16%, un procent fierbinte!

Care sunt consecintele pe care le va atrage cota unica de impozitare asupra pietei muncii?

Aceasta decizie este un pas extraordinar de bun catre un viitor mult mai stabil din acest punct de vedere, apropiind situatia Romaniei de cea a tarilor din Uniunea Europeana. Cred ca acest pas este un inceput foarte bun, care trebuie urmat si de altii, menit sa consolideze efortul si miscarea pietei in sensul stimularii cresterii economiei nationale.
Va trebui sa se lucreze la cuantumul contributiilor sociale, care inca sunt foarte mari. Din punctul de vedere al angajatorilor, masura aceasta nu a adus nici un beneficiu. In ultima instanta, s-ar putea chiar sa ii coste mai mult. Singurul beneficiu a fost cel creat pentru angajati, care vor castiga substantial mai mult. Cu cat mai mare e salariul lor, cu atat mai mult vor castiga acum, pana la un anumit punct maxim. Raportul dintre salariul net si cel brut s-a schimbat substantial, scazand de la 2,2 la 1,4, la salariile cele mai mari. Trecand mai departe, angajatorul va trebui sa fie stimulat prin scaderea taxelor de contributii sociale, in felul acesta reducandu-se baza de costuri legate de compensatii pe care fiecare angajator le are. Asa se stimuleaza angajarea mai multor oameni. Sunt absolut convins ca acesta va fi efectul.

Se stimuleaza angajarea pe baze legale?

Declararea unor salarii mai mici a fost solutia aleasa de patroni ca o masura de supravietuire: multi dintre ei nu-si pot permite sa faca altfel. Daca ar fi sa plateasca totul ca la carte, costul total ar fi prohibitiv. Legat de nivelul de compensatii, multi dintre oameni cei care au salarii mari nu realizeaza cat de mult au castigat.

Va referiti la cei care si-au negociat salariul net sau la cei cu salariul brut negociat?

Multe dintre salarii erau negociate la valoarea neta din niste ratiuni foarte clare: instabilitatea mediului financiar, inflatia, devalorizarea monedei samd. In conditiile acelea, omul voia sa fie sigur de banii pe care-i baga in buzunar.

Poate astazi un angajat sa-i ceara angajatorului negocierea salariului brut, eventual in lei, ca sa se poata bucura de reducerea impozitului?

Nu numai ca poate, dar eu il sfatuiesc sa o faca. Pentru ca schimbarea nu va fi numai in relatia net vs. brut, ci si in privinta monedei. In viitor, nu cred ca se va mai lega negocierea salariala de euro, ci de lei. Multi dintre clientii mei, care castiga sume intre 3.000 si 8.000 de euro pe luna, nici nu se gandesc la aceasta noua perspectiva. Ei sunt convinsi ca pentru ei cresterea nu va fi substantiala, din cauza faptului ca si-au negociat salariile in euro net. Ei uita faptul ca salariile pot fi negociate in net euro, dar in contractul de munca pe care l-au semnat cu firma respectiva este prevazut salariul brut, in lei. Asta este baza legala de la care se va calcula orice salariu, indiferent ca a fost negociat in lei, in euro, in brut sau in net. Intentia clara a acestei hotarari de guvern este sa creasca venitul net al angajatilor din economia romaneasca. Spiritul legii tinzand catre acolo, nimeni nu va putea sa anuleze acest obiectiv doar pentru ca s-a negociat salariul intr-un anume context. Legea este cea care hotaraste ce se va intampla, si nu angajamentele personale. Ca urmare, vom vedea ca salariile pentru top executives in Romania, in valoare neta, se vor apropia de cele din Europa Centrala si de Est. Pentru ca acum si salariile din middle management vor fi trase in sus.

Care este atitudinea angajatorilor?

Angajatorii vor incerca sa puna o frana in cresterea salariilor peste un anumit nivel. Dinamica de crestere a salariilor, care este un fenomen continuu, menit sa tina pasul cu inflatia, va scadea din cauza faptului ca veniturile nete au crescut substantial. Un alt fenomen de semnalat este acela ca angajatorii vor incerca sa se refere la piata de pana la 31 decembrie 2004 care le-a oferit stabilitate in dinamica cresterii compensatiilor, dar si predictibilitate. In lupta dintre cei doi factori, angajat-angajator, pana la urma se va ajunge la un compromis. Nivelul de compensatie neta in Romania, in sectorul de management si leadership, este stimulat considerabil.

De ce ar fi tentat angajatorul sa nu mareasca salariile angajatilor, la ce ar putea folosi sumele ramase?

Unii dintre patroni, mai ales cei care nu sunt de buna credinta si care nu pun mare pret pe angajati, ci doar pe profit, vor ca beneficiile acestea sa le transfere cumva in beneficii personale, motivand ca salariul negociat este net. Or, legislatia nu le va da voie sa faca asta. Am informatii ca sunt si unele firme multinationale care vor sa faca asta. Folosesc acest prilej sa-i sfatuiesc sa se gandeasca foarte bine. Daca incearca sa faca lucrul acesta, incalca legea. Pe de alta parte, unii dintre angajati se vor simti timorati sa ceara mai mult. Lucru care mi se pare gresit, pentru ca anuleaza beneficiile pe care masura a vrut sa le produca pentru ei. Angajatorii obsedati de scaderea costurilor vor incerca sa treaca aceasta diferenta in reducerea de costuri totale, dar asta se va putea face numai in conditiile in care exista modalitati de plata neoficiale a salariilor.

