Dreptul la munca in era societatii informationale

Continutul juridic al dreptului la munca este complex. El inglobeaza cinci componente: doua libertati sau drepturi naturale (asa cum au fost definite de Hugo Grotius – drepturi inerente fiintei umane, imprescriptibile, care constituie o manifes-tare a libertatii persoanei): libertatea de alegere a profesiei si libertatea de a opta pentru locul de munca, ambele circumscrise anumitor coordonate ce tin de competenta, aptitudini, aspiratii etc., precum si alte trei drepturi propriu-zise, care isi au izvorul in conventionalitate: contra-prestatia pentru munca depusa, apoi protectia sociala a muncii si, in sfarsit dreptul la negocieri colective.

Instrumentele internationale in domeniul muncii sunt focalizate pe dreptul la munca si pe drepturile persoanelor care detin un loc de munca, desi gradul de ocupare al persoanelor active este intr-un declin evident la nivel mondial.

In cadrul Uniunii Europene, dimensiunea internationala normativa este restransa la responsabilitatea acesteia in ceea ce priveste coordonarea planurilor nationale de securitate sociala si la elaborarea de strategii. Asta pentru ca in acest domeniu al muncii nu a operat transferul de suveranitate de la fiecare stat in parte catre UE, aceste relatii sociale fiind, in continuare, de competenta forurilor nationale.

…la practica

Privarea de dreptul la munca inseamna, in cele din urma, somaj.

Somajul este asociat de cele mai multe ori in tarile dezvoltate cu globalizarea. Argumentele care pledeaza pentru impactul negativ al globalizarii sunt:

• nCompaniile multinationale au deplasat locul de munca dinspre tarile dezvoltate catre cele in curs de dezvoltare prin investitii sustinute, care tind sa valorifice mana de lucru foarte ieftina din aceste zone;
• nAplicarea pe scara larga a tehnologiilor avansate poate diminua gradul de utilizare si dependenta fata de munca;
• nPrin liberalizarea comertului guvernele au incurajat localizarea bunurilor autohtone cu cele din import.
• Comisia Natiunilor Unite pentru Populatie si Dezvoltare a prezentat recent un raport din care se desprind doua tendinte:
• nGlobalizarea are ca efect scaderea fenomenului migrationist pe piata fortei de munca;
• nGlobalizarea presupune migrarea capitalului uman inalt calificat (high-turnover workers) catre tarile dezvoltate;

Lucrurile se complica

In 1976, cand au avut loc primele monitorizari ale perceptiilor fata de migratie, acest aspect a fost pentru majoritatea guvernelor un subiect cu o semnificatie subsidiara, neexistand parghii care sa regleze parametrii acestui fenomen. Actualmente migratia este perceputa de multe state ca o amenintare deoarece un nivel ridicat al imigrantilor poate constitui o presiune pe propria piata a muncii, care, in mod implicit, determina costuri sociale ridicate.

Pentru a preintampina situatii de aceasta natura, s-a recurs la o legislatie protectionista a fortei de munca autohtone, prin controlarea si supravegherea stricta a fluxurilor de lucratori migranti. Totusi, state cum sunt Australia, Canada, Noua Zeelanda si SUA admit pe teritoriul lor un numar semnificativ de imigranti, dar care sunt selectati pe baza unor criterii religioase, pentru a fi ulterior angrenati in derularea unor proiecte ambitioase, care aduc beneficii pe termen lung incomparabil mai substantiale decat costurile sociale ocazionate de prezenta acestora.

Spectrul somajului

Fata de anii ’70, rata somajului este mult mai ridicata in aproape toate tarile dezvoltate. In tarile OCDE, nivelul somajului este de 7,5%, in Uniunea Europeana – 11%, iar in tarile din fostul CAER – 12%.

La inceputul acestui mileniu, 18 milioane de oameni din cadrul UE nu ocupau un loc de munca, gradul de neocupare variind de la 3,7% in Luxemburg la 20,8% in Spania.
Sansa de a-ti gasi un loc de munca este mai mare in Danemarca, Irlanda, Olanda si Portugalia, in timp ce un demers similar in Spania sau Finlanda este mult mai anevoios.
Pe continentul nord-american, rata somajului a inregistrat un trend descendent, situandu-se la 4,6% in SUA si 9% in Canada.

