Un business antreprenorial și un manifest urban: Sinapseria

„Veneam spre întâlnirea cu tine și, deodată, o grămadă de flori s-au scuturat dintr-un copac și m-au înconjurat într-o mireasmă fantastică”, îmi spune Andrei Găitănaru, ca să exemplifice bucuriile mersului în aer liber, în timp ce își sprijină bicicleta de un copac. Povestește că a fondat Sinapseria în 2013, din dorința de a căpăta mai multe libertăți. În primul rând, una financiară. Era, la vremea respectivă, specialist în comunicare, în regim de freelancing. Cu toate că îi plăcea la nebunie ce făcea, freelancingul nu aducea o siguranță pe care, odată cu vârsta, începi să ți-o dorești.

„Am început să mă gândesc la ce îmi mai place să fac. Cochetam și cochetez cu zona academică, dar cercetarea în România este la pământ. Mi-am dat seama că îmi place să merg cu bicicleta, deși de multe ori nu găseam motivația de a mă urca pe ea și de a merge din punctul A în punctul B. M-am întrebat ce business aș fi putut face legat de biciclete și am ajuns la concluzia că o firmă de curierat era singurul lucru. Să vând biciclete? Nu aveam bani pentru a investi într-un stoc și într-un magazin. Să le repar… nicio șansă, poate doar să le stric mai rău.”

Ca să testeze terenul și să înțeleagă, din practică, ce înseamnă curieratul pe bicicletă, s-a angajat la o firmă. A pedalat doar 13 zile, dar au fost suficiente cât să își găsească motivația: „Mi-am dat seama că pot face asta, că pot da drumul proiectului, având propriile trăiri, nu doar în baza informațiilor găsite pe internet. Este însă greu să faci ceva, căci statul nu susține în niciun fel IMM-urile ori start-up-urile”.

Sinapseria este punctul de contact dintre bicicliști. Ei fac, cu puterea pedalelor, legăturile într-un oraș tot mai aglomerat și haotic.

După cele 13 zile de pedalat, Găitănaru a început să lucreze la propriul site, cu un prieten. Tot în etapa premergătoare demarării proiectului, a purtat discuții și cu primul său client, librăria Cărturești: „S-au arătat interesați încă de atunci și, ce credeți, ne sunt clienți și acum”. Ulterior, alte firme, precum FruFru, McCann PR și alții, au ales serviciile lor nu doar „eco”, ci și rapide.
Decembrie 2013 îl surprindea pe Găitănaru: Sinapseria avea deja 50 de livrări, în condițiile în care erau noi pe piață. Au urmat însă lunile ianuarie și februarie, cu doar 21 și respectiv, 16. „A fost un moment greu, însă l-am depășit. Eram stors de energie, încasările erau sub nevoile personale. Începusem să îmi spun că tot stresul nu merită. A apărut însă Cristi, care m-a scos din impas cu ideile sale organizatorice și administrative.”

Până să vină însă Cristi, „încăpățânarea de catâr” l-a făcut pe Andrei să nu renunțe: „Îmi spuneam că, dacă am început să fac ceva, nu are cum să nu fie greu, până se stabilizează lucrurile. Când dai de greu, e bine să nu te lași doborât din prima, să știi măcar că te-ai bătut cu greul până ai căzut în genunchi. Să lași armele târziu. Când decizi că ești în genunchi și trebuie să lași armele, este însă discutabil. Cred că e chestie de feeling, iar la Sinapseria nu am avut acest feeling până acum”, meditează el.

Apariția lui Cristi a fost pentru Andrei o adevărată „gură de aer”: „Am încetat să-mi mai opresc profit din încasări, pentru moment, căci vrem să ne dezvoltăm. Sunt multe de făcut, iar Cristi a venit la fix. Într-o zi ai, să zicem, 30 de comenzi, dar vorbești la telefon de cel puțin 40–50 de ori. Pe lângă asta, mai ai și e-mailuri. Ești prins. Când făceam singur asta, nu mai aveam când să mă adun să dezvolt Sinapseria, să mă întâlnesc cu clienții și viitorii clienți. Cristi însă, cu energia lui, poate ajuta Sinapseria să ajungă departe”.

Adrenalină și provocări

Andrei nu știe care provocare a fost mai mare: livratul – într-o zi de decembrie, ghețoasă, când nimeni altcineva nu se mai aventura pe stradă – sau ziua în care au avut de împărțit 300 de reviste, la adrese diferite.

„De obicei, când este urât afară, telefonul sună mai mult. Așa a fost și pe 2 decembrie, în 2014. Surpriza a fost faptul că, deși drumurile erau impracticabile, iar fulgii de nea te loveau precum grindina, am ajuns la o adresă înaintea altei firme căreia îi fusese solicitat ajutorul. De altfel, singura care mai opera în oraș. În astfel de clipe, încercăm să livrăm chiar dacă mergem pe jos și cu metroul. Clienții trebuie să știe că se pot baza pe noi, indiferent de situație.

Un curier petrece, în medie, șase ore pe traseu și câștigă circa 1.500 de lei pe lună, în funcție de cât a pedalat și de câte livrări a făcut. Unii lucrează part-time, pentru că au și alt job. „A fost o problemă cu impozitarea, căci statul nu face diferența dintre cei care lucrează part-time și cei care lucrează full-time”, spune Găitănaru.

Sinapseria și bucureștenii

Pentru cei zece sinapseri a merge cu bicicleta înseamnă a fi în contact cu orașul. Un biciclist are libertate, lucru care l-a adus pe Cristi în acest start-up: „Am descoperit mersul cu bicicleta târziu, în 2014, dar a fost portița mea de scăpare de la jobul de jurnalist care, deși îmi plăcea, nu îmi oferea libertatea și satisfacția pe care le-am descoperit în curieratul pe bicicletă. Asemenea mie, în Sinapseria mai sunt și alți foști profesioniști, precum: ingineri, fotografi, arhitecți, filologi. Suntem uniți de aceeași dorință: de a fi liberi și de a fi conectați la oraș și la viața acestuia”.

Resursa umană este, după cum ați ghicit, foarte importantă pentru Andrei și Cristi: „Prin resursa umană investim în viitorul Sinapseriei. Oamenii cu care lucrăm sunt oameni aflați în contact cu alții. Prin simpla lor prezență, vorbind și uitându-se frumos, se face diferența”.

Pe lângă asta, Sinapseria este unul dintre exemplele de care Bucureștiul are nevoie în ceea ce privește mersul cu bicicleta: „Sunt activ în diverse proiecte care promovează asta, din perspectivă ONG-istică. Am ajuns la concluzia că, dincolo de eforturile coagulate ale mai multor oameni care vor să promoveze ceva, cea mai eficientă cale de a atinge psihologia colectivă este puterea exemplului. Oamenii vor merge pe bicicletă văzând că tot mai mulți semeni fac asta și că este o activitate sigură, că nu se întâmplă nimic rău”, conchide Andrei Găitănaru.

În 2014, la nivelul Uniunii Europene, aproximativ 655.000 de europeni lucrau în industria velo, iar pentru 2020 se estimează o cifră de 1 milion de angajați, conform unui studiu al European Cyclists’ Federation. Deși industria și ciclismul în România sunt probabil la coada clasamentului, domeniul velo a început să se dezvolte și la noi, odată cu apariția tot mai multor bicicliști pe străzi.

Acest articol a apărut în numărul 226 al Revistei CARIERE.