Vrem un business cu cifre sau cu oameni?
Și mie mi se pare că discuțiile legate de acest subiect – fie ele simple discuții, cursuri de leadership, articole sau studii – sunt, de cele mai multe ori, fade și că am început, din păcate, să ne plictisim de acest cuvânt înainte de a fi făcut ceva cu adevărat măreț pe marginea lui, cu suportul lui și în aria lui de competențe. Și, deși sunt, doar în cazuri bine instrumentate, adepta metodei „how to…”, de data asta simt că ar merge! Îmi doresc ca articolul de față să fie un pic mai altfel, iar „how to…”-urile izvorate din el să aibă efect măcar la 1% dintre cititori. De ce? Pentru că eu cred din tot sufletul în „Butterfly effect”.
Se spune de multe ori că liderii trebuie să fie creativi, să facă conexiuni între oameni și idei, să aibă viziune, să ia decizii rapide și să și le asume, să relaționeze mai bine ca oricine, să fie carismatici și… câte în lună și în stele. Și totuși, de multe ori, în fața unor evenimente neașteptate sau neplăcute, mulți lideri ies din zona de manifestare conformă cu „leadership capabilities” agreate (mai mult sau mai puțin cu compania) și se comportă cel puțin ciudat. Răspunsul cel mai la îndemână, extrem de simplu și extrem de adevărat, este acela că „oameni sunt și ei”. Da, așa este! Și la fel de adevărat este că a venit momentul să ne asumăm umanitatea din noi și să ne comportăm ca atare. Venim de acasă dimineața la job cu sentimente cu tot și așa funcționăm. Studii foarte recente legate de neurologie arată cum există o foarte strânsă legătura între creier, psihologia pozitivă, meditație și capacitatea noastră de a conduce. Așadar, probabil că a venit momentul ca, înaintea oricărei liste de „leadership capabilities”, să fie puse un somn bun, o meditație de jumătate de oră, câteva exerciții de respirație și relaxare sau măcar o plimbare scurtă prin parc, cu gândurile concentrate pe natură… Apropo de asta: când a fost ultima oară când ați mers desculți prin iarbă?
Revenind la teorie și practică, a fost o vreme când programele de dezvoltare de leadership erau apanajul top managerilor; mai apoi, spre 2007-2008, când training-urile erau (aproape) la îndemâna oricui, orice supervizor sau posibil viitor supervizor trebuia să treacă printr-un program (mai mult sau mai puțin) de leadership – oricum, era de preferat să aibă cuvântul „leader” în denumire, pentru că „dădea bine”. Mi se pare că s-a ajuns într-un moment, mai ales după pauza relativă dintre 2009 și 2011, când leadership-ul ar trebui să-și recapete valoarea puternică pe care însuși cuvântul i-o dă: un lider adevărat ar trebui să aibă viziune și să anime, să transforme, să conducă prin caracter și prin propriul exemplu, să fie onest, pasionat de oameni și de dezvoltarea lor. Și cred că, doar atunci când tot top managementul va fi un astfel de exemplu, am putea să reluăm buna practică de prin 2007-2008 și să facem programele de dezvoltare de leadership accesibile iarăși. De ce? Pentru că ar fi o investiție bună, follower-ii ar deveni buni lideri, având la îndemână exemplul viu al propriului șef, dublat de teorie și învățare.
În ultimul timp, la toate conferințele sau training-urile (legate de leadership) la care am participat, aproape toți speaker-ii au pus accent pe networking și pe impactul pe care acesta îl are asupra oricărui business, prin intermediul liderilor. Se pare că 5% dintre oamenii unei organizații dețin 30% din relații. Tu ești unul dintre ei sau te numeri printre ceilalți 95% care dețin câte ceva? Networking-ul, însemnând ceva mai mult decât „relațiile”, va schimba, cu siguranță, modul în care evaluăm și valorificăm potențialul de leadership în cineva, evaluăm și valorificăm schimbarea, recrutarea, retenția, dar, mai ales, cum colaborăm ca să obținem rezultate; pentru că, la final, asta este tot ceea ce contează: rezultatele.
Cu alte cuvinte, cred că a venit momentul să ne schimbăm la nivel uman, profund, să ne îndreptăm și către ceilalți, să îi ascultăm și să le oferim suport (pentru că asta implică și networking, dar și leadership în același timp) și, cu siguranță, lucruri extraordinare se vor întâmpla cu noi, cu oamenii de lânga noi și, în ultimă instanță, cu business-ul pe care îl conducem. Și, pentru că, la sfârșitul zilei, cifrele și business-ul sunt cele care ne măresc contul în bancă, însă oamenii și bucuria lor ne măresc inima, alegerea este la noi: vrem un business cu cifre sau cu oameni?
Dana Burghel – Work–Life Balance Coach
Oblio Learning – authentically different