Chris Nel: După ce am trecut prin război, sunt mai mândru că sunt OM
Când vremurile sunt agitate și drumul neclar, ai nevoie de un ghid iscusit, care să-ți arate calea către tine însuți și către viitor. Chris Nel este un astfel de ghid.
Energie și bunătate, pragmatism și noblețe sufletească, vulnerabilitate și putere – acestea sunt cuvintele cu care vrei să îl descrii pe Chris Nel, atunci când îl auzi vorbind și îl vezi acționând. Experiența sa este bogată și captivantă. Abordarea sa deschide minți și inimi.
Iată invitația sa la învățare, conștiență, gândire dinamică, claritate personală, vulnerabilitate, bunătate, iubire și sens.
Chris Nel este co-fondator al Quest Leadership Ltd și este Master Facilitator și Coach Kouzes & Posner. Chris a făcut parte din Trupele Comando ale Marinei Regale Britanice și a luptat în Irlanda de Nord, Hong Kong, Cipru, Norvegia, Belize, Brunei și în conflictele din Golf. A lucrat cu echipele executive ale organizațiilor FTSE / Fortune500 și a fost consultant și apoi partener în Tom Peters Company.
Ce vă energizează?
Faptul că dezvolt capacitatea de adaptare a oamenilor, într-o lume care se schimbă mai repede decât îi este oricui confortabil. Trăim vremuri perturbatoare, care generează mari schimbări și mult disconfort. E ușor să-ți pierzi echilibrul, pe alocuri, și să nu știi exact ce ai de făcut. În condiții de stres, oamenii tind să se întoarcă și să se limiteze la ceea ce știu deja, scăpând total din vedere faptul că experiența lor de până atunci ar putea să nu fie aplicabilă la situația curentă – iar asta îi face să treacă cu vederea indiciile care îi informează cu privire la ce se întâmplă în realitate. Acesta este momentul de presiune maximă, momentul în care simți suferința oamenilor, efectiv.
În armată suntem antrenați să facem față situațiilor schimbătoare și nesigure. În lumea corporatistă, oamenii nu se descurcă la fel de bine în astfel de circumstanțe.
Tendința de a învinovăți și agresivitatea sunt însemnele fricii. Când se poartă așa, oamenii reacționează din teamă, în loc să acționeze din înțelepciune.
Rolul meu este să-i ghidez pe oameni și să-i ajut să iasă din starea în care se simt paralizați de frică, pentru a-și regăsi liniștea și echilibrul. Atunci vor ieși din zona de maximă securitate și vor putea să coopereze și să colaboreze din nou. Vor ieși din starea în care văd o singură opțiune posibilă și își vor recâștiga capacitatea de a lua în considerare și de a vedea mai multe opțiuni. Ce fac eu este să îi ajut pe oameni să-și dezvolte capacitatea de adaptare, îndrumându-i pentru ca ei să-și găsească instrumentele necesare și să-și sporească nivelul de conștientizare.
În primul rând, trebuie să aflăm și să înțelegem ce se întâmplă, apoi trebuie să concepem o primă versiune de plan, după care trecem la fapte și începem să recâștigăm câte ceva din controlul pierdut. Cineva trebuie să preia inițiativa și să-i ajute pe oameni să-și regăsească credința și încrederea că vor găsi soluțiile necesare. Coaching-ul de leadership este un serviciu, iar eu mă bucur să îl ofer.
Vorbiți-ne despre dinamica management/leadership în procesul de management al schimbării.
Amândouă sunt necesare. Prin management se controlează schimbarea. Prin leadership sunt inspirați oamenii, în așa fel încât să-și dorească să realizeze schimbarea. Schimbare fără management se poate – e dureros, dar e posibil. Dar schimbare fără leadership nu se poate. Și cu cât mai mare este calitatea leadershipului, cu atât mai semnificativă și mai mare va fi schimbarea.
Cum știm când scă schimbăm direcția, în loc să mergem prea departe în direcția corectă?
