Munca temporară în România, un avantaj pentru angajator, dar şi pentru angajat
Corina Gonteanu, Director Marketing și Comunicare, ManpowerGroup România
Pentru angajatori, munca temporară îndeplineşte două funcţiuni majore: de substituţie şi de suplimentare. La origini, aceasta era axată pe substituţie, pentru a înlocui persoanele care absentau temporar. Pe măsură ce nevoia de flexibilitate a companiilor s-a accentuat şi natura muncii pe care o derulau s-a schimbat, intervenind deopotrivă orizonturi de planificare mai scurte, cicluri de înlocuiri tehnologice mai frecvente şi munca pe proiecte, s-a accentuat şi funcţia ei de suplimentare.
În România această a doua funcţie este cea mai des întâlnită. Munca temporară are avantaje multiple pentru angajatori, oferind flexibilitate, din mai multe puncte de vedere. În primul rând vorbim de flexibilitatea numerică, prin capacitatea de a-şi spori rapid şi pe termen scurt personalul, pentru a face faţă unor vârfuri în activitate. Desigur, legea permite şi alte forme de muncă limitate în timp, dar flexibilitatea oferită de munca temporară nu constă doar în posibilitatea de a adăuga personal pe termen limitat, ci şi în disponibilitatea lui rapidă şi eficienţa administrării volumelor mari de recrutare prin agentul de muncă temporară.
Munca temporară are avantaje atât pentru angajat cât şi pentru angajator
Uneori, încărcarea se face pe sarcini periferice, ce nu fac parte din activitatea de bază a companiei (spre exemplu ambalare într-o companie de producţie), iar compania recurge la munca temporară pentru a nu încarca sau a reloca angajaţi experimentaţi spre sarcini cu valoare adăugată mică. Munca temporară mai este folosită de angajatori pentru a evita bariere interne ale companiei (procese de recrutare procedurizate şi de durată).
Altă oportunitate este faza de testare a noilor linii de business sau modele de lucru, care nu le permit o imagine clară a dimensiunii personalului necesar. Este frecvent modelul pe care îl numim temp-to-perm: utilizează muncăn temporară şi apoi preiau ca angajaţi permanenţi angajaţii temporari care doresc, atunci când noua activitate se dovedeşte viabilă. Există companii care recurg la muncă temporară pentru proiecte complexe, dar limitate în timp, pentru care acest tip de muncă le oferă posibilitatea de a atrage talente specializate pentru care compania nu are perspective pe termen lung.
La nivel global, diverse studii au arătat că în general companiile mici tind să recurgă la muncă temporară pentru substituţie, în timp ce companiile mari tind să gândească strategic la utilizarea ei.
Beneficii profesionale
Munca temporară este deseori privită ca o formă inferioară de muncă, dar pentru foarte mulţi angajaţi temporar ea este un beneficiu profesional şi financiar. În multe ţări, ea reprezintă cea mai mare probabilitate de a îşi găsi un loc de muncă pentru anumite categorii, cărora pregătirea sau programul nu le permit alte tipuri de activităţi. Spre exemplu, munca temporară atrage studenţi care vor să-şi rotunjească veniturile, dar se pot angaja doar pe perioada vacanţelor şcolare, persoane cu gospodării rurale, care nu se pot angaja decât în afara sezonului, etc.
Pentru multe alte categorii, ea este aşa numitul picior în uşă: posibilitatea de a pătrunde într-un domeniu în care nu au experienţă, fie pentru că sunt debutanţi, fie pentru că se reorientează. Iar pentru persoanele necalificate, unde oferta este mai mare decât nevoia pieţei de angajaţi permanenţi necalificaţi, munca temporară este o modalitate de a se menţine conectaţi la piaţa forţei de muncă, o alternativă la şomaj.
Există o percepţie eronată că angajarea temporară este utilizată pentru că aduce avantaje prin costuri salariale mai mici. Principiul parităţii salariale este statuat de lege, iar un angajat temporar trebuie plătit la acelaşi nivel cu unul permanent, astfel încât majoritatea economiilor de costuri realizate de angajatori provin din faptul că administrarea personalului temporar se face de către agentul de muncă temporară.
Citeşte mai mult pe hrmanageronline.ro