In tarile dezvoltate somajul se regaseste cel mai adesea in randul femeilor si al tinerilor. Un studiu realizat recent sub egida Organizatiei Internationale a muncii (OIM) au relevat ca femeile manager britanice primesc doar 2/3 din salariul pe care il incaseaza un barbat care ocupa aceeasi pozitie, iar suedezele se multumesc cu ceva mai mult de 80%. Totusi, aceste calcule nu mai sunt valabile cand este vorba de bransa functionarilor publici sau a asistentilor de vanzari. In Spania, somajul in randul tinerilor este de 39,4%, de doua ori mai mare decat valoarea medie europeana intalnita in Italia, Franta, Finlanda si Belgia.

Fata de tarile membre OCDE, cele care fac parte din Cooperarea Economica Asia-Pacific au reusit performante notabile prin mentinerea ratei somajului la doar 1,5-3%, valoare intangibila pentru majoritatea economiilor. Din informatiile OIM, 250 de milioane de copii cu varste cuprinse intre 5 si14 ani sunt implicati in activitati economice. Aproape jumatate dintre ei (120 de milioane) lucreaza in regim full-time, iar dintre cei care merg la scoala, 33% (baieti) si 42% (fete) desfasoara o activitate lucrativa cu program redus. In Asia (exclusiv Japonia), cea mai dens populata regiune din lume,lucreaza 61% dintre persoanele non-adulte sau, altfel spus, unul din cinci copii asiatici lucreaza.

Realinieri

Globalizarea nu a influentat in mod nemijlocit formele flexibile de incadrare in munca, dar a contribuit la dezvoltarea lor prin crearea companiilor transnationale.
Societatile multinationale sunt locul de intalnire al consultantilor care initiaza proiecte de afaceri pentru diferite companii si al celor cu contracte de munca temporar angajati si capacitati pentru a transpune in practica proiectele respective.

Marile companii se bazeaza pe retele foarte intinse de furnizori ale caror competenta si responsabilitate sunt esentiale pentru bunul mers al afacerilor. In anumite cazuri (Japonia si Coreea de Sud), furnizorii sunt, in principiu, loiali unei singure companii, doar in SUA, Europa Occidentala si China, acestia lucreaza pentru mai multi clienti. Din aceasta cauza, in mod preventiv, companiile multinationale recurg la aliante strategice intre ele, cu privire la diverse procese tehnologice sau linii de productie.

Incheierea unor asemenea conventii nu este guvernata de o libertate contractuala deplina, ci este limitata in spatiu (se pot incheia numai intr-o anumita tara), in timp (sunt valabile doar pe durata derularii contractului) si ca scop (alinatele vizeaza doar aspectele de ordin tehnic, nu se pot referi la o eventuala impartire a cotelor de piata). Conditiile incheierii acestui acord sunt imperative si trebuie indeplinite cumulativ, pentru a nu opera nulitatea.

Consecinte

Neindeplinirea scopului poate fi asimilata unei practici anticoncurentiale, care este strict prohibita de reglementarile in domeniul dreptului comertului international si care, din punct de vedere economic, ar falsifica mecanismele pietei, inclusiv jocul cerere-oferta si ar putea aduce, nu in ultimul rand, grave prejudicii si consumatorilor care ar fi nevoiti sa accepte preturi de monopol.

Dezvoltarea retelelor companiilor multinationale favorizeaza o diversitate de aranjamente contractuale intre cei doi factori: capital si munca. Ponderea lucratorilor full-time, a salariatilor cu contracte individuale de munca pe termen lung sau nedeterminat se diminueaza, in timp ce lucratorii part-time, cei temporari si cei cu o inalta calificare (high-turnover workers) nu mai reprezinta demult o prezenta insolita.

In era societatii informationale, noua ten-dinta pe piata muncii pare sa fie o individuali-zare a conditiilor si a contractelor de munca.