Investițiile în România – avantajele și dezavantajele unei posibile investiții într-o companie românească

Ana Maria Andronic este Senior Associate, Coordonatorul Departamentului de Proprietate Intelectuală, Tehnologia Informației și Media al casei de avocatură Biriș Goran şi totodata co-fondatorul proiectului VentureConnect. Un avocat cu experiență, Ana Maria crede cu tarie că acțiunea – și nu șansa – determină progresul, mai ales în mediul antreprenorial și este convinsă că putem face față oricarei provocări dacă suntem ghidați de ambiție și pasiune.

Care sunt domeniile căutate de investitori în 2012 în România?
Domeniile cu preponderenţă cautate sunt zona de new energy, tehnologie, însemnând IT, internet și dezvoltare de software. În domeniul IT aș merge și către e-commerce, o zonă ce este foarte cautată și în care se mișcă lucrurile extrem de repede. Consider că investițiile se adresează domeniilor în care România se presupune că are un potențial ridicat, dar în care nu și-a atins încă maximul. În plus, sunt domenii în care cu siguranță avem un talent recunoscut, cum este cel al tehnologiei.

Care sunt avantajele și dezavantajele României în atragerea de investitori?

În primul rand, oportunitățile oferite de România se găsesc în zona de IT și tehnologie, românii fiind binecunoscuți pentru priceperea și profesionalismul arătat. Astfel, există mulți posibili investitorii în căutare de talent în România și Europa de Sud-Est, iar avantajul nostru constă în faptul că suntem isteți, inventivi și, în general, inovativi.

Un dezavantaj pe care îl avem, referindu-ne strict la domeniul investițiilor, este lipsa unei legislații a societăților comerciale care să corespundă nevoilor din piață. Dreptul continental rămâne un drept în mare declarativ, principial și foarte teoretic, mai puțin conceput pentru a fi aplicat ușor în zona de business. Și aici apar unele dificultăți: de la problemele pe care le ai în asigurarea funcționării unui SRL și atragerea unei investiții, până la lipsa de reglemetări pe anumite zone, precum cele legate de legislația holdingurilor.

Un alt dezavantaj este lipsa de previzibilitate a deciziilor instanțelor judecătorești, nefiind o jurisdicție unitară și clară. Orice investitor, când își stabilește o direcție de investiție, își evaluează anumite riscuri, riscuri ce de regulă se vor a fi cunoscute . În majoritatea jurisdicțiilor aceste riscuri se masoară. Cu alte cuvinte, șansele unui câștig sau al unui eșec se cuantifică matematic. În România este destul de greu să dai o astfel de analiză unui investitor, deoarece nu avem încă instrumentele necesare realizării ei. Această lipsă de previzibilitate reprezintă un dezavantaj considerabil pentru toate părțile implicate.

Care sunt problemele cu care se confruntă afacerile mici și mijlocii în cazul obținerii unei investiții?

Există destule probleme pe care SRL-urile le au când primesc o investiție. În primul rând, există o perioadă de opoziție recent introdusă: dacă compania dorește să își vândă parțile sociale, trebuie să aștepte o perioadă de opoziție de 30 de zile impusă de Registrul Comerțului. Într-adevăr, există un raționament pentru care a fost luată această decizie, dar rezultatul este ca toate măsurile prin care noi încercăm să combatem niște temeri nu fac decât să întârzie definitivarea întregului proces. Iar dorința unui investitor este ca lucrurile să se finalizeze cât mai rapid. Toate etapele ar trebui parcurse într-un timp cât mai scurt, tocmai pentru a se putea beneficia cât mai repede de oportunitățile astfel create.

În al doilea rând, mai sunt câteva detalii legate de funcționarea SRL-urilor în general. Spre exemplu în ce masură se poate înființa un consiliu de administrație. Într-adevăr, sunt lucruri pur tehnice, dar întotdeauna astfel de probleme apar, deoarece o investiție presupune o schimbare de paradigmă în matricea societății și îți pui întrebarea dacă legislația te lasă să duci la bun sfârșit modificările dorite.

În ce măsură pot influența modificările din Codul Fiscal dorința investitorilor străini de a veni în România?

Nu știu cât de mult astfel de modificări afectează dorința de investiție. Ceea ce îl interesează pe un investitor este stabilitatea și previzibilitatea fiscală, la fel ca și previzibilitatea funcțiunii unui sistem judecatoresc. La fiecare 2-3 luni mai apare o interpretare, lucru ce poate fi ingrijorător pentru aceștia. Dar, pe de altă parte, e normal să fie așa, România fiind în perioada în care lucrurile se reașează treptat și sperăm cât mai bine de această dată.

Un alt detaliu poate mai puțin cunoscut este că imozitul de 16% din țara noastră este unul dintre cele mai mici din Uniunea Europeană, cu toate că nu reprezintă o cotă unică în adevaratul sens al cuvantului. Toată construcția aceasta pe care noi o facem în jurul acestei cote unice este foarte importantă și ea trebuie să fie cu adevarat respectată. Este normal ca investitorii să fie și mai motivați să privească România ca o posibilă piață de afaceri, diferența dintre 16% – cota unică de la noi și 34% – cota unică din Statele Unite – fiind una simțitoare.

Cum văd antreprenorii posibilele oportunități de investiții – care este impactul lor, ce se întâmplă cu o astfel de companie după primirea unei investiții?

În România se vorbește foarte mult despre faptul că o companie a primit o investiție substanțială, lucru care, bineînțeles, ne bucură nespus. Cu toate acestea, nu trebuie să te lași prins de val, imediat după primirea investiției urmând să apară responsabilități majore. O investiție presupune gestionarea înțeleaptă a sumei primite, tocmai pentru că trebuie să se aibă în vedere creșterea constantă a profitului companiei. Și sunt puțini cei care vorbesc deschis despre această etapă, una extrem de dificilă de altfel. Într-o asemenea perioadă, un antreprenor are o serie de responsabilități foarte bine punctate și o direcție clară de evaluare a întregii sale activități, fiind constrâns de obținerea unui rezultat. Cu totul altfel se pune problema când un antreprenor știe că într-o perioadă determinată de timp are de atins un target ambițios. Și nu este deloc un proces simplu.

Într-un business, alegerea finală nu aparține în întregime unei singure persoane, ci implică contexte și probleme complexe ce trebuie gestionate cât mai eficient. Și atunci, această presiune a reușitei în afaceri, poate da naștere unor diverse probleme. Pot fi chiar și situații în care însuși fondatorii business-ului nu mai continuă colaborarea, nefăcând față presiunii.

O alta situație este aceea în care produsul inițial începe să capete o altă formă, schimbându-și direcția. Această schimbare poate genera și clienți nemulțumiți care consideră produsul nefuncțional sau ineficient nevoilor lor. Un antreprenor trebuie să știe exact cum, prin pivotări ale afacerii, își poate transforma business-ul într-unul sustenabil și profitabil totodată. Cred că atunci când vom avea antreprenori care trec prin astfel de situații și vor dori să vorbească despre experiența lor, vom învăța foarte multe. Atunci vom avea acele povești din care putem trage învățaminte reale și cu adevărat folositoare.

Potrivit ultimelor previziuni, economia romanească va crește ușor în acest an, în timp ce în zona euro se asteaptă o noua contracție economică. Este acesta un punct de atracție pentru investitori?

Indiferent de astfel de previziuni, România va rămâne în zona de interes a investitorilor dintr-un motiv foarte simplu – este o țară în curs de dezvoltare și, ca orice țară în curs de dezvoltare, generează oportunități.

Consider că este oportun să nu mai fim dependenți de ce se întamplă în alte țări și să generăm propriile noastre produse, valori, piețe. Trebuie să ne desprindem și să ne croim propriul drum. Cred că România va fi foarte atractivă pentru investitori dacă va profita de aceste momente grele, instabile în alte piețe, și își va consolida propriul sistem. Ne-am confruntat cu situații mai puțin plăcute, așa se va întampla și în continuare și, deși este un proces dureros, va da în timp rezultate notabile.

Consider că am ajuns la momentul în care nu mai putem judeca în funcție de ce se întamplă în afară, ci trebuie să ne uităm la noi și să vedem ce putem face. A identifica problemele noastre directe și a găsi soluțiile potrivite, chiar și cele mai puțin plăcute, cu siguranță ne va ajuta să devenim mai buni. Nu am absolut niciun dubiu.

Spre exemplu, legislația holdingurilor, o bursă funcțională, ne-ar da impulsul necesar. Și consider că aceste elemente lipsă pot fi în timp construite. Ce îmi doresc este să vedem societăți operaționale în România, societăți ce dețin IPO-uri și proprietate intelectuală. Îmi doresc să nu mai fim doar o piață de outsourcing, ci să încurajăm deschiderea de filiale. Și dacă ne propunem asta, mai devreme sau mai târziu o să ne îndeplinim multe dintre obiectivele cele mai ambițioase.