Leadershipul, o funcţie a personalităţii
Pentru a putea discuta despre leadership din perspectivă practică, este necesar să definim acest concept. Esenţa leadership-ului este abilitatea de a forma şi a menţine o echipă înalt performantă. Această abilitate este compusă din două competenţe, ambele importante pentru dezvoltarea relaţiilor cu ceilalţi şi dezvoltarea propriei cariere: „a te înţelege cu ceilalţi“ (getting along with others) şi „a-i conduce pe ceilalţi“ (getting ahead others).
Unii oameni sunt mai abili decât alţii în privinţa acestor competenţe şi ajung, prin urmare, mai rapid în poziţii de conducere. Literatura despre leadership este copleşitor de vastă, dar şi puţin convergentă în ceea ce priveşte ingredientele care conduc către un leadership performant. Studiile asupra leadership-ului se împart în două curente: cea a „trubadurilor“ (foşti CEO, uneori autoproclamaţi „guru“), tradiţie puţin validată de date ştiinţifice, şi tradiţia academică (cercetările din mediul universitar), susţinută de date solide, dar de multe ori sterilă ca finalitate.
Dacă încercăm să analizăm ce au în comun liderii celebri, deseori constatăm că nu regăsim multe elemente comune. A ajunge într-o poziţie de top management poate fi o chestiune ce ţine de abilităţile politice, sociale, de capacitatea cuiva ca, la un moment dat, să convingă acţionarii sau boardul unei companii să îl angajeze sau să îl numească în respectiva poziţie. Numai în mediul nord-american, rata de eşec managerial este estimată la peste 40-50%. Or, o definiţie mai logică şi mai utilă a leadership-ului trebuie să înglobeze perspectiva echipei. Competenţele care au impact direct asupra leadership-ului pot şi trebuie să fie măsurate şi au o mare importanţă în procesele de selecţie, promovare, dezvoltare, succesiune etc. Majoritatea organizaţiilor eficiente au un model de competenţe viabil. Cel propus de HOGAN Assessment pentru măsurarea leadership-ului cuprinde patru teme majore care sunt luate în calcul în măsurarea performanţelor leaderilor:
1. Abilităţi intrapersonale: integritate, stabilitate emoţională, autocontrol, rezilienţă etc.
2. Abilităţi interpersonale: construirea şi menţinerea de relaţii, empatia, modestia
3. Abilităţi de business: analiza datelor, alocarea adecvată de resurse etc.
4. Abilităţi de leadership: viziune, empowerment etc.
Anumite trăsături de personalitate facilitează performanţa leaderilor, în timp ce altele pot frâna această performanţă. Senzitivitatea interpersonală este o trăsătură de personalitate care, spre exemplu, are impact asupra abilităţii de a menţine relaţii cu ceilalţi. Competitivitatea, energia, încrederea în forţele proprii sunt trăsături care facilitează abilitatea de a-i conduce pe ceilalţi. Ceea ce a produs o cotitură în înţelegerea şi predicţia asupra eficienţei leaderilor a fost apariţia noţiunii de trăsături de personalitate exagerate sau disfuncţionale (dark side). Studiile de pionierat în acest sens au fost cele conduse de către Center for Creative Leadership şi Hogan Assessments. Acestea au demonstrat că există un set de 11 trăsături de personalitate ce pot apărea în situaţii de stres, presiune, oboseală care afectează negativ abilitatea de a colabora cu ceilalţi şi mai ales cu echipa din subordine.
Trăsături precum: aroganţa, scepticismul, tendinţa către a manipula etc. sunt aspecte care, necontrolate, pot distruge cariere şi organizaţii. De aceea, orice abilităţi în exces sau orice carenţe ce pot afecta capacitatea de a forma şi a menţine o echipă înalt performantă trebuie luate în seamă şi corectate imediat.
Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici