Opreşte-te, acordă-ţi timp, priveşte către tine
Ce mi se pare important să facem este să ne oprim un moment din goana după diverse lucruri şi să ne privim cu sinceritate, cu acceptare, cu mândrie, cu înţelegere şi nu în ultimul rând, cu realism. Sunt câteva lucruri pe care poate părea de la sine înţeles că le facem (poate să pară că „reinventez roata” reluându-le) şi totuşi uităm de ele (despre unele am mai vorbit şi în alte articole sub o formă sau alta, sunt convinsă că sunt idei pe care le cunoaşteţi la nivel teoretic, dar cred că este important să ni le reamintim). Sunt câteva lecţii pe care le-am învăţat şi eu (mai dur sau mai puţin dur) şi pot constitui o resursă utilă în anumite momente.
Din când în cand ne oprim din cursă şi ne întrebăm cu sinceritate dacă ceea ce urmărim (în carieră sau viaţa personală) mai este într-adevăr potrivit pentru noi– evoluăm, ne schimbăm permanent, cu fiecare pas şi este important să ne acordăm timp periodic pentru a înţelege dacă direcţia în care ne îndreptăm mai este potrivită cu cine suntem noi la acel moment. Asta presupune să ne cunoaştem, să ne acceptăm aşa cum suntem, să înţelegem ce ne dorim şi ce este potrivit pentru noi. Drumul nostru este unul dinamic şi deloc liniar şi este posibil ca, alergând permanent după mai mult şi mai mult, să uităm de noi şi să ajungem la un final când realizăm că acel „mai mult” sau „mai bine” nu ne reprezintă, nu mai este potrivit. Imaginaţi-va o cursă în care alergaţi, alergaţi, treceţi linia de final şi după ce vă opriţi nu prea mai înţelegeţi ce căutaţi acolo şi cine este acea persoană care a câştigat cursa, de ce aţi alergat în această cursă (cel puţin într-o parte din ea), sau de ce nu v-aţi oprit la un moment dat pentru a explora poate alte direcţii, alte posibilităţi. Aceste momente presupun însă, foarte multă sinceritate din partea noastră, exerciţiu în a ne observa pe noi înşine într-un mod obiectiv şi, de ce nu, curajul de a porni în alte direcţii.
De fapt, de ce faci ceea ce faci (te întrebi care este scopul mai înalt, mai profund a ceea ce urmăreşti) – această idee se leagă cumva de ideea anterioară şi de alinierea acţiunilor noastre la misiunea personală. Identificarea scopului mai înalt, mai profund, presupune să daţi un sens mai amplu acţiunilor voastre, „cursei” voastre. Nu faceţi ceea ce faceţi doar de dragul de a avea mai mult, sau de a fi mai performanţi, sau de a fi mai buni. Toate acestea vă aduc ceva mult mai profund – gândiţi-vă că identificând scopul mai profund al acţiunilor voastre, puneţi cumva ceea ce faceţi într-un context/tablou mai amplu, le integraţi în contextul mai larg al întregii vieţi, totul capătă un sens. Este util ca din când în când să vă opriţi şi să vă întrebaţi „atunci când voi obţine X,Y, ce altceva voi obţine dincolo de asta”. Fără a identifica acest scop mai profund, nu facem decât să întreprindem o serie de activităţi/acţiuni fără nicio coerenţă şi fără legătură între ele, care ne pot stoarce de energie fără a ajunge la un rezultat mulţumitor. Întotdeauna când am lucrat cu clienţii am observat cum se schimbă perspectiva acestora când identifică scopul mai profund al obiectivelor.
Ne acordăm un moment pentru a marca reuşitele – în goana după „mai mult”, „mai bine” sau „mai sus” uităm să ne bucurăm de treapta pe care tocmai am urcat-o şi acest lucru poate alimenta sentimentul că nu avem suficient, că nu suntem suficient de buni, de inteligenţi, de..de…de…. Pornim mai departe dintr-un spaţiu în care permanent ne lipseşte ceva – nu am şi vreau mai mult, sau nu sunt suficient de bun şi vreau mai mult. Importanţa acestor momente am putut să o remarc în primul rând la propria persoană – permanent în această fugă după mai mult aveam impresia că nu fac suficient, că nu sunt suficient de bună. Atunci când mi-am acordat timpul necesar şi am privit în urmă, am constatat cu surprindere câte „trepte” am urcat (aspect de care nici măcar nu eram conştientă). Ca să folosesc o metaforă, vă puteţi imagina că urcaţi o scară treaptă cu treaptă şi, pe fiecare treaptă, înainte de a face următorul pas, vă opriţi un moment, vă bucuraţi că aţi reuşit să o urcaţi, priviţi în jur, observaţi cum se schimbă perspectiva, cum e pentru voi acum cu un pas mai sus. În acelaşi timp, acesta este un moment oportun să vă întrebaţi dacă este potrivit pentru voi să urcaţi pe următoarea treaptă şi, dacă răspunsul este pozitiv, să vă asumaţi acest lucru, evitând astfel sâ mergeţi mai departe din inerţie.
Aceasta este, de asemenea, o ocazie de a conştientiza care a fost contribuţia voastră (reală) la acest succes şi care au fost calităţile/abilităţile care v-au ajutat să atingeţi succesul pe care tocmai l-aţi obţinut. Pe baza acestor informaţii puteţi construi în mod autentic şi eficient mai departe, puteţi păşi cu mai multă încredere pe următoarea treaptă, dacă aceasta este potrivită pentru voi. Este, dacă vreţi, şi un moment care (dacă faceţi această mini-evaluare cu sinceritate şi realism) poate contribui într-o mare măsură la creşterea încrederii în sine (dar numai pornind de la o bază reală, autentică, privindu-ne cu sinceritate contribuţia la succes şi calităţile proprii, fără a le „înfrumuseţa” în vreun fel). Eu am chiar un mic „ritual” pentru aceste momente, în care îmi spun că sunt mândra de mine şi trec în revistă ce m-a ajutat să reuşesc. Am putut observa în sesiunile de coaching cum marcarea acestor reuşite pe parcursul procesului de coaching a condus la mai multă încredere atunci când a fost făcut pasul următor, la mai multă asumare a drumului ales.
Şi nu în ultimul rând… acordă-ţi timp pentru tine, în care să te cunoşti, în care să îţi cunoşti calităţile şi punctele slabe, în care să le accepţi şi să înveţi să lucrezi cu ele.
Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com