Diversitatea răspunde provocărilor

Adrem Invest a fost înfiinţată în anul 1992, când Adrian Bodea, fizician de meserie, şi-a dorit să implementeze rezultatele unor studii despre tehnica vidului în industrie. Scopul lui era să înfiinţeze o companie care să pună în aplicare rezultatele unor cercetări în domeniul vidării oţelului lichid, o tehnică pe care a şi patentat-o în anul 2001. „În primii ani (n.r. ‘93 – ‘94), am supravieţuit destul de greu, cu un volum de afaceri modest“, îşi aminteşte Corneliu Bodea, vicepreşedintele Adrem Invest. „Obiectivul nostru, de a aplica rezultatele cercetării în industria românească distrusă, nu era cea mai isteaţă strategie.“ De aceea, în 1999, s-au orientat către o nouă linie de afaceri, preluând activităţile CEZ, dar şi personalul lor calificat, în urma participării la licitaţie. CEZ se ocupa de automatizări industriale, mai ales în domeniul distribuţiei de utilităţi, dar şi de dispecerizările de reţele de distribuţie pentru energie electrică şi termică, gaz şi apă. Mai târziu, chiar înainte de criză, au introdus activitatea de citire contoare, precum şi montare-demontare, prilej cu care au preluat toţi cei 1.380.000 de consumatori ai CEZ-ului, răspândiţi în şapte judeţe din sudul ţării. Pentru Adrem Invest extinderea a continuat în afara ţării şia culminat cu achiziţia unor companii din Elveţia şi, atenţie, Statele Unite ale Americii.

De la 60 la 400 de angajaţi

Contractul cu CEZ România a început în 2008. În acel an, numărul angajaţilor Adrem Invest, care era de 60, a crescut mai întâi la 230, apoi la peste 400 de persoane. CEZ avea personal numeros şi, pe măsură ce Adrem Invest achiziţiona activităţile pe care primii le externalizau, creştea şi numărul angajaţilor. Strategia de resurse umane trebuia să fie turată la maximum, pentru că nu este uşor să integrezi peste noapte atâţia oameni obişnuiţi să muncească la stat, într-o companie privată.

„A fost foarte provocator, dar, odată depăşite, greutăţile se transformă în satisfacţii pentru un manager“, povesteşte Corneliu. „Am tratat cu atenţie problema personalului, şi oamenii au fost receptivi.“ Înclinaţia naturală a lui Corneliu îl determină să creadă că oamenii sunt întotdeauna dispuşi să facă eforturi suplimentare. Bineînţeles că există o teorie care afirmă că angajaţii sunt complet demotivaţi şi urmăresc numai salariul, dar mai există una care susţine că aceştia sunt dispuşi să facă eforturi suplimentare dacă provocările şi câştigurile le aduc satisfacţii. Oamenii pe care îi preluaseră lucraseră la Electrica, apoi trecuseră la câteva firme ale sindicatelor, după care au fost internalizaţi de CEZ, când aceasta s-a privatizat. Strategia de HR adoptată a fost să introducă un nou sistem motivaţional. Corneliu s-a dus personal şi a stat de vorbă cu toţi angajaţii, în toate centrele din teritoriu, de la şefi la simplii executanţi. I-a ascultat, şi-a notat temerile lor şi a încercat să le rezolve problemele, cel puţin pe cele care puteau fi rezolvate de el. Apoi s-a gândit să introducă un nou sistem motivaţional, diferit de bonusurile fixe de la stat. „Ei erau obişnuiţi să lucreze pe un salariu fix, contau mai puţin diferenţele de performanţă sau eficienţă. Oamenii nu erau doar obişnuiţi cu un sistem de prime fixe, de Paşti şi de Crăciun, dar aveau în spate şi un sindicat foarte influent. Schimbarea strategiei a fost şi de ordin financiar, dat fiind că Adrem Invest a introdus un sistem care depindea exclusiv de performanţă. Au riscat să-şi eficientizeze oamenii printr-un sistem care îi făcea să lucreze mai mult, în raport direct cu câştigurile. „A contat şi faptul că (n.r. angajaţii) erau obişnuiţi să lucreze cu interpuşi“, spune Corneliu. „Lucraseră la Electrica, o companie de stat, unde muncitorii intrau în contact cu şefii doar prin intermediul altor şefi. Acesta fusese primul lor contact cu cel care deţine acţiuni ale companiei şi peste care nu era nimeni.“ Tehnica lui Corneliu a fost să explice noilor angajaţi că nu sunt toţi la fel. Unii câştigă mai mult, în funcţie de performanţele lor, dar câştigă şi cei care lucrează mai puţin, datorită solidităţii companiei.

