Spune-mi ce expresii foloseşti ca să-ţi spun cine eşti – II

Avalanşă care mă obligă să scriu, iată, astăzi o continuare la Spune-mi ce expresii foloseşti ca să-ţi spun cine eşti. Şi s-ar putea să nu fie aceasta ultima. Pentru că, da, ne deranjează dispreţul inclus în limbaj, ambalat în expresii care par astăzi mai uzuale decât apa. Şi mă bucur că suntem mulţi cei care respingem agresivitatea verbală, fie ea şi mascată clişeistic.

1. Înţelegi?

La-nceput, la mijloc sau la final de conversaţie. Da, sigur că-nţeleg, dar tu eşti conştient că ai ticuri verbale? Dar că asta spune ceva despre statusul tău psihic ştii?

2. Care-i problema?

Agresivitatea e prost mascată aici, singura traducere fiind: „Nu-ţi convine, lasă-mă!“ Asta putând însemna „Ne despărţim", „Dă-ţi demisia" etc.

3. Cât am făcut eu pentru tine!

În relaţiile personale, mai totdeauna reprezintă o formă de şantaj. Încerci să-i închizi omului gura, făcându-l să se simtă vinovat pentru toate beneficiile, reale sau închipuite, care te-au avut drept sursă. În cele personale, poate fi doar „urarea” de rămas-bun. Să nu care cumva să plece omul din firma ta fără un atac de final.

4. Nu mai contează…

Asta e sinonimă cu „M-ai dezamăgit îngrozitor şi nici nu ai cum repara răul făcut”. Are şi un plus: „De-acum măcar învăţare de minte să-mi fie, să nu mai am pretenţii de la tine”. Asta dacă este repetată de cel puţin două ori sau dacă tonul „ajută” expresia. Desigur, poate lua şi forma „Nevermind” sau „Whatever”. Deşi, spuse în engleză, ele-şi mai pierd din acuitate, putând însemna, mai degrabă, „Hai, lasă-mă, să trecem peste asta”, chiar dacă dezamăgirea rămâne limpede.

5. Dacă vrei, poţi!/ Nu există „Nu se poate!”

Recunosc, o modalitate mai performantă de a inhiba pe cineva şi de a-l deturna din drumul unei realizări, de mai mică ori mai mare importanţă, e greu să-ntâlneşti. Este o spectaculoasă mostră de manifestare a neîncrederii în forţele cuiva. Psihologie inversă, cu efecte negative.

6. În locul tău, eu aş…

Iar aici urmează interminabile sfaturi, fiindcă şi contextele sunt nenumărabile. Cine apelează la expresia asta vrea tot timpul să fie remarcat, are şi-n miez de noapte un sfat în buzunar, chit că nu-i trebuie nimănui „disponibilitatea” lui. Care este, de cele mai multe ori, falsă. Nu vrea decât să fie văzut şi apreciat. Este convins că deţine cheia cămării unde-s strânse toate soluţiile problemelor lumii. Atenţie, soluţii trecute, prezente şi viitoare. Ia-ntreabă-l ce-a fost cu Exodul babilonian. Sigur are o opinie.

7. Cum îmi place mie să spun…

A, autocitarea, acest emoţionant sărut în oglindă. Traducerea? „Sunt bun, sunt deştept, ştiu tot, sunt profesionist, ia şi-nvaţă de la mine. Orice. Sunt perfect.” S-aveţi grijă cu el, să nu pocnească de la atâta rotunjime.

8. No offence…

Aici e insula fericirii. Unii oameni se simt liberi să declanşeze orice formă de atac, dacă declamă înainte de-a-ncepe războiul mantra „No offence”. Li se pare că ea poate, singură, funcţiona precum nişte suspensii auto foarte performante. Însă, de fapt, nu-i decât prima săgeată trimisă, cea de avertizare. Cele otrăvite urmează.

9. Altu’ mama nu mai face!

Este o modalitate fals-veselă de a se transmite acest mesaj agresiv: „Sunt foarte mulţumit de cine şi cum sunt, nu vreau să-nvăţ, informaţiile sunt egale cu zero pentru mine, iar părerile oamenilor nu se bucură de alt statut. Îţi convine, bine, nu-ţi convine, e la fel de bine pentru mine. Cum e pentru tine nu e treaba mea.”

10. Problema ta

Înseamnă „Nu vreau, n-am chef, nu mă interesează. Nu te baza.” Aşadar, n-ai decât să te descurci, pe acest tip de interlocutor nu-l interesează dacă şi cum o scoţi la capăt. Responsabilitatea e doar a ta, el nu foloseşte cuvinte atât de lungi.