Esti un manager de … modat
Exista patru manifestari ale unei trasaturi personale extraordinare:
• ambitie extraordinara
• imaginatie debordanta
• ochi de luptator
• scepticism continuu
Sa le analizam pe fiecare în parte.
Ambitia extraordinara
Prin definitie, ambitia înseamna nevoia de a urca în ierarhia umana. Nivelul de ambitie personala, alaturi de capacitatile tale personale sunt proportionale cu înaltimea la care ajungi. Aceasta fuziune este cea care conteaza. Nu este suficienta doar inteligenta.
Gândeste-te la toti oamenii inteligenti pe care îi cunosti si care nu au avut niciodata o cariera de succes. Da, au trecut cu gratie prin institutii de învatamânt de prestigiu, acumulând diplome academice si grade înalte, doar ca sa-si îngroape întreaga viata în spatele birocratiei. Daca te întrebi vreodata cum au ajuns acolo, gândeste-te la ambitie. Sau, mai bine spus, la lipsa ei.
O cunostinta de-a mea, care absolvise cu succes o scoala economica si lucra de 18 ani într-o mare companie de asigurari, nu avusese niciodata vreo zi de adrenalina. Neobisnuit de naiv si generos, recunostea ca si-a irosit inteligenta scriind memorii pe care nimeni nu le citea niciodata, fiind uimit de experientele extraordinare pe care cariera mea mi le oferea. Aflând de la cineva ca lucram pentru un client si a trebuit sa tot calatoresc spre importante capitale europene, aspect care mi-a dezvoltat aptitudinile mele analitice, strategice si creative – m-a întrebat:
ALLEN: Cum naiba ai obtinut slujba asta?
I-am raspuns imediat:
MS: Allen, nu am obtinut-o. Am privit peste tot în jur si mi-am dat seama ca pregatirea mea din timpul facultat ii, mai degraba neimpresionanta, nu mi-a deschis nici o usa. Daca voiam sa reusesc, angajându-ma în acest tip de activitate, care mi-ar fi adus recompense intelectuale si spirituale, trebuia sa creez eu însumi acea activitate. Asa ca m-am jucat cu ideile, iar ideile s-au transformat în servicii, serviciile au devenit afaceri si afacerile s-au dezvoltat de-a lungul anilor. În timpul acestei calatorii am refuzat sa ma limitez. Am mers mai departe, catre succese si mai mari. Eram mânat de ambitie si nu concepeam sa renunt. Niciodata. Nu asta ma face o persoana extraordinara. Nici nu sunt. Dar îmi ofera unul dintre cele mai mari daruri de la viata: o cariera rasunatoare si de succes.
Ambitia extraordinara este ambitie la patrat. Cine o are sau o dezvolta are posibilitatea:
Sa vada viata din vârful ierarhiei umane, chiar daca nu are o experienta personala ridicata sau nu beneficiaza de un acces usor la ea. Steven Spielberg si-a imaginat ca va deveni un baron la Hollywood înca de când era un pusti care facea teatru de papusi în curtea din spate a parintilor lui. Nu era nici o legatura între familia lui Spielberg si faimosul studio construit de Warner, Zanuck si Pickford, dar micul Steve îsi imagina ca va domni peste toate acele lucruri.
Sa identifice procesul sau metodologia pentru a-si îndeplini visurile. Fostul secretar al trezoreriei, Robert Rupin, si-a revenit dupa o perioada de declin, hotarât sa devina un model pe Wall Street. Dar cum sa procedeze? Ca excelent absolvent al Institutului de Tehnologie din Massachusetts, Rubin rezistase tentatiei de a se crede stapânul universului. Stia ca pe Wall Street sunt o multime de tineri straluciti, absolventi ai unor universitati de prestigiu din întreaga lume. Bobby Rubin avea nevoie de mai mult. Dupa ce a acceptat o oferta de la Goldman Sachs, si-a propus sa devina baiatul de aur pentru partenerii cu experienta ai firmei. Solicitând orice tip de activitate de la conducere, Rubin s-a dovedit a fi entuziast, facându-se indispensabil, depasindu-si mentorii pentru o pozitie de partener în cadrul firmei.
