Mentalități care ne fac viața profesională mai dificilă decât este

Un alt mare adevăr este și în faptul că realitatea din jur este 100% creația fiecăruia dintre noi – de cele mai multe ori, perspectiva și punctul nostru de vedere asupra lucrurilor definesc ceea ce vedem și felul în care ne raportăm la ceea ce ni se întâmplă.

De aceea, chiar dacă muntele este înalt, este posibil ca, prin atitudinea noastră, muntele să pară și mai înalt. Același principiu se aplică și în viața profesională.

Așadar, care sunt câteva dintre mentalitățile care ne fac viața profesională mai dificilă decât este?

„Eu am spus, dacă ei nu fac, nu e treaba mea”

În viața organizațională, există credința că „dacă eu pot, trebuie să poată și restul”. Totuși, uneori apar mai multe variabile: indiferent de cât ar încerca ceilalți să își ducă până la capăt acțiunile sau să își pună în aplicare ideile, este posibil să existe conjuncturi care să le blocheze sau să le încetinească eforturile. De asemenea, presupunerea că ceilalți ar trebui să facă, fără dorința de a ne implica alături de ei până la capăt, este o atitudine care ar putea fi remediată prin intermediul comunicării mai clare a valorilor organizaționale.

Participarea, colaborarea, lucrul în echipă nu sunt numai vorbe care sună frumos în CV sau la un interviu cu managerul de resurse umane. Le vedem adevărata valoare chiar în astfel de contexte, în care suntem chemați să renunțăm la atitudinea defensivă și individualistă și să depunem un efort împreună cu ceilalți.

„Ceilalți ar fi trebuit să își dea seama că am nevoie de ajutorul lor”

Această atitudine, care ne poate îngreuna viața profesională, depinde tot de anumite valori și idei pe care le considerăm implicite și pe care nu le mai declarăm în mod deschis. Putem ajunge să ne simțim dezamăgiți dacă cei din jur nu se oferă să ne ajute și putem crede că nimănui nu îi pasă, însă, uneori, acest lucru se întâmplă pentru că, pur și simplu, ceilalți nu își dau seama prin ce trecem, dacă nu verbalizăm ce ni se întâmplă.

Pentru a evita astfel de situații, e necesar să comunicăm mai clar și mai deschis la nivel de cereri, declarații, refuzuri și intenții – să spunem explicit ce ne dorim, când ne dorim și cum credem că putem fi ajutați.

„Trebuie ca ceilalți să fie motivați tot timpul”

Uneori, așteptarea setată la nivel organizațional este aceea că, dacă angajații primesc recompense financiare și bonusuri materiale, acestea ar trebui să fie suficiente pentru ca ei să fie motivați în permanență. De cele mai multe ori, însă, observăm cu ochiul liber că este nevoie de ceva mai mult pentru ca oamenii alături de care lucrăm să fie mulțumiți și fericiți la locul de muncă.

Preocuparea pentru cum se simt angajații în organizație, pentru starea lor de spirit și pentru investiția în dezvoltarea lor personală este, de cele mai multe ori, mai importantă decât resursele materiale pe care le pune la dispoziție o organizație. Ca atare, așteptarea ca ceilalți să fie motivați doar datorită salariului și cadrului de lucru este, adesea, nerealistă.

„Feedback-ul pe care l-am primit a fost negativ, ca atare cel care mi l-a dat nu mă suportă”

Obișnuiesc să spun despre actul de a da feedback că este o artă. Nimic mai adevărat, mai ales dacă ne întâlnim cu atitudinea de mai sus. Feedback-ul negativ poate să rănească, însă acest lucru se întâmplă uneori și pentru că cel care primește feedback-ul nu face distincția între persoană și comportament, între faptul că ce i se spune nu este un atac personal, ci este o judecată punctuală a ceva ce s-a întâmplat.

Cum poate fi abordată o asemenea situație? Pot fi ancorate instrumente noi de comunicare non-violentă, de exemplu. De asemenea, exemplul propriu pe care îl pot oferi liderii în acest sens este întotdeauna extrem de valoros.

„Trebuie să se întâmple o schimbare”

Aceasta este, probabil, una dintre cele mai nocive atitudini pe care le putem întâlni în viața profesională. Credința că o schimbare ar trebui să se producă de la sine și că noi nu suntem responsabili pentru ea poate fi foarte dăunătoare atunci când ne dăm seamă că nimic nu se întâmplă și că, dimpotrivă, ne confruntăm cu o situație care se înrăutățește pe măsură ce timpul trece.

E necesar ca implementarea schimbării să pornească de la fiecare dintre noi, pentru a fi eficientă. Noi suntem creatorii ei și agenții propriei realități – personale și profesionale depotrivă. În momentul în care înțelegem că depinde de noi ca lucrurile să se schimbe, atunci ne eliberăm de credința falsă că altcineva poartă vina și responsabilitatea, că altcineva trebuie să pună la dispoziție resurse sau că altcineva trebuie să facă în locul nostru. De aici putem începe cu adevărat să repivotăm situații, relații, realitatea personală. Din acest punct începe schimbarea.