N-ai nevoie de studii când ești născut pentru antreprenoriat!
N-are școli de business și nici nu crede că un antreprenor are nevoie de așa ceva, dar a învățat un lucru în cei șase ani petrecuți în Austria: să abordeze cu seriozitate totul și să nu caute câștigul imediat, ci dezvoltarea pas cu pas. Când în România prețul era rege, Vasile Armenean s-a încăpățânat să țină la calitate. Acum spune că are, în sfârșit, vânt în pânze: românii au înțeles că există un preț corect pentru o înghețată bună. N-ai nevoie de studii când te-ai născut pentru antreprenoriat și ești mereu în contact cu piața, crede fondatorul Betty Ice, compania care deține o fabrică de înghețată la Suceava, cinci gelaterii premium în mai multe orașe din țară și între 150 și 200 de chioșcuri și insule în mall-uri. Aproximativ 1000 de oameni lucrează în total în producție, distribuție și vânzări în plin sezon, iar numărul lor scade la 600 iarna. Odată cu venirea toamnei toată echipa se concentrează pe pregătirea sezonului 2017. Vara s-a încheiat bine, cu vânzări în creștere cu 5-10% față de anul trecut în condițiile în care vremea n-a fost la fel de bună, spune Vasile Armenean. „Economic stăm puţin mai bine, puterea de cumpărare a mai crescut.”
Înghețata produsă la Suceava îi răcorește mai ales pe români, dar Betty Ice operează direct, prin filiale proprii, și în Republica Moldova, Ucraina și Ungaria și exportă către alte piețe, prin intermediul unorclienți. În anii viitori compania intenționează să intre și pe alte piețe externe. Strategie de dezvoltare a companiei privilegiază câștigurile pe termen lung, nu pe cele imediate, spune Vasile Armenean. „Unul dintre motivele pentru care cred că am avut succes a fost abordarea planului de afaceri pe termen lung. Am avut planuri de la început pe cici şi zece ani. N-am gândit numai pe termen scurt.”
Mai importantă decât abordarea pe termen lung în explicarea succesului Betty Ice i se pare antreprenorului accentul pus pe calitate. La începutul anilor ‘90, când românii se delectau cu suc la dozator, Armenean le propunea înghețatăfăcută după rețete austriece, cu ingrediente aduse din Austria, cu excepția laptelui. „Cheiasuccesului a fost, zic eu, o combinaţie, un pachet cu mai multe ingrediente. Unul dintre ele şi cel mai important a fost calitatea. În primii opt – zece ani, peste tot peunde mergeam să-mi vând marfamă loveam de problemaasta a preţului. «Nu, nu, fă ceva mai ieftin! Fă ceva mai prost, dar să fie mai ieftin!». N-am făcut compromisul şi cred că de aceeasunt acum unde sunt. A fost greu la început pentru că toată lumea mergea pe ideea preţuluişi calitatea nu conta. În ultimii opt ani, lucrurile s-au schimbat. Acum mă simt bine şi am vânt în pânze.”
Vasile Armenean a plecat din țară la 17 ani, înainte de Revoluție. A lucrat șase ani în Austria, în diverse industrii şi a avutdoar conjuncturallegătură cu producția de îngheţată. În ultimii ani, înainte de reîntoarcerea în țară, a muncit în industria de ochelari. A obținut cetăţenia austriacă pe care o deține și în prezent. „Mi-auimprimat seriozitatea cu care abordează orice. Tot acolo am învăţ să construiesctreaptă cu treaptă şi să nu fac lucruri… cum se făceau în România. Când m-am întors, toată lumea era axată pe «ponturi» – să facă ceva repede, să-și ia a doua zi banii. Se făcea în special comerţ pe atunci, puţini intrau în producţie în anii în care am început eu, ‘92 – ‘93. Eu am avut producţie de la început – înghețata pe care o vindeam o produceam eu, chiar dacă aveam un loc mic, un chioşc cu laborator.”
Primii opt-zece ani au fost grei și pentru că dobânzile creditelor bancare erau astronomice. Armenean a preferat să reinvestească profitul și când chiar s-a finanțat din împrumuturi a mers din nou în Austria, unde condițiile de creditare erau mai bune. „În prima perioadă a afacerii nu te puteai atinge de credite. În ‘92 – ‘93, până aproape de 2000, nu am luat niciun credit pentru că erau dobânzi de 100% şi chiar mai mult. Nu puteai să faci business cu credit de la bancă. După ce dobânzile au scăzut sub 30% am început să iau aşa, uşor.”
