproximativ 1% din populatie intr-o astfel de situatie. Statistica le acorda rareori o atentie distincta, vorbind mai ales despre grupa „celor mai bogati 10%”, carora le sunt asimilati. Ca trasatura distinctiva, este de mentio-nat faptul ca gospodariile cuprinse in aceasta grupa sunt in general putin numeroase si mai toti membrii lor adulti au absolvit forme de invatamant superior. Cel putin statistic, este astfel infirmata opinia, destul de raspandita dupa 1990, conform careia "scoala nu ajuta la nimik".