Harta fericirii și cum poți modela starea de bine
Este binecunoscută preocuparea omenirii de a găsi răspunsuri la întrebări fundamentale, precum: care este sensul vieții, ce ajută să ai o viață bună, cum pot să fiu fericit, este legitim și realist să-mi doresc asta?
Sunt căutări care au antrenat de-a lungul timpului gândirea vechilor filozofi și, de fiecare dată, conceptul de fericire nu a găsit o albie comună prin care să curgă.
Cum ar fi posibil să influențezi, modelezi starea de bine, când este deja provocator să cuprindem în câteva rânduri conceptul? Și administrarea stării de bine, ca orice altă intervenție de succes, are nevoie de: bune intenții, competență și disciplină în execuție.
Înainte de a lua decizii despre cum să acționezi în acest sens, vă invit să facem împreună o scurtă hartă a fericirii. Lăsăm de această dată de-o parte profunzimea și subtilitățile filozofice ale subiectului și ne îndreptăm atenția către o mică secvență din cercetările științelor comportamentale de-a lungul timpului. Maparea fericirii, din perspectiva doar a câtorva studii din psihologie și sociologie, ne va aduce și argumente cu sens pentru a acționa într-un fel sau altul în plan personal sau organizațional.
Căutările din istoria recentă din științele comportamentale au început să mărginească mai clar ideea de fericire și sensul în care ea este explicată. Pentru a surprinde științific ceea ce oamenii pun în dreptul ideii de fericire, psihologii care au făcut pionierat în studiile comportamentale au propus ca echivalent al termenului de fericire, pe cel de „wellbeing subiectiv” (Subjective Wellbeing-SWB, Diener 1984).
„Subjective wellbeing” se referă la modul în care oamenii își evaluează propria viață, din două perspective: cognitiv, prin raționamente, precum și prin aprecieri emoționale ce țin de stări și afecte.
Nu doar lipsa sau înlăturarea afectelor negative (ex. speriat, grijuliu, ostil, vinovat, temător, rușinat etc.) mă va face fericit, ci, construirea cu ajutorul intervențiilor din psihologia pozitivă a unui nou set-up mental în viața mea, în jurul afectelor pozitive (ex: inspirat, entuziast, interesat, puternic, hotărât, activ etc).
Așa cum în prima parte a vieții învățăm în școală alfabetul, care ne ajută mai apoi să comunicăm și să ne construim universul limbajului, în același fel avem nevoie să învățăm să numim emoțiile, să ne uităm cu o granulație mare la stările noastre interioare și să construim în timp alfabetizarea noastră emoțională, un sistem emoțional funcțional.
Persoanele care și-au cultivat o granulație emoțională mare merg mai rar la medic, folosesc mai puține medicamente și au mai puține zile de spitalizare. Granulația emoțională redusă este asociată cu depresia majoră, anxietatea socială, tulburări de comportament alimentar s.a.
Emoțiile nu sunt doar în tăceri, suspine sau umeri aplecați, ci alfabetizarea emoțională înseamnă să începem să fim capabili de granulație ridicată: să etichetăm corect emoțiile, să le dăm nuanța potrivită, să putem numi declanșatorii, efectele etc.
Copiii, aflați încă în proces de alfabetizare emoțională, spun „trist sau nervos” pentru a defini același lucru, ceva neplăcut. Un adult alfabetizat emoțional știe că în spatele lui „Mă simt minunat” se poate afla: …bucuros, inspirat, recunoscător, fericit… sau că în spatele lui „Mă simt mizerabil” se poate afla: …invidios, nefericit, melancolic, temător. (Lisa Barrett, 2017).
Își doresc oamenii să fie fericiți?
Dacă avem sădită în noi dorința de a fi fericiți, avem și capacitatea de a sesiza și aduce în viața noastră fericirea? Omul modern are în echiparea de serie senzori de fericire sau e nevoie de un efort suplimentar?
Un studiu desfășurat în rândul studenților din peste 40 de colegii din țări diferite a arătat importanța fericirii pentru participanți. Pe o scală de la 1 la 7, unde 7 reprezintă „extraordinar, important și valoros”, scorul obținut de fericire a fost 6,39.
Fericirea în stare pură poate fi o abordare utopică, greu de atins de cineva. Însă, este posibil să ajustăm emoțiile negative, percepția catastrofică asupra evenimentelor din viața noastră, să facem infuzie de emoții pozitive și, astfel, să experimentăm niveluri ridicate de satisfacție cu propria viață.
Practica mindfulnes, cultivarea și exersarea compasiunii, practicarea recunoștinței ș.a, utilizate conștient și dozat, pot aduce schimbări în stilul de viață și o percepție pozitivă asupra fericirii.
Schooler, Ariely și Loewenstein (2003) aduc în atenție faptul că o căutare direcționată și conștientă a fericirii precum și evaluarea ei permanentă duc la deteriorarea stării de bine și nicidecum la a obține rezultate pozitive în acest sens.
Într-unul din studiile lor, participanții au fost rugați să asculte o compoziție muzicală a lui Stravinsky – Rite of Spring, în trei circumstanțe diferite. În prima, au fost rugați ca, în vreme ce ascultă, să evalueze în timp real starea lor de fericire cu ajutorul unei scale-cursor, în a doua, au fost instructați ca în timp ce ascultă să își inducă o stare de fericire, cât de bine pot ei în acel moment, iar a treia, să asculte pur și simplu muzica, fără vreun obiectiv anume. Rezultatul? Cei care NU au avut ca obiective să își urmărească propria fericire sau să o evalueze, s-au bucurat cel mai mult.
Studii similare întăresc această concluzie, arătând că starea de fericire este asociată cu niveluri scăzute de atenție direcționată și focusare pe obținerea acesteia: „fericiți sunt aceia care și-au focusat atenția asupra altor obiective, altele decât acela de a fi fericit. Obiective precum: fericirea altora, scopuri, idealuri înalte sau orientarea către idei, modalități de dezvoltare a umanității în ansamblu.” (John Stuart Mill)
Recunoștința față de lucrurile bune din viața noastră, față de binecuvântările pe care viața ni le aduce are beneficii emoționale și interpersonale și o contribuție semnificativă asupra fericirii/SWB. “Reflectați asupra binecuvăntarilor din viața voastră, pe care fiecare om le are cu siguranță, și mai puțin pe lipsuri sau pe dorințele neîmplinite, pe care fiecare om le are cu siguranță.” (Charles Dickens)
Dan Dițoiu, psiholog, fondatorul The Wellbeing HUB, aduce cu el experiența ultimilor 15 ani în Resurse umane într-o banca de top și expertiza dezvoltării și implementării timp de 6 ani a celui mai amplu program de wellbeing din piața corporațiilor din România.