Sa intre în elita la apogeul succesului lor personal sau profesional. Îsi spun lor însisi ca nimic mai jos de acest scop nu este acceptabil. Ted Turner ar fi putut cu usurinta sa mosteneasca afacerea tatalui sau, sa-si umple contul din banca, sa aiba un birou care sa arate bine, iar în restul timpului sa zboare cu avionul pâna în Montana si sa calareasca. Dar nu
acest succes de nivel mediu i se potrivea lui Turner. Stia ca daca nu îsi crea propria firma – daca nu crea o retea de televiziune care sa o faca pe aceea a tatalui sau sa para un
proiect de scoala – nu s-ar fi simtit un barbat adevarat.
Ambitia extraordinara se bazeaza adesea pe ideea ca nivelurile acceptate de succes – o treaba buna, o casa draguta si siguranta financiara – nu sunt reprezentari ale unui succes extraordinar. Sunt lucruri sigure, realizabile fara o conducere extraordinara, fara o ambitie extraordinara.
Michael Eisner, fostul presedinte de la Disney, a spus:
Nimic nu e mai rau decât nivelul mediu. Mediocritatea este blestemul existentei mele. Mai degraba as avea cel mai renumit esec sau cel mai renumit succes decât o viata caracterizata în mod constant de mediocritate.
Sa analizam putin. Nu va pot spune de câte ori am vazut la MSCO oameni care promiteau, care se avântau ca niste meteori, iar apoi se opreau la jumatatea drumului. Gata. Se opreau din cursa.
De ce? Iata un exemplu tipic de conversatie care ilustreaza aceasta idee.
MS: Mi se pare ca ti-ai pierdut energia. Ce se întâmpla?
STEAUA CAZATOARE: Nimic. Nu mi-am pierdut nimic. Ce vrei sa spui, Mark?
MS: Acum câteva luni nu ai fi plecat de la birou pâna când nu terminai ce aveai de lucru. Acum lasi totul facut pe jumate. Si ajungeai primul în fiecare dimineata – nu ca sa câstigi un concurs, ci ca sa vii în biroul meu cu o noua idee care te încântase asa de mult încât nu reusisesI sa dormi noaptea. Acum nu se mai întâmpla asa.
STEAUA CAZATOARE: Ce vrei sa spui?
MS: A pierit energia si ma întreb de ce – si unde a disparut peste noapte.
STEAUA CAZATOARE: Mark, munca este doar o parte a vietii mele. Am o prietena. Vrea sa ajung acasa odata cu ea. La ea la serviciu, programul se termina la cinci si jumatate. Nu pot fi dependent de munca. Nu daca asta înseamna sa o pierd pe femeia pe care o iubesc.
Ce distorsionare a realitatii! Pericolul nu consta în faptul ca stelele cazatoare ar deveni dependente de munca, ci ca îi lasa pe altii sa le dicteze viata. Le spun celor hotarâti sa aiba o cariera de succes sa fie unidimensionali. Oamenii ambitiosi si de success sfideaza si înfrunta aceasta forma de gravitatie periculoasa.
Îmi amintesc momentul în care mi-am dat seama ca am nevoie de o ambitie extraordinara. Absolvisem un liceu nu foarte bun, cu o calificare nefolositoare si locuiam cu chirie în Manhattan. Plimbându-ma pe Park Avenue într-o zi calduroasa de primavara, am vazut câtiva indivizi în masini de ultimul tip conducând niste femei îmbracate frumos la un restaurant elegant. Eu câstigam 78,5 dolari pe saptamâna. Lucram cu oameni fara viata, care luau prânzul la autoservirea companiei la ora 11:30. Vazând contrastul dintre situatia mea actuala si baietii de pe Park Avenue, am stiut ca ma îndreptam într-o directie gresita. În nici o directie, de fapt. Îmi iroseam viata. Îmi iroseam mintea. Atunci m-am decis.
