Trusa de training

Trusa mea devenise demna de un service auto respectabil. Am cumparat o lada speciala, compartimentata, le-am asezat pe toate frumos inauntru si am pus lada-n portbagaj. Din cand in cand, de nevoie dar mai ales de voie (masina sa incapatana sa functioneze acceptabil) deschideam tacticos trusa si scoteam, spre folosinta, cateva scule puse strategic in sertarul de deasupra: cheia de 13, cea de 17, patentul si o cheie de bujii (avea o slabiciune la aprindere). Da, mai mereu erau aceleasi. Pe celelalte, multe si scumpe, aproape ca nu le foloseam. Le inspectam, cateodata, asa frumos aliniate pe fundul lazii, si ma intrebam: oare de ce le-am cumparat? Din spirit de colectionar, ca masura de siguranta (nu stii cand ai nevoie de ea)? Raspunsul nu ma multumea dar nici nu-mi parea rau de banii cheltuiti. In fond, aveam cea mai tare trusa de scule, nu?

Pe masuta de toaleta a oricarei femei active si cochete vom descoperi o sumedenie de flacoane, cutiute si ustensile a caror intrebuintare noua, barbatilor, de regula ne scapa. Truse de farduri, fond de ten, rujuri, pudre, creioane, rimel, pensete, clestisori, buretei de diferite forme si culori, ca sa enumar doar cateva. In total, de ordinul zecilor si totdeauna in numar par (daca nu va iese numar par, mai cautati si prin sertare, poseta, pe etajera si in dulapiorul de la baie; daca tot nu va iese, mai cumparati repede unul si adaugati-l la colectie, va fi bine primit). Ei bine, din aceste zeci (in numar par, repet) titulara masutei de toaleta alege sa poarte peste tot cu sine, in poseta, si sa foloseasca cu o frecventa masurabila, de obicei, in gigahertzi, un numar variabil, dar restrans de obiecte (nu, nu pudra pentru nas, am inteles ca nu se mai poarta). Pe celelalte, multe si mult mai scumpe decat sculele din trusa mea, le intrebuinteaza rar si nu foarte regulat. Au fost insa achizitionate deoarece, spre deosebire de o trusa de scule, una de cosmetica nu este niciodata complete.

La fel se intampla si cu trusa de training pe care o asimilam, cu precadere contra cost, de-a lungul carierei noastre profesionale, prin procesul denumit pretios „Formare profesionala continua”. Adunam sumedenie de concepte, notiuni, metode, metodologii, tehnici, tactici, scheme, principii, retete, tips & tricks, informatii ce ar trebui sa se constituie in unelte menite sa ne ajute sa imbunatatim performantele motorului nostru profesional, dar si imaginea si propria noastra satisfactie.

Le cumparam uneori din spirit de colectionar. Nicio obiectie, daca ne permite bugetul. Alteori, investim in ideea ca, cine stie, poate vom avea nevoie de ele vreodata, si nu vrem sa fim luati pe nepregatite. Aici am o obiectie de ordin temporal. Spre deosebire de cheia de 13 (desi si ea mai rugineste), dar la fel ca tusul de pleoape, informatia expira, se perimeaza, isi pierde in timp din relevanta si valoare. Si s-ar putea chiar noi sa o uitam pana cand ne va fi realmente de folos. Altfel, inca suntem in regula.

In practica insa, vom constata ca folosim in activitatea curenta doar o mica parte din cele invatate. Pentru ca nu se potrivesc cu ceea ce avem de facut, pentru ca nu ne vin bine si nu ne simtim confortabil aplicandu-le, sau pur si simplu pentru ca sunt prea multe pentru a le putea gestiona eficient in timp real. E acelasi motiv pentru care preferam, de multe ori, sa desfacem o piulita cu patentul, in loc sa pierdem timp sa cautam in fundul trusei cheia potrivita, pe care s-o lasam apoi imprastiata impreuna cu colegele ei pana la viitoarea utilizare ocazionala.

Iata de ce cred cu tarie ca uneltele pe care le folosim nu trebuie neaparat sa fie multe, in schimb e necesar sa fie versatile, usor de gasit si folosit, si mai ales cat mai adaptate trebuintelor noastre. De aceea, atunci cand fac o oferta de cursuri, intreb mai intai ce tip de bujii aveti la masina, evaluez nuanta de fond de ten care vi se potriveste si apoi concep si va propun trusa de training adecvata. Nu va vand un ruj fuchsia la care am schimbat capacul cu unul corai, nici o cheie tubulara pe care am scris „inbus”, si nici un curs standard la care am schimbat doar sigla si il declar „customizat”. Pentru ca nu vreau sa-mi reprosati ca, desi e bine lustruit, l-ati uitat prin vreun sertar sau pe fundul lazii cu scule.

Traim intr-o lume in care profesiile devin tot mai specializate, nevoile tot mai specifice, si printre ele se numara, cred eu, si aceea de a avea la indemana o trusa de scule, de cosmetica sau de training supla si adecvata profilului si preocuparilor noastre.

Dragos Popescu

Managing Partner – Diagma
www.diagma.ro