Problemele ne definesc? Ne concentrăm doar asupra lor?

Nu încerc să minimizez amploarea sau impactul lor, spun doar că suntem mult mai mult decât suma problemelor noastre şi este important să ne detaşăm şi să le privim şi din altă perspectivă – uneori ceea ce poate părea o problemă de netrecut poate să ajungă de fapt să fie o oportunitate fantastică (de a învăţa ceva despre noi sau despre ceilalţi, de a ne câştiga noi abilităţi, poate de a ne reconstrui complet, pe noi şi viaţa noastră, într-un mod în care nici nu bănuiam că se poate).

Este adevărat că fiecare dintre problemele pe care le-am înfruntat şi-a pus amprenta asupra noastră şi ne-a schimbat într-un anume fel. Însă ele nu ne definesc. Iar în momentul în care ne pierdem în problemele pe care le avem e ca şi cum am intra într-un cerc vicios, nu facem decâtsă le amplificăm, să le acordăm poate mai multă importanţă decât au de fapt, ajungem să ne domine propriile noastre probleme.

Care sunt beneficiile faptului că ajungem să ne construim o imagine a unor „oameni cu probleme”?

Nu încerc să minimizez importanţa sau gravitatea problemelor pe care fiecare dintre noi le are. Sunt momente în care problemele, provocările cu care ne confruntăm ne copleşesc, iar atunci poate mai înţelept şi sănătos este să apelăm la cineva care ne poate ajuta să gestionăm momentul în cel mai potrivit mod, însă sunt şi situaţii în care ne lăsăm „furaţi” de problemele pe care le avem şi cred că este important să conştientizăm „beneficiile” pe care le avem în astfel de situaţii (da, beneficii, deşi ar putea părea ciudat, avem anumite avantaje de pe urma faptului că ne lăsăm prinşi mult prea mult de problemele noastre), astfel încât să reuşim să ne ridicăm deasupra problemelor şi să le gestionăm mult mai bine şi eficient.

Avem parte de atenţia celorlalţi, eventual şi de compătimirea lor, iar cei din jur nu mai au aşteptări de la noi(sau nu mai au aşteptări atât de mari). „Săraca/ Săracul, are atâtea probleme, nu o/îl mai stresez şi eu cu încă una…”; „Hai să văd ce mai face, ştiu că avea atâtea probleme în ultimul timp!”…da, s-ar putea să beneficiem de mai multă atenţie din partea celor din jurul nostru- familie şi prieteni, cel puţin o perioadă de timp. Pe termen scurt s-ar putea să funcţioneze şi să ne dea o stare temporară (şi iluzorie aş îndrăzni să spun) de bine. Pe termen lung, însă, am mari îndoieli că cei din jur nu se vor sătura la un moment dat de veşnicele probleme cu care ne confruntăm şi vor începe să ne evite. Dacă la început oamenii au simpatie, în timp, aceasta este posibil să ajungă să se erodeze, fiind suprasaturaţi de problemele noastre care par să se permanentizeze, iar noi nu facem nimic pentru a le rezolva. În tot acest timp nu vom reuşi decât să ne afundăm mai mult în propriile probleme.

Ne oferă o ocupaţie în timp ce evităm să ne uităm la alte zone din viaţa noastră, un motiv care poate părea chiar valid pentru a evita să ne ocupăm de alte aspecte importante, care poate ar necesita mai multă atenţie- „Nu pot să mă gândesc la asta acum, având în vedere câte probleme am în minte”. În regulă, avem probleme, dar în vreme ce noi ne concentrăm exclusiv asupra problemelor apărute în drumul nostru, viaţa „se întâmplă” în continuare pe lângă noi, ratăm momente, ratăm alte oportunităţi.

Aş vrea, la final, să vă las cu câteva întrebări care vă pot fi de ajutor atunci când doriţi şi alegeţi să priviţi problemele cu care vă confruntaţi şi din altă perspectivă:

• Imaginează-ţi că eşti un observator care priveşte din afară şi situaţia şi pe tine în raport cu problema respectivă. Ce ar gândi acesta? Ce ţi-ar spune/ ce sfat ţi-ar da pe baza observaţiilor sale?
• Ce puteţi dezvolta la voi pentru a face faţă problemei apărute în drumul vostru?
• Ce aţi face diferit faţă de modul în care aţi acţionat în situaţii similare cu care v-aţi confruntat?
• Ce oportunităţi vă aduce situaţia cu care vă confrutaţi?