Job-urile şi impactul social în Uniunea Europeană

Ocuparea forţei de muncă a fost inegală între statele membre, potrivit unui studiu realizat de europa.eu. Rata şomajului variază de la 3,9 % în Austria, la 22,6 % în Spania. În medie, rata şomajului în statele din UE s-a situat în jurul valorii de 9,5 % pe o perioadă mai lungă de un an, iar în prezent 23, 5 milioane de oameni îşi caută de lucru. Şomajul în rândul tinerilor este deosebit de alarmant, acesta crescând la peste 5 milioane, ceea ce înseamnă că, în medie, 20 % din tinerii apţi de muncă nu au slujbe. Situaţia este şi mai gravă în 10 state membre, unde rata şomajului în rântul tinerilor este de 25 %, dar nivelul record în se înregistrează tot în Spania, cu 48 %. Îngrijorător este faptul că perspectivele de redresare economică şi, implicit, de creştere a numărului locurilor de muncă sunt incerte şi provin pe fondul încetinirii tranzacţiilor la nivel mondial şi a prelungirii crizei zonei euro. Comisia europeană a prognozat în toamna anului trecut că în 2011 şi 2012 creşterea PIB-ului la nivelul statelor membre nu va fi suficient pentru a umple această prăpastie a şomajului.

Impactul social al crizei

Rata ridicată a şomajului la nivel european continuă să hrănească şomajul pe termen lung. Ponderea şomerilor de lungă durată a crescut la 40% din totalul şomajului, iar procentele pot escalada. Consecinţele sociale negative ale recesiunii sunt deja acut resimţite de către un număr mare de cetăţeni ai UE. Situaţia are un impact major la nivel social, mulţi oameni riscând să îşi piardă orice formă de venit şi să fie privaţi de bunuri materiale. Dacă privim situaţi job-urilor în Europa în deceniul precedent crizei economice, vom observa că cele mai multe slujbe create s-au înregistrat în domeniul serviciilor, iar acestea au avut unu nivel de salarizare ridicat şi scăzut. Tendinţa în perioada crizei a fost de scădere masivă a job-urilor cu salarii medii din construcţii şi industrie. Singurul sector unde s-au creat mai multe slujbe decât înainte este cel al salariilor mari.

Educaţia şi competenţa profisională au devenit o cerinţă tot mai întâlnită în noua structură a pieţei de muncă. Job-urile cu nivel scăzut de calificare vor continua să existe, dar vor necesita un grad mai mare de alfabetizare şi de alte abilităţi de bază. Nici cei cu calificare superioară nu vor scăpa de problema angajării, iar cei care au calificări suplimentare şi se vor adapta noilor exigenţe vor avea mai multe şanse. Cercetările arată că forţa de muncă mai tânără, deşi calificată, nu accede semnificativ în sectorul slujbelor bine plătite.

Diferenţele de salarii reprezintă o altă problemă cu impact social, pe fondul unei creşteri a inegalităţii în materie de venituri. În timp ce câteva state considerate ca fiind cele mai inegale din UE au redus inegalitatea în ultimii ani, în multe ţări cu tradiţie egalitaristă, precum ţările nordice, de exemplu, au fost martore la o creştere a inegalităţii sociale. Chiar în contextul economic actual, cu puţine şanse de creştere a cheltuielilor publice, există instrumente politice care pot aborda problema creşterii inegalităţii veniturilor. De asemenea, chetuirea banilor publici s-ar puta face mai eficient decât până acum, iar exploatarea banilor din impozitarea suplimentară a veniturilor mari ar putea fi surse consistene de capital, se arată în studiu.