De multe ori nu știm. Trebuie să te gândești că planul tău este doar o estimare, cea mai bună pe care o poți face în acel moment, și trebuie să fii pregătit să-l schimbi. Trebuie să înțelegi care este impactul soluției tale și să o adaptezi, la nevoie. Am observat că, cu cât este mai înaltă funcția oamenilor, cu atât mai greu este pentru ei să accepte faptul că schimbarea este necesară – poate pentru că sunt mai multe în joc, pentru ei: reputație, orgoliu, sau poate că se gândesc că oamenii nu le vor mai acorda la fel de multă încredere. De obicei, schimbarea începe de la oamenii care nu ocupă funcțiile cele mai înalte.
Ready, Fire, Aim! | Armați, Foc, Țintiți! – Care este esența acestei filosofii și de ce este bine să țintim de-abia la sfârșit?
De obicei, organizațiile adoptă o strategie de tipul Ready, Aim, Fire! | Armați, Țintiți, Foc! De fapt, este mai mult un fel de Armați, Țințiți, Țințiți, Țințiți, Țințiți, Țințiți, Țințiți, Țințiți și Foc! numai dacă sunteți absolut siguri că va funcționa de prima dată!
Numai că singurul mod în care putem să aflăm ce funcționează și ce nu într-un mediu incert / nefamiliar / confuz, în condiții de nesiguranță, este să încercăm diverse lucruri și să vedem ce merge. Așa că trebuie să fii pregătit să îți dai seama și să recunoști când planul inițial se dovedește a fi fost imperfect și să faci schimbările necesare, pe baza a ceea ce ai aflat. În mediul corporatist, lucrul acesta este adeseori prea riscant.
Paradoxul este că abordarea Armați, Țințiți, Țințiți, Țințiți, Țințiți, Foc! este din ce în ce mai riscantă. Beneficiul abordării Ready, Fire, Aim! | Armați, Foc, Țintiți! într-un mediu nou și nesigur este faptul că prin încercare afli mai multe informații, iar asta te va ajuta să țintești mai bine.
Cum ne schimbă schimbarea pe noi – oameni, organizații, leadership – prin ritmul și nivelul la care se petrece?
Învățăm să învățăm. N-avem încotro, pentru că dacă nu învățăm devenim rapid irelevanți. Unele organizații au înțeles că trebuie să-și dezvolte capacitatea de adaptare. Altele încă refuză să creadă acest lucru. Majoritatea sunt pe undeva pe la mijloc. Dar pionierii care se adaptează se vor descurca mult mai bine decât ceilalți, care se uită și copiază.
Cum rămâneți conștient și autentic, în vremuri atât de tulburi?
Conducând o firmă mică, vulnerabilă la multe forțe perturbatoare. Clienții mei mă duc în piețe foarte nesigure și volatile. Și sunt părintele unui adolescent de 15 ani!
Care sunt beneficiile perturbării?
Cred că oamenii sunt construiți în așa fel încât să prefere permanența și ceea ce le este cunoscut – pentru că le este familiar și le dă senzația de siguranță. Dar trebuie să rămânem racordați la realitate și să percepem perturbarea ca fiind o schimbare și o oportunitate.
De ajutor ne sunt relațiile strânse și solide cu oamenii la care ținem. Trebuie să-ți păstrezi legătura cu ceilalți. Soția mea, fiul meu, echipa mea sunt sursa mea de putere și rezistență – susținerea oamenilor este esențială atunci când ne confruntăm cu situații de nesiguranță. Altfel, vei fi prizonierul propriei tale minți înfricoșate.
Cum poate liderul să identifice nevoia de schimbare și care sunt pașii următori?
Liderii trebuie să-și crească vigilența. Este crucial să fie receptivi la indiciile care apar. Este imperativ ca atenția ta să nu fie distrasă de rutină, de multele treburi pe care le ai de făcut și e vital să nu te lași orbit de obișnuință, de familiaritatea mediului și a contextului. Trebuie să fii un bun detectiv – să vezi acele lucruri care se întâmplă, dar pe care alții nu le văd și de ale căror consecințe asupra organizației rămân total străini. Experții se străduiesc insistent să găsească eroarea din soluția pe care au conceput-o. După cum spunea și Einstein, nu poți rezolva o problemă cu tipul de gândire cu care ai creat-o.