Am facut-o angajându-ma în procesul pe care vi l-am sugerat. Mi-am imaginat ca sunt în top. M-am vazut ca un atlet de prima clasa înaintea unei curse – si nu m-am oprit niciodata. Îmi amintesc ca atunci când sotia mea m-a rugat sa lucrez mai putin sau sa lucrez dimineata astfel încât sa-mi petrec mai mult timp cu copiii, am facut-o si a fost o placere pentru mine, dar când cei mici oboseau, ma întorceam la birou, ma gândeam, faceam strategii si visam la dezvoltarea afacerii. Si am facut acest lucru duminica, de sarbatori sau în toiul noptii. Si înca mai fac asa. Procedez în acest fel deoarece am o ambitie extraordinara, care continua sa-mi ofere experiente intense, care îmi îmbogatesc viata zilnic în nenumarate feluri.
Managerii mediocri sunt dispusi mai degraba sa lase ca afacerile sa urmeze cursul lor natural decât sa imprime organizat iei punctul lor de vedere personal. Cu alte cuvinte, lasa viata sa treaca pe lânga ei în loc sa-si impuna propriile scopuri. Trebuie sa declare razboi. Si de aceea companiile sau departamentele lor (de fapt, vietile lor) le scapa de sub control.
Vestea cea buna ar fi ca niciodata nu este prea târziu sa ai o ambitie mai mare. Pâna la vârsta de 40 de ani, Henry Ford s-a multumit sa fie un simplu inginer mecanic la Edison Electric Illuminating Company si un inventator amator de masini în subsolul casei sale. Doar dupa ce toate inventiile s-au concretizat în primul sau automobil, denumit Quadricycle, Ford a demisionat si si-a înfiintat propria companie care i-a purtat numele – pretinzând un loc în topul corporatiilor.
Henry Kravis – fiul unui inginer petrolist din Oklahoma, care a devenit una dintre cele mai puternice si influente forte de pe Wall Street – a înteles întotdeauna rolul pe care îl joaca ambitia extraordinara în crearea unor manageri de succes. Ca student sI profesor al artei si stiintei managementului, Karvis le tinea deseori prelegeri studentilor sai de la facultatea de economie a Universitatii Columbia.
În aceste sesiuni, a descoperit ca, de fapt, ceea ce la prima vedere parea sa fie o ambitie extraordinara era doar o imitatie.
I-am întrebat pe studentii de la Columbia (unde sunt profesor): „Câti dintre voi vor sa fie întreprinzatori?“ S-au ridicat mai multe mâini. Le-am spus: „OK, explicati-mi ce înseamna asta“. „Ei bine, mie mi-ar placea sa lucrez la IBM.“ Am spus: „Nu ai ghicit, nu se pune. Dar tu?“ „Ei bine, mie mi-ar placea sa lucrez la Procter & Gamble“. Am spus: „Nu ai ghicit“.
Kravis a continuat sa explice ce înseamna un întreprinzator adevarat si ambitia extraordinara care decurge de aici.
Un întreprinzator adevarat este o persoana care nu are în spate o retea de siguranta. El are într-adevar o idee, o viziune si îsi sustine convingerile. Daca încerci sa obtii un consens nu vei ajunge la nici un rezultat.
Curajul, perseverenta si angajamentul… acestea sunt elementele fundamentale ale ambitiei extraordinare. Esti mândru de succesul tau, la orice nivel, dar nu esti absolut niciodata satisfacut de el. Încerci cu pasiune sa gasesti modalitati si mai eficiente, mai creative si mai inovatoare de a actiona. Si prin asta te asiguri ca faci tot ce este posibil ca sa avansezi în cariera.
