ANALIZĂ CARIERE: Dascălii debutanţi, aproape voluntari. Câştiguri mai mici decât ale cerşetorilor

Din cauza lefurilor reduse drastic şi a condiţiilor din ce în ce mai proaste în care se desfăşoară actul educaţional, tot mai multe cadre didactice au ales să plece din sistem. Profesorii de vârf, care au ales să rămână în ţară, susţin că sunt nevoiţi să facă meditaţii cu elevii pentru a putea supravieţui, chiar dacă asta înseamnă critici dure la adresa lor pentru că nu plătesc taxe la stat.

Pe de altă parte, dascălii debutanţi sunt aproape voluntari, în condiţiile în care câştigă sub 100 de euro, iar din cauza faptului că nu au şanse prea mari să facă un ban în plus, pentru că tinerii aleg să se pregătească suplimentar cu profesori mai experimentaţi, se văd nevoiţi să-şi ia un al doilea job.

Românii şi bulgarii, cei mai prost plătiţi profesori din UE

Comisia Europeană a realizat un raport în care a monitorizat salariile practicate în statele membre ale Uniunii Europene. Potrivit Raportului “Euridyce”, cei mai prost plătiţi dascăli din Uniunea Europeană sunt în Bulgaria şi România, iar cel mai bine remuneraţi profesori sunt în Luxemburg, Danemarca şi Austria. Şase milioane de profesori sunt angajaţi în prezent în statele membre”, se arată în raportul CE.

În România, salariul mediu anual pe care îl poate primi un învăţător este de 21.468 lei (5.063 euro), iar cel al unui profesor de liceu este de 23.353 lei (5.508 euro). Raportul Eurydice spune că unui profesor îi trebuie 40 de ani pentru a ajunge la nivelul maxim salarial de 36.216 lei (8.542 euro), corespunzător gimnaziului şi liceului. Cele mai mari lefuri anuale din învăţământul românesc le primesc directorii de şcoală şi de liceu, respectiv 48.888 lei (11.530 euro). Doar profesorii bulgari sunt mai prost plătiţi decât cei români, cu 4.271 euro pe an.

Criza economică a avut un impact negativ asupra salariilor profesorilor în numai câteva ţări în 2010, precum Irlanda, Grecia, Spania, Letonia şi România. Pe parcursul aceleiaşi perioade, Tările de Jos şi Polonia au crescut salariile profesorilor.

DJ în timpul liber

Andrei C., în vârstă de 28 de ani, din Târgovişte, este profesor de geografie la clasele V-VIII în cadrul unei şcoli generale din Racoviţă, judeţul Dâmboviţa. Tânărul, care în urma titularizării a obţinut acum trei ani un post la 20 de km de oraş, lucrează aproape gratis şi, deşi îşi face meseria din pasiune, se gândeşte serios să-şi schimbe domeniul de activitate. „Am un salariu de 100 şi un pic de euro pe lună, bani care se duc pe abonamentul lunar la autobuz şi în sandwisuri. Am tot sperat că lucrurile se vor schimba în bine. Dau tot ce pot la catedră şi încerc să-i fac pe elevi să iubească disciplina pe care o predau. Pentru a-mi suplimenta veniturile, am încercat să meditez elevi, însă cei de la ţară ori nu sunt interesaţi de îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ori nu au bani pentru a face acest lucru, iar elevii din oraş aleg cadre didactice mai experimentate pentru meditaţii”, povesteşte Andrei, drama prin care trece. Tânărul profesor a găsit totuşi o cale prin care să poată să supravieţuiască financiar şi să-şi continue activitatea pentru care a studiat atâţia ani. „Fac pe DJ-ul la o discotecă dintr-un sătuc apropiat de cel în care predau, dar şi la diferite petreceri de sfârşit de an. Aşa reuşesc să mă întreţin şi să-mi plăteasc chiria”, explică dascălul. Cu toate acestea, Andrei a început să se sature de greutăţile prin care trece şi-l bate gândul să-şi schimbe locul de muncă. „Încă nu ştiu încotro să o apuc, dar când voi găsi o portiţă nu o să ezit să profit de ea, pentru că nici guvernanţilor nu le pasă de noi. Toată lumea ştie doar să ne acuze şi să dea vina pe noi pentru faptul că sistemul de învăţământ românesc este de la an la an tot mai slab. Dacă un guvernant reuşeşte să supravieţuiască trei luni cu leafa mea, promit să mă dedic pentru tot restul vieţii acestei activităţi. Poate că o asemenea experienţă i-ar face mai atenţi la problemele noastre şi ar schimba ceva. Eu ştiu că nu sunt bani, dar dacă tot se taie de la noi, să se taie şi de la ei. Aşa, cu sacrificii doar de partea unora, nu pot să înţeleg”, mai spune cadrul didactic. Andrei este extrem de revoltat când se gândeşte că remuneraţia lui este mai mică decât câştigul lunar al unui cerşetor. „Într-o zi un cerşetor mi-a cerut bani. I-am spus că sunt un amărât de profesor şi că nu am bani. Atunci, el a scos un leu şi mi-a dat. Nu mi-a venit să cred. M-am simţit extrem de umilit. Mi-a spus că el face cam 1.200 de lei pe lună. Uimitor, nu? Fiecare suportă calea pe care şi-a ales-o”, conchide Andrei.

