Cum se pot clinti munţii din loc

Acum câţiva ani, un curs de MBA, apărea ca un must have pentru mulţi dintre middle şi top-mangerii din companii, bănci sau firme mai importante. Se ştia că vor dobândi un plus de cunoştinţe şi orientare mai bună în materie de business, o dezvoltare personală deosebită, posibilitatea unui networking folositor pe viitor, o interacţiune cu profesori excepţionali care activează şi în domeniul academic, şi în cel de business. Perfect valabil şi astăzi.

De asemenea, un MBA atârna destul de greu în ponderea criteriilor de angajare pe o poziţie de top şi oferea, într-o oarecare măsură şi perspectiva unui salariu mai bun sau a unei porţi de negociere între angajat şi angajator.

Vârsta studenţilor – un „grafic” dinamic

Situaţia a luat o altă turnură odată cu apariţia recesiunii şi a scăderii interesului companiilor pentru a trimite oameni care să înveţe şi să aducă un plus de energie, abilităţi şi cunoştinţe de business deosebite – e drept, şi cu un cost apreciabil.

Pe de altă parte, antreprenori sau tineri abia intraţi de doi-trei ani într-o companie şi-au dat seama că vor să devină mai repede agenţi ai schimbării. „Un MBA nu mai foloseşte deci doar celor din corporaţii, ci şi celor care vor să înveţe business global şi regional şi să se dezvolte personal”, spune Dora Surugiu, Managing Director, Maastricht School of Management Raţiu (MSMR).

Astfel, unde iniţial promoţiile erau de vârstă mai tânără, odată cu apariţia recesiunii acestea au început să fie alcătuite din persoane cu mai multă experienţă în domeniul în care lucrau. Acum, după adaptarea la recesiune, promoţiile sunt din nou mai tinere, dar fără ca studenţii să fie manageri angajaţi de mult timp într-o corporaţie, aşa cum era cazul în a doua fază.

Bazele unei evoluţii spre mai bine

Parcurgând aplicaţiile primite în ultimii doi ani de MSMR, a reieşit că programul acestei şcoli este din ce în ce mai atractiv pentru un număr mare de manageri sau persoane care îşi doresc să devină antreprenori de succes, să schimbe în bine realitatea în care trăiesc, începând cu ei şi cu business-urile în care sunt implicaţi. Această orientare a fost unul dintre catalizatorii evoluţiei şcolii, în paralel cu cea a pieţei: Maastricht Scool of Management a fuzionat în luna martie 2013 cu Pilkington Raţiu Business School, devenind Maastricht Scool of Management Raţiu, Astăzi, este o școală de business unde antreprenorii și executivii români vor și pot să devină vârfuri, lideri pentru mediul în care trăiesc și în care lucrează și, pe termen lung, pentru întreaga lume.

Cu ce începi când vrei să fii motorul schimbării

Poate… cu găsirea unor oameni care să simtă şi să vrea acelaşi lucru ca şi tine. Sau cu studiul, cu aflarea celor mai eficiente metode pentru a schimba într-adevăr ceva. Am vrut să aflu mai mult în acest sens, aşa că m-am adresat unora dintre membrii celei mai noi grupe de studenţi înscrişi la programul de MBA al noii şcoli MSMR.

Radu Magdin, profesionist experimentat cu ani petrecuţi în comunicare, jurnalism, diplomaţie şi lobby, spune că: „În primul rând, schimbarea începe cu înţelegerea mediului: nu poţi schimba ceea ce nu înţelegi şi nu trebuie uitat că, pe de altă parte, mediul ne schimbă mai mult decât apucăm noi să îl schimbăm. În al doilea rând, cred că este nevoie de valori, viziune, voinţă (valori clasice în materie de leadership), dublate de o perseverenţă masivă şi de lucrul în echipă: România e minunată, dar nu ştie ce vrea – trebuie ghidată, învăţată să creadă din nou în valoare, succes, ambiţie, de către o echipă de oameni hotărâţi şi bine intenţionaţi”.

Da, pentru a începe o schimbare, ar fi util să se găsească între ei suficienţi dintre aceia care împărtăşesc o viziune comună, care vor să facă mai bine pentru mai mult timp şi pentru fundamental mai mulţi dintre noi. Este ideea Ralucăi Băilescu, Managing Partner la firma MakeSense PR, care completează: „Binele din spatele schimbării nu poate fi garantat decât de conştiinţa indivizilor care îşi propun acea schimbare. Contează enorm nivelul lor de educaţie, capacitatea de a înţelege, deschiderea de a privi la experienţa milenară pe care a acumulat-o omenirea. Contează responsabilitatea pe care o au înscrisă în ADN, percepţia asupra normalităţii, interesul pentru mai mult decât sfera personală şi ziua de mâine.”

Până la urmă, ce munţi şi cum se pot muta?

Nu întâmplător l-am abordat pe Traian Brumă, un alt student MSMR, antreprenor în educaţie, după cum a scris simplu, în CV. În opinia lui: „Transformarea profundă a sistemului de educaţie este cel mai important munte de mutat pentru societatea românească, în următorii 20 de ani. Aici cred că e cheia pentru toate celelalte aspecte importante la care avem de evoluat ca societate”. Pentru Traian este frustrant să vadă cum oameni care vor să facă ceva în educaţie şi în loc să întrebe şi să încerce să înţeleagă ce s-a făcut până acum, ce a mers şi ce nu şi de ce, vin deja cu „soluţia” care, evident, se dovedeşte a nu fi aşa de eficace sau uşor de implementat cum se aşteptau. „Munţii nu se mută peste noapte; e nevoie de multă muncă, perseverenţă şi gândire pe termen lung. Nu îi poţi clinti cu mentalitatea «de la mine începe totul»; munţii se mută împreună cu alţii, construind pe ceea ce s-a făcut deja, sau învăţând din lecţiile celor care au început înainte, fie că au reuşit sau nu”, spune Traian.

Ca o concluzie, Tiberiu Lupu, Project Manager cu experienţă în domeniul retail, acum în compania Romtelecom, este de părere că: „Aşa cum spune un vechi proverb chinez, o călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas. Schimbarea către bine trebuie începută de fiecare persoană. Odată ce noi vom fi mai buni, asta se va reflecta şi în jur. Vom muta munţii devenind agenţi ai schimbării, antrenând o transformare în bine în jurul nostru prin propriul exemplu”.

Articol preluat din Revista Cariere de septembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici