Nimic de pierdut. Totul de câştigat

În zilele noastre marcate de viteză şi de democratizarea accesului la cunoaştere, înţelepciunea nu mai este un atribut rezervat în exclusivitate vârstei înaintate. Înţelepciunea se capătă pe măsură ce te confrunţi cu situaţii noi, deosebite, pe măsură ce întâlneşti în “drumul” tău oameni speciali şi ai smerenia şi capacitatea să şi înveţi din toate acestea.

Este posibil să-ţi petreci o viaţă fără să ai ocazia asta, în timp ce alţii – precum Ryan – pot acumula foarte mult în doar câţiva ani.

Iar aceste “acumulări” pot genera câteva abordări foarte interesante, din care spicuiesc la întamplare doar câteva, şi numai pentru a vă deschide apetitul:

• Încă din copilarie, cei mici trebuie stimulaţi să aibă ambiţie, motivaţie şi să aprecieze banii. Trebuie să asocieze efortul şi etica muncii cu riscurile, cu recompensele şi cu profitul.
• Depresiunile şi recesiunile economice sunt un context favorabil întemeierii unor companii cu potenţial, printre exemple numărându-se P&G, GE sau Disney. În vremurile bune afacerile slabe prosperă şi ele laolaltă cu cele sănătoase.
• Pune oamenii pe primul loc, nu profitul. Cel mai bun mod de diferenţiere constă în a furniza un serviciu de relaţii cu clienţii la cel mai înalt nivel.
• Timpul este cea mai de preţ resursă neregenerabilă pe care o avem şi pe tot parcursul vieţii este bine să acţionezi cu curaj, ca şi cum nu ai avea nimic de pierdut. Cum spunea Steve Jobs –“în faţa morţii, frica de eşec şi de ruşine dispare cu totul”-
• Teoria jocurilor şi strategia dominantă: asumă-ţi unele riscuri şi fă ceva neobişnuit pentru a-ţi forţa oponentul să renunţe.

Mai mult, chiar şi cei care aspiră la a contribui la organizarea societăţii ar putea învăţa câte ceva pentru a mai diminua din omniprezenţa statului:

“O armată omniprezentă este o armată absentă”, citează autorul din Sun Tzu. “O armată răsfirată acopera o suprafaţă mare, dar îşi pierde din eficacitate şi putere, forţa sa fiind diluata. La fel şi o companie care încearcă să facă prea multe lucruri”.

Sau:

“Cum ar funcţiona sistemul de învăţământ dacă profesorii ar fi premiaţi pentru productivitatea elevilor lor, încasând un mic procent din câştigurile lor ?”

Într-adevăr, acestea sunt reale teme de meditaţie.

M-am obişnuit să citesc literatură de business, subliniind pasajele care mi se par împănate cu idei “cheie”, de forţă, sau cu perspective cu care, prin prisma propriei experienţe, sunt în acord.

Şi aici am subliniat foarte multe întrucât m-am regăsit şi eu în ele, însă mai important este că nu doar antreprenorii ar avea ce sublinia.

Cartea poate înflăcăra şi imaginaţia unui adolescent a cărui viata nu a căpătat încă o direcţie clară, a unui proaspat angajat într-un post de execuţie, poate da perspective noi unui manager de primă sau secundă linie şi, totodată, poate rafina şi mintea unui antreprenor cu experienţă.

Concluzionând, am văzut de ce este un “best-seller”, îşi merită renumele şi nu-mi rămâne decât să mulţumesc revistei “Cariere”, care mi-a făcut o favoare împingând practic această lucrare sub ochii mei.

Octavian Bădescu este un antreprenor cu investiții directe în proiecte de nișă din sectorul serviciilor, având o experiență managerială de peste 10 ani în curierat rapid. De asemenea, a acumulat experiență antreprenorială în marketing direct, cercetare de piață și comerț online, fiind totodată un investitor activ și pe piețele de capital.

În trecut a predat timp de 3 ani într-o școală post-liceală privată de profil economic.