De exemplu, Blockbuster a reușit să ignore streaming-ul video digital timp de 5 ani! Dar înainte să ne grăbim să râdem de ei și de alte exemple similare de neconștientizare a situației reale, cred că ar trebui să fim în stare să facem o listă cu forțele perturbatoare care ne afectează propria organizație și să vedem cum ne adaptăm. După război, mulți viteji se-arată!
Care este secretul rezilienței, în opinia dvs.?
Trebuie să fim atenți la mai multe lucruri, atât la noi înșine, cât și la ceilalți. Cercetarea desfășurată de Kelly Anne McKnight cred că este foarte utilă în acest sens. Așadar, trebuie să fim atenți la:
Relațiile de susținere;
Stare de bine, echilibru emoțional;
Sănătate fizică;
Claritate personală – la care ajungi cu ajutorul oamenilor care te susțin și cu care poți vedea și discuta despre opțiunile pe care le ai;
Gândire dinamică – care înseamnă să fii activ, nu pasiv, într-o situație dată.
Trebuie să cântărești argumentele pro și contra și să adopți o mentalitate de creștere (growth mindset) în ceea ce privește viitorul. Ce sugerez eu este ca oamenii să facă o listă cu ceea ce poate fi controlat și o listă cu ceea ce nu poate fi controlat. Apoi eu rup lista cu ceea ce nu poate fi controlat – pentru ca oamenii să-și ia gândul de la ceea ce nu pot stăpâni, îi sperie și îi ține în defensivă și să-și poată investi energia în ceea ce pot face și le dă încredere și senzația de control. Atunci își vor recăpăta și deschiderea la minte de care au nevoie pentru a vedea mai multe opțiuni posibile.
Ce înseamnă să fii bun?
În limba engleză, rădăcina cuvântului bunătate (kindness) este Karos – care înseamnă ‘a fi gata să suferi pentru’. Dacă ne pasă de un om sau de un grup de oameni într-atât încât să ne punem forțele la bătaie pentru fericirea și pentru creșterea lor… pentru mine, asta înseamnă bunătate.
Calea către bunătate este vulnerabilitatea – care generează deschidere și încredere. Cu cât ești mai vulnerabil, cu atât mai liberi se simt oamenii să fie buni cu tine.
Ce impact credeți că are bunătatea astăzi, când ne aflăm în pragul unei noi crize economice, financiare și spirituale? În ce fel schimbă bunătatea lucrurile?
Bunătatea inspiră bunătate. În situații de criză, cred că dacă noi suntem buni, atunci și cei din jurul nostru vor fi mai buni unii cu ceilalți. Asta construiește încredere și colaborare, iar acestea generează întotdeauna un rezultat mult mai bun decât asprimea sau egoismul.
În cel fel a dezvoltat experiența dvs. militară abilitățile de leadership pe care le aveți?
Faptul că am condus soldați, mai ales într-un mediu operațional, m-a învățat că leadershipul este un serviciu pe care îl oferi, nu un statut pe care îl primești. Serviciul de leadership pe care îl ofer familiei mele, clienților și colegilor mei este una dintre cele mai îmbucurătoare și satisfăcătoare experiențe din viața mea.
Care este cel mai interesant aspect la care a trebuit să vă adaptați în viața militară?
Cred că eram destul de naiv când am intrat în armată. Credeam că noi eram oamenii buni și că întotdeauna aveam să ne luptăm cu oamenii răi! Apoi am învățat că viața nu-i așa de simplă.
De care aspect din viața civilă v-a fost cel mai dor?
Cel mai mult mi-a lipsit să am control asupra timpului meu. Când ești militar, ești întotdeauna „la datorie” – poți fi rechemat chiar și din concediu. E greu pentru familii!
Ce v-a învățat armata despre dvs. – ceva ce este la fel de valoros și astăzi și continuă să vă inspire?
Că nu mă dau bătut. Nu renunț. E important să crezi în tine și în ceea ce poți să faci, așa vei avea forța și încrederea de a persevera. Și vei fi mândru să constați că poți face lucrurile pe care îți pui în minte să le faci.
Ce cuvinte nu vor mai însemna niciodată același lucru, după ce ați luptat în război?
„Război drept” – Toate războaiele sunt stupide și nenecesare. Războaiele se încheie întotdeauna prin discuții între oameni. Oare n-am face mai bine să renunțăm la moarte și distrugere?
