Formarea profesională: Te naști cu talentul sau îl cultivi pe parcurs?
În cariera mea, am avut ocazia să observ, să recrutez și să lucrez cu foarte mulţi oameni pasionați, cu expertiză în domenii diferite și cu experiență mai multă sau mai puțină. Oameni talentați și valoroși pentru o echipă, care aveau „acea sclipire” pe care o identificăm deseori cu talentul. Pe unii i-am văzut ulterior performând mult timp, la alții însă am observat o stagnare. Din păcate, am observat, la foarte puţini ce-i drept, şi o tendinţă a unor angajaţi de a se complace în sarcini de execuţie, fără dorinţa de a inova şi fără să îşi dorească să părăsească zona de comfort.
Cu toții au participat la traininguri și cursuri de formare profesională stabilite în funcție de nevoile lor și cu toții s-au bucurat de aceleași beneficii. Diferența au făcut-o motivaţia, dorinţa și intenția de a evolua. Talentul poate exista sau nu, poate fi înlocuit de ambiție, dar este esențial ca fiecare dintre noi să-și dorească să-l descopere, să-l cultive și, astfel, să evolueze.
De unde vine motivația?
Pentru că este cheia propriei dezvoltări, motivația este un factor esențial. Însă, oricât de mult ne-am dori să vină într-o zi cineva și să ne ofere o „doză” de motivație, care să ne ajute în ceea ce facem, ea este un factor care ține exclusiv de fiecare dintre noi și diferă: pe unii dintre noi ne impulsionează să fim apreciați și lăudați de superiorii noștri, pe alții ne motivează beneficiile materiale, iar pe alții simplul fapt de a ne duce la îndeplinire obiectivele setate și a evolua. Uneori, însă, este dificil să ne dăm seama care e sursa motivației în fiecare din noi, iar un proces continuu de introspecție și de analiză ne va ajuta constant.
Autonomie în învățare
Și dacă motivația funcționează din interior, așa se întâmplă și cu procesele prin care ne însușim lucruri noi. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le învățăm este „cum anume să învățăm”. Indiferent de eforturile unui profesor sau ale unui angajator de a investi în formarea profesională, este extrem de util să știm care este modalitatea prin care noi învățăm cel mai ușor: dacă reținem mai repede informații cu ajutorul fotografiilor, al filmelor sau al sunetelor, dacă învățăm în echipe sau mai degrabă individual, dacă avem nevoie de mai mult sau mai puțin timp pentru a ne însuși anumite informații. Odată ce suntem conștienți de acest lucru și avem motivația de a învăța ceva, depinde numai de noi să trecem la acțiune.
Angajatorul oferă cadrul
Pentru un angajator, a devenit aproape o obligație să ofere cadrul în care angajații săi să acumuleze informațiile de care au nevoie, dar nimeni nu poate garanta că procesul de învățare are loc așa cum este de așteptat. Ce poate fi făcut în caz contrar?
Evaluările, discuțiile și observațiile pe care profesioniști de HR le fac în raport cu angajații oferă de fiecare dată indicii subtile despre care este motivația intrinsecă a omului din echipă, care sunt lucurile care îi plac și cum își dorește să facă evolueze. Pe de altă parte, angajații ar trebui să aibă în fiecare companie posibilitatea să-și aleagă anumite cursuri, să fie încurajați să comunice despre cum își doresc să aibă loc aceste sesiuni de perfecţionare sau să dea feedback fără teama că va atrage repercusiuni negative.
Echilibrul este undeva la mijloc
Ca în orice relație, atunci când vine vorba despre formarea profesională, ea trebuie susținută de ambele părți. Un angajat va evolua și va fi mai performant atunci când înțelege că, mai ales în perioada în care trăim, este vital să rămână la curent cu ceea ce se întâmplă în domeniu lui, să se implice activ în propriul proces de învățare și să fie dispus să ceară angajatorului accesul la anumite oportunități de învățare pe care și le dorește. În același sens, companiile trebuie să fie din ce în ce mai atente la nevoile oamenilor și ale echipelor și să nu neglijeze investiția permanentă în dezvoltarea lor.
Marius Ciurariu este HR Director la Provident Financial România.