Cadru didactic în Franţa pentru 2.500 de euro pe lună

Camelia Dan, o tânără în vârstă de 33 de ani, profesor de IT din Capitală, a ales să plece să profeseze în Franţa. „Fratele meu este în Lyon de aproape 15 ani. Am predat în România câţiva ani, dar după ce am suferit lună de lună că nu-mi ajungeau niciodată banii, eram fericită doar în ziua de salariu, iar de a doua zi aveam deja datorii, am început să iau în serios invitaţia lui de a merge acolo. Ştiam foarte bine limba, am mai făcut nişte studii şi am reuşit să obţin un post la o şcoală particulară. Am pornit cu un salariu de 1.600 de euro, iar acum ajung la 2.500 de euro pe lună. Sunt extrem de mulţumită, dar vin foarte des în România pentru că am părinţii şi prietenii aici”, spune Camelia, care recunoaşte însă că nu s-ar mai întoarce niciodată definitiv în România. Şi asta pentru că nu crede că lucrurile în sistemul de învăţământ românesc o să se schimbe vreodată în bine. „E clar că lucrurile merg din ce în ce mai rău. Nu trebuie să fii un profesionist în domeniu ca să îţi dai seama de acest lucru”, mai spune ea.

Meditaţiile, o şansă pentru profesorii experiementaţi de a-şi suplimenta veniturile

Situaţia profesorilor cu experienţă, dar şi bine văzuţi este puţin mai roză. Bogdan U., profesor de matematică la un liceu din Cluj, are 30 de ani de experienţă şi spune că se poate trăi din această meserie în România, dar recunoaşte că acest lucru necesită mari eforturi. „Dacă-ţi iei toate gradele, ai şi ceva ani de experienţă, ajungi la un salariu care trece de 2.000 de lei. Cu toate astea, e clar că fiecare îşi doreşte un nivel de trai cât mai bun. Iar leafa asta nu-ţi permite să faci prea multe. De aceea, m-am văzut nevoit să fac meditaţii cu elevii, dar evident la negru. Dacă aş plăti taxe la stat, nu aş mai rămâne cu nimic. În acest mod, reuşesc să obţin mai mult decât leafa mea lunară”, recunoaşte dascălul. Acesta spune însă că profesorii fără experienţă nu au această şansă. „Sincer să fiu îi admir foarte mult pe tineri care aleg să profeseze în sistemul de învăţământ românesc. La salariul lor de câteva sute de lei, chiar nu ştiu cum se descurcă. Ei rar găsesc un elev să-l mediteze, deoarece părinţii copiilor cu rezultate slabe la şcoală caută dascăli ceva mai experimentaţi şi nu prea merg pe mâna tinerilor profesori”, conchide dascălul.