Vârsta învățării

„Învățați, învățați și iar învățați!” spunea îndemnul sub formă de lozincă atribuit lui Lenin pe care înainte îl găseam în interiorul școlilor și la biblioteci și pe care, mai nou, îl găsim în Pub-urile dedicate în special studenților.

Învățam, dar până când? Asta e întrebarea. Învățăm poate până când atingem statutul social la care am visat? Sau poate până când reușim să urcăm pe cele mai înalte trepte în ierarhia corporației? Sau mai bine ne oprim când atingem acele moment în viață în care suntem prea ocupați cu altele?

Ca trainer și consultant, am interacționat cu oameni care considerau că nu mai au nimic de învățat. Motivele? „Lucrez deja de X ani în companie sau domeniul respectiv, deja sunt specialist în tot ceea ce fac”, „Sunt foarte bun profesional, nu îmi trebuie cursuri de dezvoltare a abilităților, nu am nevoie”, „Sunt manager de peste 10 ani, conduc echipe mari, ce mai poate cineva să mă învețe?” și astea sunt doar cele mai frecvent întâlnite.

Există persoane care consideră experiența învățarii (mai ales dacă este sub forma unui training) ca fiind o inutilitate, ca fiind o „formă organizată de pierdere a timpului” acceptată și încurajată de companie. Participanții vin în sală cu această atitudine negativă și cu ideea că nimic din ceea ce se va întâmpla pe parcursul training-ului nu le va fi de folos. Și, din păcate, această atitudine este contagioasă. Iar dacă cel care are atitudinea aceasta este managerul, va transmite acest lucru și oamenilor din echipa sa înainte ca aceștia să fie puși vreodată în fața unei experiențe de învățare.

Și totuși, există vreodată acel moment în care putem declara 100% că nu mai avem nimic de învățat?

Eu cred că nu.

Cred că fiecare zi, fiecare experiență nouă pe care o trăiești, fiecare interacțiune, fiecare persoană pe care o întâlnești se pot transforma în experiențe de învățare.

Poate nu vei învăța noi teorii de leadership sau tehnici noi de vânzare atent structurate și organizate în pași, etape, trecute de către teoreticieni în manualele de specialitate. Dar cu siguranță poți învăța ceva nou despre tine, despre cum reacționezi, despre cum gândești, despre perspectivele pe care le ai asupra situațiilor prin care treci, despre cum poți să faci lucrurile mai bine, mai eficient, despre oamenii din echipa ta (și mă refer aici la mai mult decât în ce stadiu de dezvoltare al unei echipe sunt sau etapa în care se află astfel încât să poți să îți adaptezi stilul de leadership). Poți afla mai multe despre ce îi motivează (dincolo de teoriile motivaționale pe care evident, ca și manager, le știi deja), despre ce își doresc, despre ei ca și oameni mai mult decât despre ei ca și angajați ai unei companii.

Dar evident că intervine lipsa timpului ca și primă scuză însoțită de nivelul excelent la care considerăm că ne aflăm – „Nu am timp să descopăr lucrurile noi și oricum pe mine mă cunosc destul de bine”. Oare?

„Cunoașterea înseamnă putere” spunea Ralph Waldo Emerson și sunt foarte mulți cei care sunt de acord cu el. Și mulți dintre noi ne dorim puterea (evident în diferitele ei forme, nereferindu-mă aici la cea fizică). Atunci, de ce ne limităm singuri în a o avea? De ce simțim nevoia să ne punem singuri bariere împotriva cunoașterii? Poate pentru că ne temem că vom descoperi că nu știm atât de multe pe cât credeam? Sau poate pentru că nu vrem să acceptăm că mai avem ce învăța de teamă ca ceilalți să nu ne considere mai slabi? Ori să fie chiar credința noastră personală că știm tot?

Atitudinea în fața cunoașterii și învățarii îți poate decide experiența de viață. Vrei să fii mai bun decât ieri? Vrei să ai rezultate mai bune atât personal, cât și profesional? Vrei să ai mai mult succes? Atunci:

• dorește-ți toate cele de mai sus și acceptă ideea că exista loc pentru dezvoltare;
• crede sincer că orice experiență trăită poate fi o experiență de învățare și transformă fiecare situație în propria lecție de viață;
• ascultă-i pe cei din jurul tău și caută să înveți de la fiecare – schimbul de informații te poate face să vezi lucrurile și din alte perspective sau să gândești lucrurile într-un mod pe care poate nici nu ți le-ai imaginat;
• apreciază ceea ce primești și transformă-te și tu la rândul tău într-o sursă de învățare pentru ceilalți, dar și un exemplu de dorință de dezvoltare.

Pe lângă aflarea noilor informații care te îmbogățesc la nivelul cunoștințelor, cu fiecare experiență nouă pe care o ai, se petrec și alte lucruri. În timpul procesului de învățare, se dezvoltă noi legături sinaptice care cresc activitatea neuronală.

De asemenea, noutatea crește producția de dopamină, lucru care nu numai că duce la dezvoltarea motivației, dar stimulează și formarea de noi neuroni.

Învățarea nu are vârstă și nu are limită, este permanentă, continuă și îți aduce nenumărate beneficii. Și nu uita: „Trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învața în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna.” – Mahatma Gandhi.

Sunt Iulia Nechita, psiholog și trainer, și cred cu tărie că oricine poate să fie și să facă orice atât timp cât își dorește suficient de mult, muncește și crede în visul său.

Experiența acumulată atât în mediul organizațional, cât și în colaborarea cu companii de consultanță, m-a ajutat să creez programe în care oamenii și-au conștientizat resursele personale și potențialul, s-au dezvoltat personal și profesional și au descoperit că atitudinea este cea care face diferența și care te poate transforma într-un învingător.