Ce v-ar plăcea ca oamenii să știe despre viața în armată?
Nu e ca-n filme.
Când ați fost lăsat la vatră prima oară, la ce v-a fost greu să faceți față, din comportamentul civililor?
I-am găsit pe civili foarte concentrați pe drepturi și foarte puțin preocupați de responsabilități. Mi s-a părut a fi o atitudine egoistă și egocentrică. M-a mai frustrat și apatia politică (și încă mă frustrează). Dar avem politicienii pe care-i merităm!
Cum vindecăm cinismul?
Cinismul este o reacție care vine din frică, nu din înțelepciune. Este un mecanism de protecție, care poate fi foarte, foarte toxic – pentru că dărâmă orice soluție, orice viziune și orice speranță. Conexiunea umană poate genera o reacție înțeleaptă, pentru că îi ajută pe oameni să vadă ce opțiuni au în viitor.
Recomandați-le o carte cititorilor noștri.
Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl. Cred că este cel mai bun exemplu de autodeterminism pe care l-am citit vreodată.
Recomandați-ne un gânditor sau un om care vă inspiră.
Tom Peters – îmi place foarte tare provocarea lui. A fost un privilegiu pentru mine să lucrez cu Tom în proiectele pe care le-am desfășurat pentru clienții noștri. În opinia mea, Tom este un adevărat Business Guru – în sensul propriu, de ‘învățător’, al cuvântului. Are o gândire originală, atât de deosebită de cea a altor ‘guru’ care resigilează și reîmpachetează idei vechi. Tom este motivat de dorința de a-i provoca pe liderii din mediul de afaceri să se gândească la mediul în care operează.
Mulți vorbitori și autori caută să-și vândă cărțile și serviciile de consultanță. Dar Tom chiar e ce trebuie! Nu e niciodată mulțumit. Mereu caută moduri mai bune de a face lucrurile. Este un iritant profesionist! Dar când apare, adaugă multă valoare! Multora nu le place de el, pentru că îi face să se simtă inconfortabil. Dar cei mai mulți încep să se gândească mult mai serios la afacerea lor. Privind în urmă, de cele mai multe ori a avut dreptate, de foarte puține ori a greșit. Punctajul final e foarte bun!
Sunteți omul de care aveați nevoie când erați tânăr?
Ei bine, dacă n-aș fi fost cum am fost atunci, astăzi n-aș fi cine sunt, așa că ‘Da’. Și ‘Nu’, pentru că n-aș fi ajuns la maturitate dacă n-aș fi avut mult noroc – de foarte multe ori am scăpat de pericol ca prin urechile acului. (Pentru mama, când eram tânăr, sigur n-am fost omul de care avea nevoie – Îmi pare rău, Mama!)
Ce ați vrea să ne mai spuneți și nu v-am întrebat?
Cred că avem un cuvânt mai mare de spus, în viața noastră, decât ne îngăduim să credem, de cele mai multe ori. Într-o mare măsură, pentru mine coaching-ul înseamnă să-i ajut pe oamenii care se simt blocați sau se simt victime ale circumstanțelor să vadă mai multe dintre opțiunile pe care le au.
Care credeți că este cea mai obișnuită cauză pentru care oamenii nu-și văd opțiunile? Și cum pot scăpa de această orbire?
Frica este limitativă, așadar orbește. Trebuie să-ți testezi și să-ți ajustezi afirmațiile, ca să te asiguri că acestea sunt o reprezentare corectă a realității. Busola interioară care te ajută să-ți găsești calea este: Ce alte opțiuni mai am?
Ce nu s-a schimbat, nici măcar după ce ați fost în armată și război?
Am mai multă încredere în oameni acum. Sunt mai optimist în ceea ce privește natura umană. În situații de criză, i-am văzut pe oameni devenind mai buni, mai generoși, mai curajoși. Sunt mai mândru că sunt om acum, după ce am luptat. Acum știu cu siguranță că în lume există atât binele, cât și răul. Dar, deși pe front am văzut lucruri cumplite, mult mai multe sunt lucrurile minunate pe care le-am văzut. Acum sunt optimist că binele va învinge.
Articol preluat din Revista CARIERE – 259 / iulie-august, 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!