Inovația socială poate să schimbe destinul unei comunități (II)
Cine sunt inovatorii sociali de top ai lumii și ai României și cum au reușit să scaleze inovații sociale care au generat schimbări sociale ce au transformat lumea în bine? Am invitat în această dezbatere inovatori sociali autohtoni care identifică probleme românești în domeniul educației, sănătății, mediului, agriculturii, incluziunii sociale și contribuie la integrarea lor în antreprenoriate sociale de succes. Dar și antreprenori sociali excepționali, înzestrați cu mentalitate antreprenorială, care reușesc să răspundă celor mai mari preocupări sociale ale momentului prin soluții inovatoare și practice. Exemplele lor personale pot reda speranța și încuraja acțiunea.
Într-o țară în care voluntariatul a fost asociat decenii la rând cu munca patriotică „la impuse”, iar simțul civic a fost atribuit cu dispreț „fraierilor”, există oameni care vor să redea activismului civic românesc demnitatea inițială și sensurile deturnate de anii comunismului și ai tranziției haotice. Cu ei, putem reactiva simțul civic atrofiat al românilor fiindcă ei înșiși sunt agenți ai schimbării în comunitățile în care trăiesc. Agenți credibili care încep pe cont propriu și ulterior se organizează în asociații sau antreprenoriate sociale. Atitudini de viață care ulterior se transformă în profesii. Cu care nu am fost obișnuiți, dar care sunt pe harta meseriilor viitorului. Inovatori sociali, formatori sociali, manageri sociali, antreprenori sociali. Care creează ecosisteme pentru schimbare socială. Un fel de „industrie a binelui” care suplinește ceea ce nu funcționează acum în România. Și care ar putea fi salvarea din actualul haos.
Cu ei am vorbit despre trăsăturile de bază ale unui agent al schimbării, despre aptitudini înnăscute și calități cultivate ale acestuia, despre diferențele de nuanță dintre activismul civic, inovația socială și CSR, despre educația civică în școală ca mod de cultivare a simțului civic și felul în care un inovator social poate să schimbe destinul unei comunități, la nivel micro, și implicit, al unei țări, la nivel macro.
În a doua parte a serialului nostru pe tema inovației sociale o avem ca invitată pe Corina Murafa, director general, Ashoka România.
Personal și instituțional, în cadrul organizației pe care o reprezint în România, Ashoka, cred că, în esență, un changemaker, adică un agent al schimbării, este o persoană care are o serie de trăsături fundamentale care transcend diferitele momente din carieră în care el sau ea se află și transcend totodată și geografiile. Este vorba despre ceea ce noi numim changemaking skills: empatie, lucru în echipă, leadership colaborativ, abilitatea de a implementa ceva nou și capacitatea de a rezolva probleme într-o manieră creativă.
Nu trebuie neapărat să aparții de un ONG ca să produci schimbare. Dimpotrivă. Cred că structurile, de cele mai multe ori, mai degrabă inhibă decât ajută. Am văzut peste tot în lume, nu numai în România, că inovațiile sociale au început de la dorința individuală a unei persoane de a produce o schimbare pozitivă în comunitate și nimic mai mult. Într-o paradigmă complet nouă a complexității și schimbării, precum cea pe care o trăim astăzi, cred că structurile ierarhice și solide vor fi cu atât mai irelevante. Tot ce va conta va fi drive-ul individual și abilitatea unui agent al schimbării de a forma echipe fluide și contextuale care să rezolve probleme.
CUM SE NAȘTE INOVAȚIA SOCIALĂ?
Inovația mi se pare abilitatea de a pune creativitatea în practică. Iar creativitatea mi se pare capacitatea de a face legături neobișnuite. Biologic, neuronii noștri sunt programați să facă mereu aceleași legături, același wiring, cum ar veni. Trebuie să ne antrenăm gândirea laterală și să ne dezvățăm din a merge mereu pe aceleași cărări bătute. În momentul în care facem acest exercițiu, având impactul social în centrul preocupărilor noastre, se naște inovația socială.