Odată cu trecerea anilor și problemele s-au schimbat: dacă la început au fost ostacolele puse de relația cu autoritățile, consumatorii cu gusturi nerafinate și
neînțelegerea standardelor de pe lanțul frigorific, acum calitatea personalului este una din marile probleme, spune antreprenorul. „Provocările se schimbă o dată cu vremurile, dar nu dispar niciodată.” Diferența dintre un om de afaceri de succes și unul care eșuează este dată de perseverență, crede fondatorul Betty Ice. „Săfii perseverent în ceea ce ţi-ai propus şi să elimini toate piedicile. Unii se lovesc de primele bariere şi renunţă. Darcei care reuşesc să sară peste ostacole şi sămeargă mai departe aceia au succes.”
În plus, o afacere cere dedicare și timp nelimitat. N-ai un program anume și când ceva nu funcționează trebuie să răspunzi „prezent”. „Trebuiesă fii nonstop la firmă. Sunt zile în care o laşi mai moale şi zile când te prinde trei dimineaţa la business. Când e nevoie de tine, trebuie să fii acolo. Dacă scârţâie ceva, trebuie să fii acolo.”
Vasile Armenean a luat singur deciziile, la început, și a greșit frecvent, dar greșeala i se pare un lucru firesc. „Au fost şigreşeli, bineînţeles. Altfel cum aș fi căpătatexperienţă?! Am făcut multe greşeli, din toate punctele de vedere, pe toate liniile: nu toate produsele pe care le-am scos au fost de succes, nu toate strategiile de vânzări au funcționat. Foarte puţine lucruri merg din prima. De obicei, ai o idee, începi s-o pui în practică, îţi dai seama de lucrurile bune şi de lucrurile rele şi încerci să îmbunătăţeşti. De multe ori trebuie să renunţi de tot şi să faci altceva.” Treptat, dintre oamenii cu care muncea și-a selectat echipa. „Strategia amfăcut-o singur la început, în primii cinci ani, dar acum am oameni de încredere. Oameni crescuţi de mine, plecaţi de jos şi promovaţi. N-am luat oameni pe puncte-cheie din afară.”
Pe oamenii săi care sunt în permanență în contact cu gusturile cumpărătorilor se bazează și când alege sortimentele pe care mizează. „Studiile le facem noi, nu ne bazăm pe studii externe. Avem 200 de agenţi care lucrează zi de zi în piaţă, vedem ce se întâmplă. Suntem acolo, vară -iarnă, nici iarna nu ne oprim.” Din 2010, de când are avion personal pe care îl pilotează singur, Vasile Armenean poate ajunge ușor de la Suceava la Oradea, Sibiu sau București. „Merg unde e nevoie, sunt aproape în permanență.Mă deplasez, am avion. L-am cumpărat ca să ajung mai uşor în diverse puncte din ţară. A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat şi mi-a uşurat mult munca, mi-a deschis o nouă perspectivă de dezvoltare.”
Totuși, la ce e bună școala?
Chiar dacă n-a mers la școli de business, Vasile Armenean spune că are relații cu oameni de afaceri din toate colțurile lumii și face schimb de experiență cu cei din industria sa. „La fabrica din Suceava ne-au vizitat proprietari de fabrici din toată lumea: din Japonia cred că au fost reprezentanții celor mai mari cinci fabrici, au fost din SUA, din Brazilia. Am făcut schimburi de experienţă, mai ales cu cei care nu sunt foarte apropiaţi geografic şi deci nu intrăm în competiţie.”
Școlile de business și lucrurile de genul acesta nu sunt pentru proprietari şi antreprenori, ci pentru managerii-angajaţi, crede Vasile Armenean. „Sunt două lucruri distincte: una e antreprenoriatul, alta managementul. Antreprenorii se nasc. Antreprenoriatul este ca pictatul sau cântatul, nu se învaţă. Se poate şlefui, cel mult, la o şcoală. Asta o spun din experienţă. Și dacă ne uităm în jur la cei mai de succes oameni de business din lume: ce şcoli au Bill Gates, Larry Ellison de la Oracle? Iar lista poate continua. Ca manager cu şcoală n-ai nicio şansă să faci antreprenoriat. Școlile sunt ca să fii un bun manager, un bun director, un bun angajat”.
(acest articol a apărut în numarul 230 – pe luna octombrie al revistei CARIERE)