Idei de afaceri. O microberărie este „Planul B” pentru actorul Ernest Fazakas și prietenii săi

O microberărie este „Planul B” pentru actorul Ernest Fazakas și prietenii săi. Da. Și bărbații au un plan B. Câteodată. Scena e prima sa dragoste. O lume boemă care în ziua de azi seamănă mult cu antreprenoriatul, după cum povestește Ernest Fazakas. Actor și om de radio, după împlinirea vârstei de 40 ani a decis împreună cu alți patru prieteni că ar trebui să facă și altceva. Ceva care să le facă plăcere lor și altora, adică „Plan Beer” – o microberărie în care să producă bere artizanală după gustul lor.

Au pornit la drum cinci asociați în ianuarie 2018 iar în iulie au început să producă. În viața de zi cu zi asociații fac cu totul altceva: trader, actor, păstrăvar (ați citit bine), investitor (omul cheie), administrator. Fiecare și-a adus contribuția după posibilități: unul a venit cu ideea, altul cu team-building-ul, altul cu restul de bani (sub formă de împrumut), altul cu know-how, altul cu dăruirea, altul e artist. La un moment dat cu toții au ajuns să toarne șapă, să monteze rigips, să dea cu lavabilă pe pereții microberăriei, fiecare după posibilități. Învață din mers și se adaptează în această nișă a berăriilor artizanale, aflată încă la stadiul de pionierat în România. Caută rețete noi și se mai inspiră de la producători „din afară”.

Pentru cei care nu-l cunosc, Ernest Fazakas este actor, a colaborat cu Teatrul Național de Operetă. A tradus și adaptat textele în limba română pentru musicalurile Romeo și Julieta, Fantoma de la Operă, Rebeca, My Fair Lady și mai nou Mamma Mia. Este și om de radio (Total Fm, Info Pro si Digi FM), tată a doi băieți și de anul trecut și antreprenor. Ce au în comun actoria cu antreprenoriatul? L-am provocat pe antreprenorul Ernest Fazakas, de data aceasta, la o discuție despre leadership, motivație, pasiune și afaceri. Am aflat ce-l leagă de cei patru asociați și ce planuri au cu microberăria.

Ernest Fazakas în My fair lady

Foto credit: Oana Radu Turcu

 

***

Noi la Revista CARIERE scriem mult despre leadership. Așadar, a cui a fost ideea înființării unei microberării artizanale? Cine a fost liderul echipei și ce anume v-a determinat să-l urmați?

Wow, așa de la început mă faceți să mă iau cu mâinile de cap (zâmbește). Leadershipul mă apasă și pe mine. Mai precis versiunea lui elementară: într-o întreprindere trebuie să existe unul care să zică ce să facă ceilalți. Spus astfel sună crunt, dar în realitate, pentru a evita o harababură, trebuie să se instaureze un asemenea mod de lucru altfel, întreprinderea se poate poticni.

Descrieți un lider pe care l-ați urma.

Liderul pe care l-ar urma orice om de pe lumea asta, este liderul ale cărui decizii coincid cu gândurile dar și cu dubiile subiectului, în timp real, iar modul de aplicare a deciziilor este unul ireal de respectuos.

Cine ia decizii și mai ales cine le pune în aplicare?

Am pornit la drum în cinci. Unul dintre noi a venit cu idea, altul cu team-buildingul, cu restul de bani (sub formă de împrumut), altul cu know-how, altul cu dăruirea, altul era artist… Personal am fost cel mai sceptic vis-à-vis de buna funcționare a acestei formule. Am fost convins să accept, tocmai pentru provocarea supremă: să ne dovedim că putem face o afacere „prietenește” fără un lider clar. În grup. Actualmente cred că propriul careacter a așezat fiecare asociat în poziția ideală. Cu toții avem idei, unii le impun, alții nu. Inevitabil cel care a avut idea și planul de afaceri este omul cu care discutăm, ne consultăm și pe care îl întrebăm. Deciziile le luăm mereu în urmă discuțiilor „face to face”. Aceste discuții au mereu un rezultat pozitiv.

Ce vă motivează mai mult, scena sau antreprenoriatul?

Scena e prima dragoste. O lume boemă care în ziua de azi seamănă cu antreprenoriatul: un actor astăzi, trebuie să se vândă, să se “înfigă”, să aibă urmăritori pe social media, să prindă cât mei multe proiecte și să fie plătit cu sume din ce în ce mai mari pe reprezentație. În antreprenoriat trebuie să ajungi să-ți vinzi bine marfa, să ai rulaj și să poți produce. Așadar când prind un proiect nou și joc bine un rol echivalează cu vânzarea unei cantități mari de bere care a ieșit bine, către un reseller. Răspunsul scurt: depinde de perioadă.

Cum vă găsiți motivația în ceea ce faceți? Când aveți timp să va mai ocupați și de această afacere. Am zis corect afacere sau mai degrabă e o pasiune?

