Mă voi bucura mai mult când… cândva

Dacă amânăm să fim atenţi cu noi, dacă ne lăsăm convinşi de clişee care spun că trebuie să fim mereu „în priză” fără să ne acordăm timp pentru noi, nu înseamnă că vom fi automat mai productivi sau vom avea mai mult succes. Este foarte posibil ca astfel să ajungem exact unde nu ne dorim, dat fiind faptul că aceste idei nu au nimic în comun cu cine suntem noi, cu nevoile şi resursele/ capacităţile noastre reale. Şi totuşi, deşi nu pare a fi ceva complicat, de ce evităm să ne acordăm timp, de ce nu ne lăsăm în voia micilor bucurii? Vă propun să discutăm trei motive care am observat că apar destul de frecvent.

Vinovăţia lui „aş fi putut folosi mai productiv timpul acesta”

Poate fi puternică. Ziua are doar 24 de ore şi avem impresia că timpul pe care ni-l acordăm ar fi putut fi folosit într-un mod mult mai eficient, că atunci când ne acordăm timp pentru noi, pentru liniştea şi sufletul nostru acesta este un timp pierdut. Aş vrea să vă întreb cum ar fi să schimbaţi perspectiva şi să priviţi aceste momente dedicate vouă ca pe o sursă de energie pentru celelalte activităţi considerate mai productive? În momentul în care, de exemplu, ne acordăm timp pentru o plimbare şi suntem mai relaxaţi şi încărcaţi de bucurie şi entuziasm, putem ca din această stare să începem alte activităţi „mai productive”, iar rezultatele ar putea fi mult mai bune, pornind dintr-un spaţiu de energie, de bucurie şi relaxare.

A ne bucura de fiecare moment şi celelalte activităţi nu se exclud reciproc, mai ales că sunt situaţii în care poate este necesar să menţinem un ritm alert, mai mult decât am face-o în mod normal. Momentele de bucurie, care să ne umple de energie le putem avea şi în timp ce ne ocupăm de alte activităţi. Un exemplu: ce ne poate opri ca în momentul în care lucrăm să ascultăm o melodie care ne energizează şi ne oferă un mic moment de bucurie? Momentele de bucurie nu trebuie să fie obligatoriu adevărate explozii, două minute pentru noi în mijlocul unor ore încărcate pot fi suficiente.

Aş vrea să vă propun câteva întrebări pe care să vi le adresaţi când intervine această idee: „da, aş vrea să fac asta pentru mine, dar… nu o să mai am timp să…”

• Ce obţin dincolo de relaxare, odihnă etc. atunci când îmi acord timp pentru mine? Care este beneficiul mai mare dincolo de ce obţin pe moment?
• În ce mod se împleteşte/completează beneficiul (scopul) final al acestor momente dedicate nouă cu scopul activităţilor productive?
• Cum contribuie aceste beneficii, împreună, completându-se reciproc, la calitatea vieţii voastre?
• Care este preţul plătit dacă renunţaţi la aceste activităţi pentru sine- acum şi pe termen lung?

Deadline-uri (auto-impuse), convingerea că „trebuie acum”, aparent de netrecut

Ne spunem că „trebuie!”. „Trebuie să fac asta ACUM şi nu mai am timp pentru mine!” Un „trebuie” peste care ni se pare că este imposibil să trecem. Dar chiar „trebuie!” întotdeauna? Pentru că sunt situaţii în care acest „trebuie!”, această limită autoimpusă este foarte mult influenţată nu de ce ne dorim noi cu adevărat, nu de o necesitate reală şi autentică a noastră, de un beneficiu real pentru noi, ci mai degrabă de ce credem că ar trebui să facem pentru a ne conforma unor reguli care câteodată nici măcar nu sunt ale noastre.

Aş vrea să vă propun ca atunci când vă spuneţi că nu aveţi timp pentru activităţi dedicate vouă pentru că „trebuie să… acum” să vă opriţi un moment şi să vă întrebaţi:

• Cine spune de fapt că „trebuie”: eu sau altcineva?
• Acea activitate pe care „trebuie” să o fac satisface o nevoie reală/ aduce un beneficiu real, este cu adevărat importantă pentru mine şi în ce fel?
• Există consecinţe reale în cazul în care acordaţi prioritate pentru moment activităţilor pentru voi în detrimentul celor care „trebuie”?

Ne lăsăm furaţi de clişee/ prejudecăţi

O „etichetă” destul de vehiculată: „ oamenii de succes, activi, care mută munţii din loc, neobosiţi, fără să facă pauză. Şi cu cât sunt mai activi şi nu iau nicio pauză, cu atât au mai mult succes”. Poate pentru unii dintre noi este posibil ca acest lucru să funcţioneze. Din păcate ne lăsăm furaţi de acest clişeu mult prea des, fără a verifica dacă pentru noi este cea mai potrivită soluţie şi dacă nu cumva, pe termen lung, poate conduce la dezechilibru. Este posibil ca o perioadă să funcţioneze ritmul susţinut, fără pauză, dar în timp, preţul plătit să fie mult prea mare (sănătate, familie etc.).

Fiecare persoană are ritmul lui, alternanţa potrivită între timpul dedicat propriei persoane şi celelalte activităţi. Este important să ne găsim propriul ritm, care ne face să funcţionăm optim. Asta presupune să ajungem să ne cunoaştem foarte bine, să înţelegem când trebuie să ne oprim şi să ne acordăm timp, să identificăm perioadele potrivite pentru activităţile „productive” şi pe cele în care avem nevoie de timp pentru noi, cum alternează ele şi cum se completează reciproc şi mai mult, să le şi respectăm. Imaginaţi-vă că aţi fi la o petrecere şi ar trebui să dansaţi toată noaptea numai melodii ritmate, intense. Cum ar fi? Poate că la primele 2-3 melodii ar fi chiar plăcut… după …este posibil să simţiţi nevoia unui ritm mai lent. Ce vă propun este să vă identificaţi propria melodie, cu propriile alternanţe între ritmul alert şi cel lent, astfel încât aceasta să poată fi susţinută pe termen lung, fără a vă afecta celelalte zone ale vieţii. Testaţi ce vi se potriveşte vouă cu adevărat.

Aşadar, când ne dăm voie să ne bucurăm mai mult de momente dedicate nouă?

Ofelia Neagu este life coach cu formare la Noble Manhattan, una dintre şcolile prestigioase de coaching, absolvită cu calificativul „Distinction”, cel mai mare calificativ acordat în sistemul de evaluare al programului. A urmat anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP şi este trainer certificat. Experienţa de life coaching se împleteşte cu experienţa de peste 10 ani în comunicare (în business şi non-profit) într-un mod armonios şi echilibrat, aducând un plus de valoare programelor de coaching şi training dezvoltate. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com