Sub fiecare mască e un suflet!
Să empatizăm cu cei din jur, să îi asigurăm că ne pasă și că se pot baza pe noi
Pandemia actuală și riscurile asociate infecției cu SARS-COV-2 au impus noi norme sociale. Nu mai e politicos să ne strângem mâna reciproc sau să ne îmbrățișăm când ne întâlnim, ci e politicos și respectuos să ne protejăm unii pe alții și să păstrăm distanța recomandată. Nu ne mai pupăm când ne revedem cu persoane dragi, ci, eventual, ne atingem coatele sau pumnii strânși… Aceste noi obiceiuri ne ajută să diminuăm răspândirea virusului, însă, destul de probabil, vor rămâne cu noi, în societate, și după ce pericolul pandemic va dispărea. Cu cât mai lungă va fi perioada actuală, cu atât mai mult se vor fixa în comportamentul nostru aceste noi obiceiuri personale.
Tot la nivel individual, s-au modificat și alte obiceiuri: felul în care ne facem cumpărăturile, cum ne petrecem aniversările și sărbătorile, cum ne alegem locurile de vacanță sau ce facem în weekend etc.
”Această deconectare de cei apropiați sau pur și simplu de alte persoane are impact profund și puternic asupra echilibrului nostru emoțional și psihic. Ancestral, omul a învățat că, trăind în grup, în triburi, este mai protejat de prădători sau de alte pericole din exterior. Legăturile dintre membrii tribului erau strânse și de încredere, iar membrii tribului se simțeau în siguranță. În societățile actuale, ne-am deconectat mult unii de alții, familiile au devenit din ce în ce mai mici, distanțele dintre membrii unei familii sunt din ce în ce mai mari. Așa că ne-am obișnuit să ne construim alte grupuri de siguranță și sprijin emoțional, fie cu prietenii, fie cu colegii de școală sau de serviciu. Acum, când nici aceste interacțiuni nu ne mai sunt la îndemână, echilibrul nostru slăbește. Asta este unul dintre efectele colaterale puternice și cu impact pe termen lung al distanțării sociale”, atrage atenția Nevenca Doca, People Experience Senior Executive Director Banca Transilvania.
Pentru a diminua acest impact, mai spune ea, atât la nivel individual, cât și organizațional, trebuie să continuăm să construim conștient, voluntar, interacțiuni adevărate, profunde, cu alte persoane. Interacțiuni care să nu fie doar tranzacționale, pentru a rezolva câte o nevoie punctuală, ci care să permită și conectare la un nivel mai profund, împărtășire de gânduri, emoții, frici și bucurii.
”Asta va rămâne provocarea noastră a tuturor în lunile următoare, atât la nivel personal, cât și în echipele din organizațiile noastre. Să empatizam cu cei din jurul nostru, să îi asigurăm că ne pasă și că se pot baza pe noi, să fim puternici, dar și să ne permitem să fim vulnerabili”, acestea sunt, în opinia ei, “remodelările” care ne vor trece cu bine de dificultățile momentului. Și… să ținem cont: sub fiecare mască e un suflet, poate nu întotdeauna un zâmbet, având în vedere vremurile de acum.
Să profităm de oportunitățile pe care le aduce schimbarea
În ciuda reacțiilor noastre diferite în fața provocărilor crizei, compasul moral e stabil, mai spune Nevenca Doca, binele și răul sunt aceleași ca acum 2.000 de ani. Prioritățile însă se schimbă, crede ea, și de înțelepciunea cu care alegem să investim efort și resurse într-o direcție sau alta, depinde succesul în privința adaptării și valorificării oportunităților aduse de acest nou context: ”Pe termen scurt, prioritățile sunt în sfera sănătății fizice și psiho-emoționale a tuturor colegilor noștri, de a rezista și trece cu bine prin perioada pandemiei. În paralel însă, preocupările sunt în zona conservării și protejării afacerilor clienților, a investițiilor acționarilor noștri, în așa fel încât să fim alerți și pregătiți pentru oportunitățile care se ivesc în orice criză. Însă fără echilibru și stabilitate (individuală și organizațională), nu poți să te încumeți în proiecte cu mize mari. De aceea, prioritare pentru noi sunt echilibrul și sănătatea oamenilor noștri”.
Cum păstrăm acest echilibru
Din fericire, tehnologia pe care o avem pe scară largă în prezent ne ajută și pentru a rămâne conectați, chiar dacă suntem la distanță. Acum avem Internet de mare viteză, 4 sau 5G, telefoane smart, plus o mulțime de alte device-uri și platforme prin care putem interacționa, putem să ne împărtășim gândurile, grijile sau bucuriile. Ne sunt, de asemenea, mult mai accesibile serviciile și programele specializate pentru susținerea echilibrului: avem acces la distanță la experți, psiho-terapeuți, consilieri, nutriționiști și specialiști în fitness sau experți în mindfulness. ”Resurse există, sunt la îndemână. Acțiunea însă trebuie să o facem noi, fiecare. Trebuie să știm că în perioade ca aceasta e nevoie de conștientizare și de acțiune voluntară că să ne păstrăm sănătatea și echilibrul. Să devină preocupări automate și permanente”, recomandă directorul executiv al Băncii Transilvania.
Până unde ne putem refugia în mediul virtual
Categoric, interacțiunea exclusiv virtuală nu e naturală pentru noi, oamenii. Totuși, ține de vremurile de acum și funcționează în mod sigur mai bine atunci când încrederea a fost construită și consolidată anterior, offline. ”Când știu că cel pe care îl văd și îl ascult în spatele ecranului e o persoană pe care mă pot baza, când ne-am validat limbajul și înțelegerea comună a obiectivelor, când ne-am cunoscut și în zile mai bune și în zile mai grele… Varianta optimă, ca beneficii și costuri, este varianta hibridă. Tehnologia ne ajută să comunicăm și să rezolvăm task-uri operaționale, tranzacționale. Însă pentru a co-crea relații de colaborare care să reziste în timp și să fie benefice celor implicați, e nevoie de mai mult. Cu responsabilitate și prudență, interacțiunile offline aduc în continuare valoare, poate și pentru că simțim altfel relația, emoția”, precizează Nevenca Doca.
Cum ne construim și păstrăm reziliența
Odată puse la punct strategiile care să asigure stabilitate și siguranță, următorul pas este pregătirea pentru viitor și asigurarea rezistenței și rezilienței pe termen lung, astfel încât, o nouă eventuală criză să ne găsească cât mai bine pregătiți. Cum facem asta? Revenim la echilibrul interior, crede Nevenca Doca. Pentru că, explică ea, atâta vreme cât suntem stabili și echilibrați interior, atâta vreme cât depindem mai puțin de ceva sau de cineva din exteriorul nostru care să ne dea stabilitate, vom fi mai pregătiți să gestionăm optim orice provocare vom avea din exterior. ”Acest echilibru intern, atât la nivel personal, cât și la nivel organizațional, se construiește sistematic, programat, cu efort și muncă, în perioadele de liniște, în afara crizelor, pentru a ne fi de folos și a ne ajuta să traversăm cu bine perioadele de criză. Colaborarea, grija reală, autentică, față de binele colegilor, încrederea construită și validată permanent sunt ingrediente critice la construirea rezilienței și agilității”, a încheiat ea.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 268
Pentru abonare, click aici