Activismul civic e diferit de inovația socială. La Ashoka credem că fiecare om trebuie să fie un agent al schimbării. Nu ne referim la faptul ca fiecare om să devină un inovator social. Dinamic, ar fi imposibil. Personal, însă, cred că fiecare dintre noi trebuie săfie activ civic, fie că vorbim despre a merge la vot, de a scrie petiții autorităților, de a protesta atunci când îți sunt încălcate drepturile tale sau ale celor mai vulnerabili.
Din ce am observat până acum, cu puține excepții, CSR-ul a fost despre finanțările oferite de companii unor proiecte inițiate de organizații non-guvernamentale. Cel mult, s-a ocupat și cu implicarea angajaților respectivelor companii ca voluntari sau microdonatori pentru cauze sociale. Rareori a fost un proces de co-creare între inovatori sociali sau ONG-uri și multinaționale. Un proces din care să rezulte un win-win clar, atât pentru companie, cât și pentru organizația de impact social. În Ashoka avem nenumărate exemple de piețe în care Ashoka Fellows asta au făcut: au co-creat noi produse și servicii cu marile businessuri sau au revoluționat complet practicile acestora, implicându-i direct pe beneficiarii lor, fie că vorbim de procese de angajare sau de lanțuri de aprovizionare. Spre asta consider că ar trebui să se îndrepte CSR-ul și în România.
CULTURA CIVICĂ ÎN ȘCOALĂ
Eu cred foarte tare în educație și cred că aproape orice poate fi învățat. Din păcate, foarte puțini copii trăiesc în medii familiale și educaționale care să le insufle o astfel de mentalitate de agent al schimbării. În general, educația a rămas un proces clasic, ierarhic, la fel și relația de autoritate din familie. Mai mult decât atât, România continuă să fie țara europeană cu cei mai mulți copii care se duc la culcare flămânzi. Cum să devină ei agenți ai schimbării? Este important să oferim șansa unei educații în această direcție cât mai multor copii și tineri, indiferent de familia sau școala din care ei vin.
Dacă s-ar face ca lumea, educația civică în școală, ca mod de cultivare a simțului civic, ar fi o temelie solidă. Dar și cultura civică este predată în cele mai multe școli neparticipativ, ierarhic, rigid, mimetic. Astfel nu duce nicidecum la o ascuțire a spiritului civic, ci la o nepăsare și mai mare. Din fericire, acest tip de educație o fac tot actori din afara sistemului educațional, iar aici îmi vin în minte cei de la Funky Citizens, cei care au reușit să predea altfel educația civică, astfel încât ea chiar să devină un mod de cultivare a simțului civic.
Inovația socială poate să schimbe destinul unei comunități. Aș îndrăzni să spun că este singurul lucru care a făcut asta în mod durabil. Pentru că adevăratele inovații sociale determină schimbări de mentalități la nivel colectiv care ancorează respectivele schimbări, iremediabil, ca noi norme sociale. Să ne amintim revoluția pedagogică inițiată de Maria Montessori, revoluția cunoașterii și accesului liber la aceasta, inițiată de Jimmy Wales, tot Ashoka Fellow, precum și inovația referitoare la tot ceea ce a însemnat participarea femeilor în piața muncii și asistența medicală modernă, care au fost roadele unei inovatoare sociale precum Florence Nightingale.
Acesta este al doilea material dintr-o serie de opt articole pe tema inovației sociale.
Citește și:
Fiecare dintre noi poate fi un changemaker (I)
Ce poate rezolva antreprenoriatul social în România (III)
Un agent al schimbării iese din rând și își creează propriul rând (IV)
Agentul schimbării este un fel de James Bond al vremurilor noastre (V)
Să fii un agent al schimbării se învață, se cultivă (VI)
Inovația socială în era AI (VII)
Changemakerii împărtășesc aceleași valori: solidaritate și binele comun (VIII)
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.