Odată i-am spus asociatului meu după o zi crunt de obositoare: eu fac acest “voluntariat”, pentru a mă putea lauda altora că: “am o fabrică de bere”. Uimirea și admirația oamenilor mă motivează. Berea artizanală e un business tare hip. Ori de câte ori am ceva timp liber, sunt la fabrică. Sunt perioade și perioade, în funcție de proiectele artistice. Au fost luni în care eram la fabrică zi de zi și au fost săptămâni în care nu am dat pe acolo. La început, noi cinci, ne-am făgăduit că vom face doar berea care ne place nouă, când ne place nouă. Pare idealist, dar e atât de bine când la sfârșit de lună îți poți acoperi cheltuielile din vânzări….Așa că, nimeni nu chiulește.

Câți bani ați investit și în cât timp apreciați că îi veți recupera? Cum arată planul de afaceri pe următorii trei ani?

Suma investită este de aproape 100 mii de euro. Prioritatea noastră acum e să continuăm să ne menținem pe zero (n.r. să nu vină cu bani de acasă). Doar după ce vom avea constanță în acest aspect, ne putem concentra atent pe amortizarea investiției. Nu vreau să mă pronunț asupra perioadei, și nu mai vreau să mă mai uit în planul de afaceri. Realitatea pieței, mediul concurențial și nervii noștri nu coincid mereu cu prognozele încurajatoare din planul de afaceri.

Cum ați ales numele berilor? Dar al microberăriei?

Noi, cei cinci actuali asociați, suntem prieteni de foarte mult timp. Unii dintre noi ne știm încă din generală. Ne adunăm „la băute” încă din vremuri străvechi. După ce am pornit afacerea, am continuat să ne întâlnim, să facem brainstorming pentru denumiri. Toate au fost un fiasco. Numele au apărut după ce ne-am lăsat păgubași. Ne-am relaxat creierul și am început să ascultăm Iron Maiden la maxim. „Ce cânta ăla? Fear of the Duck?”, a întrebat unul din noi. Așa i-a rămas numele. Altul ne povestea un clip video. GoldenShower i-a rămas numele, șamd.

De regulă când fac ceva oamenii se iau după gustul propriu. Care este rețeta berii sau rețetele berilor produse de dumneavoastră și care a fost reacția celor care au gustat-o?

Am decis să facem doar beri care ne plac nouă. Asta și facem, avem doar Ale-uri (ipa, american pale ale, blondă ale). Vor urma și altele, pentru că acum am prins și gustul berilor negre și tari (stout). Oamenii sunt încântați de berea care ne place și nouă. Undeva gusturile se întâlnesc.

Din descriere această microberarie este „ceva care vă face plăcere”. Poate fi microberăria un plan B de retragere la pensie mai devreme?

Nu cred. Iar dacă eu nu cred în ceva, acel ceva are toate șansele să mă contrazică. Momentan sunt fascinat de multitudinea de berării artizanale și de nișa atât de mică de consumatori. Dar, repet, „I don’t see the big picture!”

Sunteți actor si om de radio. Ați renunța la scenă pentru a va ocupa exclusiv de producția de bere?

E ca și când ai întreba un bărbat care a fost însurat de cinci ori, înainte de a porni solitar într-o expediție transcontinentală, dacă de acum încolo, va trăi în burlăcie.

În general să faci producție e o mare bătaie de cap iar din câte înțeleg toți cei patru cu care ați pornit afacerea au joburi bine plătite. Bănuiesc că nici dvs. nu va puteți plânge. Și atunci de ce v-ați legat la cap dacă nu vă doare?

Banii nu sunt totul pe lumea asta. Cu toții am trăit asta. Sunt „ochiul dracului” și te țin în loc chiar dacă locul de desfășurare al activității se degradează. Să ai o alternativă la îndemână e aur curat.

Care parte a antreprenoriatului vă place?

Sunt încântat când lumea află ce am eu și prietenii mei. Reacția lor e priceless. Apoi dacă le place și berea noastră, e suficient.

Vă plac poveștile? Cele cu final fericit sau trist? Ce final credeți că va avea această afacere pe care ați pornit-o?

Sunt pesimist. Singurul pesimist din gașcă. Unul dintre prieteni a spus că e bine să ai și unul din asta prin apropiere. Unul care să strige încontinuu: Lupul, Băi! Dar sincer, în antreprenoriat eu nu cred că există vreun final, altul decât cel în care dai faliment, sau vinzi afacerea. Nu-mi doresc niciuna dintre variante. Văd o evoluție a afacerii, cu mărire de capacitate și sortiment, cu metode de comunicare interesante, cu businessuri periferice, cu o mână de consumatori care știu de noi și ne vorbesc de bine.

***

În statisticile internaționale, România este pe locul 10, cu un consum de bere de 75,6 litri/locuitor în 2017, în timp ce în Polonia este de 98 de litri, iar în Cehia de 137 litri. Slovenia, Letonia, Croația și Austria sunt înaintea României în acest clasament. (analiza Keys Fin).