Ce este perfecționismul adaptiv și de ce poate fi un lucru bun
Am scris acest articol din perspectiva „perfecționistului” din mine care consideră ca a face lucrurile la standarde ridicate, a fi atent la detalii, a încerca în limitele umane să fii cea mai buna versiune a ta, nu te face un candidat serios pentru o tulburare de personalitate.
Așadar, te întreb: te consideri un perfecționist? Întotdeauna încerci să atingi perfecțiunea în munca pe care o depui? Simți nevoia ca totul să fie perfect în fiecare lucru pe care îl faci tu, dar și cei din jurul tău?
De obicei, perfecționiștii luptă să atingă perfecțiunea prin setarea unor standarde extraordinare în ceea ce privește performanța și obiectivele, atât pe plan personal, cât și în carieră.
Ce este perfecționismul?
Perfecționismul este tendința de a seta standarde foarte înalte atât față de noi înșine cât și față de ceilalți. Ca orice caracteristică de personalitate, perfecționismul include un spectru larg de caracteristici, unele negative, iar altele pozitive. În cultura noastră, perfecționismul este tratat ca un lucru negativ, însă, cercetările arată că el poate să fie atât adaptativ (sănătos), cât și nesănătos.
Perfecționismul este încadrat în Manualul de Diagnostic și Clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM-V) ca un tip de tulburare de personalitate obsesiv compulsivă, caracterizată prin insistența rigidă ca totul să fie perfect, fără erori sau greșeli, atât în ceea ce privește propria persoană, cât și în ceea ce privește acțiunile celor din jur.
Însă, o persoană poate să fie perfecționistă, poate să caute perfecțiunea în lucrurile pe care le face și cu toate acestea, să rămână sănătoasă din punct de vedere psihologic și această caracteristică să se dovedească chiar adaptativă.
Pe scurt, perfecționismul are atât părți pozitive, cât și negative. Vorbind de partea negativă, perfecționismul dezadaptativ se manifestă ca o compulsie de a atinge un nivel nerealist de perfecțiune, iar studiile au arătat că stresul survenit din perfecționismul dezadaptativ pot duce la nivele crescute ale anxietății, depresiei, tulburări alimentare și insomnie.
În ceea ce privește partea pozitivă, perfecționismul adaptativ se manifestă ca o dorință de a da tot ce e mai bun din tine, fără a fi dezamăgit dacă, uneori, lucrurile nu ies chiar perfect.
De ce este important perfecționismul?
Sunt momente în viața noastră și în societatea noastră când perfecționismul este absolut necesar. Spre exemplu, atunci când urmează să ai o intervenție chirurgicală critică, te aștepți ca medicul chirurg să lucreze perfect. Spre exemplu, standardele personale perfecționiste ale neurochirurgului pediatru Ben Carson l-au făcut pe acesta celebru și unul dintre cei mai buni medici neurochirurgi.
Un alt exemplu de industrie unde este necesar perfecționsimul este domeniul ingineriei aerospațiale. Un singur calcul greșit poate să ducă la catastrofe. Perfecționismul a stat și în spatele mișcărilor și dezvoltării tehnologice în societatea de astăzi. Steve Jobs este deja renumit pentru tendințele sale perfecționiste ce i-au atribuit reputația de „taskmaster”. Acesta cerea de la angajații săi, dar și de la el însuși să trateze fiecare sarcină, oricât de nesemnificativă ar fi părut, cu foarte multă grijă și mult perfecționism. După cum deja știm, acest lucru a dus doar la evoluția tehnologică remarcabilă pe care a avut-o compania sa în domeniu.
Iată de ce perfecționismul poate fi adaptativ:
Ce cuprinde perfecționismul adaptativ? Acesta impune standarde înalte atât pentru noi, cât și pentru ceilalți, presupune a fi persistent în fața obstacolelor și implică, de asemenea, conștiinciozitate. Un perfecționism sănătos, de obicei, merge mână în mână cu un comportament orientat către obținerea obiectivelor și cu abilități organizaționale foarte bune.
Din acest punct de vedere, te poți caracteriza ca fiind un perfecționist atunci când vine vorba de școală sau de locul de muncă pentru că întotdeauna încerci să îți realizezi sarcinile la cel mai avansat nivel, îți realizezi munca la timp și depășești așteptările celor din jur. Totodată, atunci când nu îți îndeplinești sarcinile sau nu ajungi la rezultatul dorit, nu te superi prea tare și nu faci o adevărată dramă din acest lucru. Acest model este unul sănătos, pozitiv.
Este un perfecționism adaptativ pentru că te motivează să fii bun în ceea ce faci și să realizezi sarcinile la un nivel ridicat. Foarte mulți artiști și atleți au ca trăsătură de personalitate perfecționismul adaptativ, lucru care îi ajută să performeze să să aibă parte de multe reușite pe planul profesional.
Principala caracteristică a perfecționismului sănătos este faptul că persoana în cauză poate să vadă în mod rațional că nu poate să atingă perfecțiune întotdeauna și poate accepta realitatea, chiar dacă, face tot ce îi stă în putință să realizeze lucrurile la un nivel cât mai ridicat. Totodată, persoanele ce posedă un perfecționism sănătos îi respectă pe cei care sunt incapabili să atingă perfecțiunea, chiar dacă îi determină pe aceștia să o facă.
Obiectivul principal al celor ce se caracterizează printr-un perfecționism adaptativ este să se orienteze către excelență, în loc să se orienteze către a obține ceva cu orice preț.
Este ok să aspirăm către perfecțiune!
Nu te lăsa influențat de propaganda și stereotipurile culturale împotriva perfecționismului. Așa cum spune și filosoful și istoricul Will Durant, „Suntem ceea ce facem în mod repetat. Astfel, excelența nu este o acțiune, ci o obișnuință”. Durant a petrecut 5 decenii scriind despre istoria civilizației, iar fiecare propoziție pe care acesta o scria, făcea referire la perfecțiune. În cea mai mare parte a avut succes, iar atunci când nu l-a atins, și-a acceptat erorile și a văzut eșecurile cu mult umor.
Ca o concluzie, perfecționismul, într-adevăr, are două tăișuri. Imboldurile perfecționiste pot conduce o persoană către exprimarea potențialului la cote maxime. Pe de altă parte, îngrijorările cauzate de un perfecționism dezadaptativ vor conduce către stres excesiv și burnout. Este o line foarte fină în a păstra echilibrul și a dezvolta perfecționismul adaptativ.
Este important să încercăm pe cât putem să dăm tot ce este mai bun din noi în ceea ce facem, dar nu contează dacă pierdem uneori. Perfecționismul adaptativ tocmai la asta se referă. Să încerci mereu să fii cel mai bun, să încerci mereu să îți depășești limitele și să îți setezi standarde înalte, dar mereu să fii realist, obiectiv și împăcat cu ideea unui posibil eșec.