Mitul occidental, spulberat

Succesul internaţional al afacerilor Adrem Invest este strict legat de divizia de inginerie şi de procesele de vidare a oţelului lichid. Adrian Bodea a avut ideea să folosească un alt sistemde pompare pentru un proces industrial care se numeşte degazarea oţelului lichid. Ideea a fost testată mai întâi în ţară, apoi şi în afara graniţelor. A schimbat, practic, tehnologia de vidare, iar consumul energetic era de 20 de ori mai mic. „În industrie, marjele sunt minore, principalele costuri fiind legate de consumul energetic“, spune Corneliu. „De aici şi succesul acestei noi tehnologii.“ Dar, treptat, tehnologia a început să fie utilizată şi de alte companii, iar protejarea patentului, care oricum urma să expire după o perioadă, era dificil de realizat. Competitorii Adrem Invest erau companii foarte puternice, cu care ei nu se puteau lupta legal. Însă avantajul firmei româneşti era dimensiunea ei mică, ceea ce o făcea flexibilă şi receptivă la inovaţii. Au ales să inoveze permanent, faţă de companiile mari, care sunt mai greoaie. S-au orientat către creşterea performanţei şi scăderea costurilor. Aveau experienţă şi au reuşit să fie cu un pas înaintea altora, o strategie mult mai bună decât lupta pentru protejarea unei idei care oricum s-ar fi încheiat în 2010, odată cu expirarea patentului. Au reuşit să încheie contracte în China, Coreea de Sud, Japonia sau Uzbekistan. Anul trecut, au cumpărat o companie din Elveţia, care avea la rândul ei o filieră proprie în SUA. Elveţienii erau un competitor pentru Adrem Invest, iar cele două colaboraseră în trecut. Principala problemă a firmei din Elveţia era că utiliza o tehnică inferioară, cu costuri de producţie mari. Astfel că aveau o poziţie financiară destul de precară, mai ales după apariţia crizei financiare, care lovise puternic industria oţelului. Dar elveţienii au excelenţa în proiectare, pe care managerii de la Adrem Invest s-au gândit c-o pot suprapune creativităţii şi eficienţei românilor. Au ales să facă achiziţia într-un moment foarte dificil, poate şi pentru că Adrem Invest avea alte linii de business care mergeau bine.

Elveţieni, americani, români

Achiziţia companiei elveţiene, care avea o filieră şi în SUA, nu a fost tocmai un lucru uşor. Mai întâi a fost reticienţa celor din Ţara Cantoanelor, dar şi mentalitatea noastră că occidentalii ne sunt automat superiori. Pentru Corneliu mitul a fost spulberat. „Nu suntem cu nimic mai prejos, şi nu mă refer la pregătirea tehnică şi teoretică, unde se spune că au nişte avantaje“, spune Corneliu. Românii nu au niciun dezavantaj, ci chiar sunt dispuşi să gândească, să inoveze.“ Deşi elveţienii sunt mai pragmatici, românii sunt bine pregătiţi teoretic. Interesant este că şi tehnica de management a elveţienilor era inferioară, ceea ce i-au surprins pe managerii români. Desigur, şocul cultural a avut loc şi a generat o fluctuaţie de personal, însă o parte dintre oameni a rămas în compania elveţiană. Acum partea de proiectare se face în Elveţia, iar firma românească încearcă să profite de imagine şi să obţină contracte în ţări occidentale din Europa, dar şi Japonia sau Coreea de Sud. Totuşi, românii stau bine şi cu spiritul antreprenorial, deoarece partea românească a obţinut şi cele mai multe contracte, mai ales într-un stat din Asia. Cele mai multe contracte vin din China, unde imaginea României e mai puţin importantă decât în Japonia. Contractele din China au fost câştigate de români, care au ajuns să facă business şi în Uzbekistan.

Biomasă şi certificate verzi

Adrem Invest mai are un proiect, o centrală termică de cogenerare la Suceava, unde din toamnă urmează să se producă energie electrică şi termică. Centrala va utiliza biomasa pe post de combustibili, adică deşeuri din păduri şi copaci care trebuie tăiaţi, dar vor lucra şi cu o fabrică din Rădăuţi de prelucrare a cherestelei. Centrala este încă în faza de proiect, dar deja au fost lansate comenzile de execuţie şi finanţarea a fost aprobată de o bancă austrică. S-au început lucrările civile şi până la vară vor fi livrate principalele componente. Planul este ca la toamnă centrala să producă apă caldă şi energie electrică pentru 25.000 de apartamente racordate. „Vom primi certificate verzi, pentru că nu tăiem copaci“, spune Corneliu. „Trebuie să ţinem cont de diferenţa între a tăia pădurile pentru cherestea şi colectarea deşeurilor din păduri pentru biomasă. Trebuie să păstrăm pădurile, pentru că altfel nu vom mai avea nici deşeuri.“ Adrem Invest nu este o companie care pe viitor se va reduce doar la tehnica de vidare a oţelului lichid, automatizări şi servicii energetice regenerabile. Corneliu spune că nu exclud ca în viitor să mai aibă o nouă componentă a business-ului, dar deocamdată nu au ceva concret pregătit. Important este că au învăţat să nu spună niciodată nu şi să profite de oportunităţi.

Articol preluat din Revista Cariere de martie. Pentru detalii legate de abonare, click aici