Petrolul, noua Grecie

Ca un exemplu pentru această nervozitate din piaţă, în data de 1 martie 2012, preţul la sortimentul Brent a crescut cu aproape 4,5 dolari SUA, în decurs de două ore, numai prin faptul ca televiziunea iraniana a prezentat o ştire privind posibila explozie a unei conducte majore, care transporta ţiţei din Arabia Saudita! Ştirea a fost negată imediat de televiziunea saudită, confirmată ca sigură de televiziunea iraniana şi negată apoi din nou, de data aceasta cu probe de televiziunea saudită. Această ştire nefondată a dus la o creştere a preţului de 3.7 % în decurs de numai câteva ore. Toata lumea a cumpărat, nu a mai contat preţul, s-a mers cu trendul. Problema pentru cumpăratori a aparut când s-au convins că mişcarea este generată de o ştire falsă, moment care a coincis cu închiderea şedinţei de tranzacţionare din SUA. Toată lumea vroia să vândă, dar aproape nimeni să cumpere! Consecinta: preţul a crescut foarte repede şi a scăzut la fel de repede, astfel volatilitatea preţurilor a fost foarte mare în acel interval orar. Iată ce înseamnă tensiunea din zona Golfului! Orice ştire apare, chiar dacă este confirmată sau nu, toata lumea cumpară!

Piaţa americană
Deşi poate părea un paradox, în aceste condiţii de piaţă, orice scădere se considera a fi limitată, pe când o posibilă creştere poate aduce un profit de 20- 40 dolari SUA/baril. În acest moment, calculul este foarte simplu: cât timp avem “problema iraniană” probabilitatea ca preţurile să crească peste nivelul de 130 dolari SUA/baril este mult mai mare decât probabilitatea ca ele să scadă. Fapt confirmat şi de graficul evoluţiei preţului la sortimentul de tip Brent, din data de 20 februarie2012, când acesta a trecut peste 120 dolari SUA/baril. Cotaţia nu a mai coborât sub acest nivel, s-a stabilizat într-un interval de variaţie între 122-126 dolari SUA/baril. Astfel, orice scădere sub nivelul de 122 s-a dovedit a fi o bună oportunitate de cumpărare. Pe lângă situaţia din Iran, menţinerea cotaţiei peste nivelul de 120 dolari SUA/baril a fost susţinută şi de creşterea preţului la ţiţeiul de tip WTI – specific continentului american, cotaţie care a crescut datorită faptului că economia SUA a avut în ultima perioadă o serie de date economice pozitive, indicii bursieri aflându-se la maximul ultimilor 4 ani, cât şi a faptului că se discută din nou despre un nou program de stimuli financiari QE3.

„Problema“ iraniană
Exista păreri ale analiştilor din piaţa produselor petroliere cum că o eventual închidere a stramtorii Hormuz de către Iran, chiar dacă va fi numai temporară, poate duce preţul la ţitei la peste 150 dolari SUA/baril. Astfel un eventual atac aerian al Israelului împotriva celor şase locaţii suspecte din Iran, unde se banuieşte că se dezvoltă programul nuclear, poate ridica preţul la ţiţei la peste 200 dolari SUA/baril. Paralela cu criza din Iran din anii ’70, care a dus la dublarea preţului la petrol, e de neevitat! Apar zvonuri despre posibila întelegere între autorităţile iraniene şi organismele internaţionale pentru inspecţia locaţiilor unde se bănuieşte că se dezvoltă programul nuclear. Au fost ştiri despre un posibil acord la nivel internaţional privind alimentarea pieţei cu o parte din rezervele strategice de ţiţei, pentru temperarea preţurilor, la fel cum s-a întamplat şi anul trecut. Detalii despre când vor fi deblocate aceste rezerve, volumul acestora, nu se cunosc.
Această masură nu ar avea însă decât o influenţă de scurta durată asupra preţurilor. Este greu de spus cum va fi interpretata de piaţă: vor să tempereze preţurile? Se aşteaptă escaladarea situaţiei în Iran? Este aceasta numai o măsura electorală, avand în vedere alegerile din acest an din SUA?

