Perspectiva psihologică a luptei pentru putere în cadrul relațiilor
Însă, după refuzul fiului, lucrurile se schimbă întrucât apare o nouă nevoie, ce de a se păstra autoritatea părintelui în fața copilului, iar modul în care cei doi rezolvă conflictul poate lua două direcții diferite: negociere, în care se ține cont de ambele nevoi sau dimpotrivă, impunerea unei poziții prin forța autorității. În primul caz se pot găsi și alte soluții care să satisfacă ambele nevoi, dar în cel de-al doilea soluția este impusă de cel care are mai multă putere în cadrul relației. Când se instalează lupta pentru putere argumentele își pierd din forță, iar disputa trece în registrul emoțional.
Un alt exemplu concludent îl reprezintă relațiile de la serviciu, când șeful își simte amenințată poziția de atitudinea sau comportamentul unor subalterni. Respingerea sau critica adusă activității acestora face parte mai mult din restabilirea raporturilor de putere și mai puțin de situația obiectivă în care se află. În relația șef-subaltern se joacă deseori un joc tranzacțional de tipul Cine este șeful aici?, care consumă foarte multă energie și care aduce foarte multă tensiune, furie, teamă și frustrare în cadrul relației.
Majoritatea dintre noi am fost prinși în lupta pentru putere acasă, în familie sau la serviciu, în mediul organizațional, dar am fost mai puțin conștienți de acest proces, nedându-ne seama de ce conflictele persistă și argumentele solide nu sunt luate în considerare de ceilalți. Consecința ignorării acestui proces ne-a făcut să consumăm multă energie și să acumulăm multe resentimente în relațiile cele mai importante din viața noastră. Ne lăsăm prinși în vârtejul vieții fără să ne dozăm resursele sau să le folosim eficient.
Ce este de fapt puterea?
O definiție cuprinzătoare ar fi faptul de a putea, capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva, putință.
Prin urmare, lupta pentru putere este lupta în care ne angajăm cu intenția de a obține ceva sau pentru a demonstra capacitățile, însușirile sau posibilitățile intelectuale pe care le avem sau cel puțin credem că le avem.
De unde apare nevoia care stă în spatele demonstrației?
Nevoia poate avea mai multe surse:
1. Ea poate să provină din modelul familial dacă puterea a fost foarte mult valorizată. Dacă ați crescut într-o astfel de familie părinții v-au repetat în diverse momente că în viață trebuie să te impui ca să reușești și să fii apreciat, viața este o luptă, nu trebuie să le arătați celorlalți vulnerabilitățile voastre pentru că ei o să profite etc.
2. Un partener cu un temeperament coleric va fi un adversar feroce și exploziv în lupta pentru putere. El are forță în exprimare și energie pentru a-și susține comportamentul de luptă. Pe când un melancolic va fi detașat complet de conflictul ivit, ba chiar catalogat ca fiind dezinteresat.
3. Propria imagine de sine are un rol foarte important în această luptă pentru putere atât în familii, cât și în organizații. O persoană care are o imagine de sine slabă, va sta la pândă și îi va vedea pe celalți ca potențiali competitori. Orice posibil succes al lor va fi privit ca o amenințare. Simțindu-și poziția și imaginea în pericol, va căuta în permanență orice mijloace de a se afirma, de a ieși în evidență, care de multe ori pot fi abuzive sau imorale. Pentru acest tip de personalitate, afirmarea, câștigul, puterea, imaginea sau banii sunt vitale. Ele hrănesc în permanență un sentiment cronic de inferioritate și lipsă de valoare. Atunci când avem o imagine de sine consolidată, nu ne mai interesează cine câștigă și cine pierde sau cine are dreptate. Noi știm deja că suntem valoroși și nu mai avem nevoie de confirmări exterioare de la familie, prieteni,colegi sau șefi.
4. Un alt factor destul de influent, care decurge oarecum din precedentul este mirajul puterii, prestigiul, faima sau banii, valori promovate intens prin mijloacele mass-media. Alegem un stil de viață în care căutăm să fim primii, să ne afirmăm, să ajungem cei dintâi dintre cei dintâi.
Sunteți conștienți de prețul pe care îl plătiți?
Dacă sunteți șefi, riscați să aveți relații conflictuale cu subalternii competenți, dacă sunteți părinți, copiii voștri ajunși adolescenți se vor angaja într-o luptă pentru libertate și independență, iar în relația de cuplu veți aduce suferință și insatisfacție. În toate rolurile sociale pe care le aveți, veți intra mai des în conflict și veți consuma multă energie și timp doar pentru a hrăni o imagine de sine falsă, construită prin ascendentul pe care vi-l creați asupra celorlalți.
În zona de management veți găsi multe persone care se angajează ușor în lupta de putere, pentru că de multe ori acțiunile și mijloacele pe care le folosesc îi propulsează în funcții de conducere.
Un alt aspect important este că de multe ori, fără să ne dăm seama suntem atrași în lupta de putere a altor persone. De câte ori susținem un membru de familie, un coleg, șef sau subaltern, în detrimentul celorlalți devenim un instrument pentru o cauză străină și putem să atragem asupra noastră ostilitate care să ne perturbe propriile interese. Și mai complicat este atunci când dintr-un sentiment de loialitate familială continuăm o luptă peste generații care ne aduce suferință și insatisfacție în propria viață.
Există și beneficii ale acestui mod de interacțiune. Pentru a te putea adapta la un mediu ostil sau concurențial este esențial să ai formate abilități de afirmare și dominare. Important este să le utilizezi într-un mod conștient și adecvat la context, fără a încălca drepturile și nevoile celorlalți.
Va urma,
Carmen Simona Sbârnă este psihoterapeut, trainer&coach în cadrul People Develop Center.