Noua generație la locul de muncă – analiză despre generația 1990
În acest context, tot mai mulți manageri, specialiști în resurse umane și editorialiști încep să se întrebe cum va arăta această generație și ce va aduce ea nou în mediul economic românesc?!
Din câte știu, în România nu există un studiu sociologic dedicat acestui subiect, care să clarifice problema. Având în vedere acest fapt, contribuțiile cu care putem veni sunt simple idei și opinii personale, bazate pe propria experiență sau pe literatura de specialitate din străinătate.
Pentru a înțelege mai bine identitatea distinctă a “noilor veniți” trebuie să fim conștienți de factorii definitorii care au contribuit la formarea lor și provocările distincte cărora au trebuit să le facă față:
- Ei s-au născut într-o țara în care libertatea la opinie era un dat de la sine înțeles, și nu un drept câștigat cu greu.
- Sunt prima generație care nu a făcut armata.
- Cei mai norocoși dintre ei au copilărit cu Internet si televiziune prin cablu la discreție.
- Majoritatea lor au ieșit cel puțin o dată din țară.
- Mulți au fost crescuți de bunici, părinții fiind la lucru în Italia sau Spania.
- Au fost educați într-o țară în care standardele sistemului de învățământ se află într-o cădere accentuată.
- Părinții lor (majoritatea născuți între anii '60 și '70) le-au dat o educație mai liberală și mai indulgentă decât au primit la rândul lor în mod tradițional; pe scurt, ei au fost mai răsfățați în familie.
- Procentual vorbind, ei sunt cel mai compact grup de utilizatori ai rețelelor de socializare virtuale.
- Modelele de aspirație socială sugerate de televiziuni și de media sunt contradictorii, superficiale, de multe ori în conflict deschis cu valorile generației dinaintea lor.
- Copiii din familii înstărite au acces la autoturisme personale, haine de firmă și în general tot confortul pe care ți-l dă statutul social și mijloacele financiare generoase ale părinților, fără să facă vreun efort ca să le dobândească.
- Mulți dintre ei și-au început viața sexuală mai devreme decât precursorii lor, au avut acces la amfetamine sau alte droguri ușoare încă din liceu.
- Din punct de vedere demografic, ei sunt sub-reprezentați în societatea românească, deoarece natalitatea a scăzut brutal în țara noastră începând cu finalul anilor '80.
Este posibil ca toți acești factori unici (și alții pe care probabil că nu i-am mai menționat) să contribuie la definirea unei identități distincte, semnificativ diferită față de generația din care facem parte?
Lucrările americane sau occidentale dedicate studiului generațiilor împart generațiile contemporane aflate la locul de muncă în patru grupuri distincte:
– Generația veteranilor (cei născuți în perioadă crizei între 1928 și 1945),
– Generația baby boom – sau generația hippy (cei născuți în perioadă de avânt economic din 1945-1965)
– Generația X sau Yuppie (cei născuți între 1965 și 1980)
– Generația Y (cei născuți în lumea tehnologic distinctă de după 1982).
În mod evident, există multe puncte comune între generația Y așa cum este definită ea de sociologia occidentală (generație cunoscută și sub numele de “generația Milennium” sau “generația internet”) și această generație produsă de schimbările dramatice din istoria românească recentă.
– Relația față de autoritate – Ei au un respect mai redus față de autoritate, nefiind educați într-un model directiv (în familie, școală, armată). Ei sunt obișnuiți să fie consultați în deciziile care îi afectează și să își spună deschis punctul de vedere.
– Relațiile sociale – Petrecând mai mult timp în fața calculatorului, ei au o mulțime de contacte pe Facebook sau Hi5, dar mai puține și mai superficiale în viața reală. Din acest punct de vedere ei pot fi definiți că fiind mai “colectiviști”, însă în același timp mai “individualiști” în dinamica relațiilor de grup decât predecesorii lor.
– Relația față de angajator – Fiind obișnuiți să petreacă mai mult timp liber, ei nu sunt adepții muncii peste program. Ei caută un raport mai bun între muncă și viața personală și nu sunt dispuși să își sacrifice timpul liber de dragul angajatorului.
– Aspirațiile sociale – Într-o proporție mult mai mare, generația actuală își dorește accesul rapid la faimă, stătut social și bogăție. Ei trăiesc într-o lume în care mulți antreprenori au ajuns bogați înainte de 30 de ani, iar diferența dintre o persoană obișnuită și o vedetă o poate face participarea la un reality show. Ei nu au răbdare să urce încet scara socială și caută variante rapide și scurtături.
– Relația față de tehnologie – Fiind obișnuiți de mici să navigheze pe internet, să folosească tablete și smart-phone-uri, ei nu au nicio problemă să lucreze cu tehnologiile. Participarea la seminarii virtuale, videoconferințe și conversații pe chat sunt, în opinia lor, o modalitate de comunicare la fel de eficientă că și întâlnirile față în față.
– Cunoștințe lingvistice – Crescuți de mici în fața televizorului, urmărind canale străine, ei stăpânesc în mai mare măsură limbi de circulație internațională, cum ar fi Engleza sau Spaniola.
– Deschidere față de nou și creativitate – Fiind obișnuiți cu diversitatea de informații și mesaje publicitare, sau opțiuni de divertisment, ei sunt obișnuiți să aleagă mai ușor de unii singuri.
Ei înțeleg că un lucru nou și ingenios le poate îmbunătăți viața și caută soluții originale și facile pentru a-și rezolv problemele. De multe ori, această abordare îi ajută să inoveze și să improvizeze cu ușurință, chiar dacă găsesc soluții mai superficiale.
Pentru a fi implicați cu adevărat la locul de muncă, la potențialul lor maxim, va trebui să găsim o cale să comunicăm eficient cu ei și să îi înțelegem mai bine. Va trebui să ne adaptăm și să renunțăm la vechile noastre paradigme , să îi educăm pentru a acoperi lacunele lăsate de sistemul de învățământ deficitar cu care au crescut și să le împărtășim din experiență noastră pentru că ei sunt viitorul și avem nevoie de tot ce ne pot da ei mai bun.
Eu unul le urez bun venit și de abia aștept să îi cunosc!
Serban Mrejeriu
Human Resources Consultant
AIMS Executive Search & Consulting