Măsurile Arabiei Saudită
În acest timp Arabia Saudita îşi măreşte producţia pentru a suplini oferta. Dacă-i va reuşi Arabiei Saudite să readucă preţul petrolului sub 100 dolari SUA/ baril, candidatul democrat pentru Casa Alba va obţine un sprijin substanţial. Tot Arabia Saudită şi-a exprimat dorinţa de a face toate eforturile pentru a menţine piaţa balansată, în cazul unei întreruperi bruşte a exporturilor iraniene către Europa, normală la preţul de azi. În acelaşi timp se estimează că producţia din Libia să revină la normal în lunile iunie–iulie 2012. Preţul ridicat al petrolului face casursele alternative de energie ale soarelui, vântului şi apei să devina mai atractive şi să poată astfel concura cu succes “aurul negru”. Ceea ce nu-i în interesul Arabiei Saudite!
Fondul Monetar International a avertizat că economia globală este fragilă şi a definit o nouă creştere a preţurilor la ţiţei drept o ameninţare. În viziunea FMI, economia globală este vulnerabilă în acest moment la orice fel de şoc major. Într-adevar, să poţi avea o creştere economică la nivel mondial, în condiţiile în care preţul la ţiţei rămâne la acest nivel, e puţin probabil!

Dacă conflictul Iranian se accentueză în urmatoarele luni, întreruperea totală a exporturilor de ţiţei ale acestei ţări, 2,5 milioane de barili pe zi, devine probabilă. Anul trecut, eliberarea din stocurile strategice, la nivel international, a 60 milioane de barili au compensate lipsa celor 1,3 milioane de barili pe zi, din exporturile libiene. În situaţia actuală, e vorba despre un volume aproape dublu de ţiţei, care ar putea dispăre de pe piaţă. Plus că nu se poate şti care va fi reacţia Iranului în acest caz!
Deocamdată, rolul principal îl joacă sancţiunile la care este supus Iranul, în speranţa că poate va da un semn de încetare a programului de cercetare nucleară. Există opinii conform carora tocmai aceste sancţiuni opresc în acest moment Israelul să distrugă locaţiile din Iran, unde se presupune că se derulează programul nuclear. Alte opinii vad ca fiind aproape imposibilă o posibilă acţiune militară să aibă şanse mari de reuşită, datorită faptului că cele şase locaţii suspecte sunt împraştiate pe întreaga suprafaţă a Iranului, trei dintre ele în partea de vest.

Unde vom ajunge de la 1 iulie 2012?
Orice semn de slăbiciune privind implementarea şi menţinerea acestor sanctiuni din partea SUA şi UE ar putea face ca statul israelian să treacă la acţiune împotriva Iranului.
Şi dacă sancţiunile nu duc la niciun rezultat? Preţul la ţiţei va fi prins ca într-o menghină, între două forţe majore. Posibilitatea de creştere datorată întreruperii exporturilor iraniene şi nevoia de scădere, datorată slăbirii economice la nivel mondial – datorata creşterii excesive a preţului la ţiţei.
Interesant este ce se va intampla dupa 1 iulie 2012, cand UE a decis stoparea importurilor la nivel european de ţiţei iranian. Christine Lagarde, şefa FMI-ului, era de părere că imediat ce embargoul împotriva Iranului se va face simţit, preţul petrolului ar putea să creasca cu aproximativ o treime. „Petrolul e pentru Europa o noua Grecie”, e de parere banca HSBC. Dacă însa tensiunile din Iran nu se amplifica, vom putea observa o corectie de 8 – 10 dolari SUA la petrol, corelată cu o scădere a indicilor bursei americane, care se afla astăzi la un maxim al ultimilor patru ani.

Dan Berendel este trader internaţional şi proprietar al societăţii Master Chem Oil