In zona muncii „la gri” se poate face putina lumina?

Deocamdata nu se poate face nimic, pentru ca fenomenul va continua destul de mult timp. De aceea zic eu ca trebuie sa se faca si al doilea pas – reducerea costurilor sociale. Costul total al angajatorului ramane acelasi. Deci nu exista inca nici un stimul pentru angajator sa angajeze mai multi oameni in organizatie. Or, asta este intentia generala: sa se stimuleze trecerea de la modalitati neoficiale de plata catre modalitati legale si sa se sprijine efortul angajatorului de a-si creste echipa.

Vorbeati despre un deficit al ofertei fata de cerere. Cum va evolua raportul dintre cerere si oferta pe piata muncii?

Daca ne uitam la dinamica pe termen lung a acestor doua forte, cererea si oferta de talent la nivel de top management, trebuie mentionat faptul ca, in ultimii 5-7 ani, panta cresterii economice in Romania, in ciuda procentelor anuntate in campania electorala, nu a fost asa de ridicata. In primul rand, in domeniul investitiilor straine in Romania, a fost o zona de platou si chiar de scadere in unele perioade. Nu uitati ca romanii din strainatate trimit in tara de trei ori mai multi bani decat investesc strainii in Romania. Acele investitii se vor reflecta in stimularea cresterii ofertei de forta de munca. Ce s-a intamplat in ultimii 10 ani a fost faptul ca valul initial de investitii straine a creat un bazin de resurse de talent, de management, admirabile. Sunt oameni de o foarte buna calitate in tara asta, care pot conduce o companie la un nivel calitativ comparabil cu orice alta tara din lume: la nivel de board, de sefi de departamente, CFO, COO samd. Si asta datorita efortului multinationalelor de a investi in Romania. Ei au avut nevoie de oameni care sa performeze la nivelul normelor si standardelor profesionale occidentale. Ce ne lipseste noua este valul de dupa ei, adica partea de management care sa fie creata in abundenta, in stare sa preia de la ei stafeta in urmatorii doi ani. Eu cred ca cererea pentru un astfel de talent va fi mult mai mare decat capacitatea economiei romanesti de a-l oferi. Atunci se va crea un decalaj intre cerere si oferta care nu va putea fi umplut decat ori cu expati, din nou, ori din pacate, cu romani care au plecat in ultimii 10 ani in strainatate, au capatat ceva competente acolo si doresc sa se intoarca acasa.

Sunt multi in aceasta situatie?

Semnalele pe care le am eu indica un numar din ce in ce mai mare. Dar, unii dintre ei sunt de multe ori specializati in domenii mult prea sofisticate pentru Romania, cum ar fi: analisti de investitii, produse financiare, derivate etc. pentru piata de capital, in general. Daca va exista crestere economica datorata investitiilor straine directe se va crea nevoia pentru astfel de specialisti. Fenomenul repatrierii romanilor este la inceput, un inceput timid, din cauze care tin de asteptarile lor, de capacitatea lor reala de a aduce valoare in Romania. Pe de alta parte, economia romaneasca ar trebui sa le ofere niste pozitii cu un continut destul de atractiv ca responsabilitate, ca posibilitate de crestere si compensatie.

Ce tendinte anticipati pe piata muncii?

Nivelul de compensatie al celor capabili, competenti, care muncesc si ajung sa aiba functii de conducere, incepe sa se apropie de cel occidental. Repet, acum s-a facut doar un pas. Apoi, va creste o data cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Asta inseamna libertatea de angajare la nivel continental. Teama Occidentului ca va veni peste ei un val de oameni din tarile proaspat integrate nu s-a confirmat. „Blue collar people” nu au emigrat din Polonia sau din Ungaria catre Occident, ci au ramas in tarile lor. Ceea ce s-a petrecut, si nimeni nu se astepta, este emigrarea „white collar”. Eu prezic ca si aici, in Romania, se va petrece acelasi lucru. Sunt oameni care, in ultimii 15 ani, au avut parte in cariera lor de o crestere incredibila si care au ajuns la o competenta profesionala comparabila cu cea occidentala. Romanul va deveni foarte mobil si, cand i se va oferi pozitia de CEO la o companie medie in Germania, se va duce cu primul tren.

Asta nu e o veste tocmai buna pentru Romania…

Tocmai de aceea stimularea dinamicii compensatiilor din punct de vedere al costurilor sociale si a ceea ce ofera societatea pentru ceea ce cere de la angajat trebuie sa aiba in vedere aceste pericole. In doi ani, un director general de companie de aici va fi liber si tentat sa plece din Romania. Si atunci, singurele resurse pe care le avem se vor pierde.

Dar acest lucru se poate intampla si acum, nu?

Nu asa de usor. Bazinul de resurse din Romania nu e asa de adanc incat sa exercite o atractie suficient de mare. Cert este ca noi vom intra in urmatorii 3-5 ani intr-o perioada turbulenta. Romania nu are resursele de satisfacere a cererii de talent pentru nevoile de crestere economica estimate.