Henry Ford: Dacă crezi că poți, sau crezi că nu poți, ai dreptate în ambele cazuri

Acum priviţi exact la jumătatea metrului care v-a mai rămas după ce l-aţi rupt la 71 sau 78. Vedeţi dacă vârsta pe care o aveţi acum a trecut de jumătate. Apoi rupeţi capătul de început, exact la vârsta pe care o aveţi. E deprimant, ştiu, dar priviţi anii pe care, să presupunem, un bărbat sau o femeie îi mai are de trăit conform statisticilor. Şi mai gândiţi-vă că o treime din acei ani îi dormiţi. Povestea cu metrul a fost începută de trainerul Octavian Pantiş, a fost continuată de Adrian Florea şi terminată de Andy Szekely. Însă Andy a făcut în aşa fel încât sala, care privea descumpănită la cei 100 de ani şi la metrul rupt în trei bucăţi, să nu se demotiveze, ci, dimpotrivă, să vadă tocmai partea bună a lucrurilor.

„Automotivarea este o chestiune psihologică, spune Andy. „Astfel că avem nevoie de instrumente psihologice să o înţelegem mai bine. Automotivarea este corelată strict de timpul care ne-a mai rămas de trăit. „Dar timpul pe care l-am trăit deja şi cel pe care îl mai avem rămas este, de fapt, un construct mental.“ De exemplu, oamenii din lumea corporate gândesc în trimestre şi în bugete. Tot în trimestre gândesc şi şcolarii, iar studenţii în semestre. Vestea bună este că putem modifica structura mentală despre cum ne petrecem timpul, dar și energia cu care acționăm. „Când ajungem la capătul vârstei pe care mintea noastră ne-a planificat-o, mintea începe să ne joace feste şi deturăm motoarele. Această deturare a motoarelor face ca metabolismul nostru să fie puţin altfel, inclusiv neurofiziologia corpului, explică Andy. “Întreaga noastră viaţă îşi schimbă forma şi organizarea în funcţie de felul în care structurăm timpul.”

Ecuația automotivării
Trainerul crede că automotivarea poate fi redusă la o ecuație cu trei elemente. Primul dintre ele este atenţia la viitor. Acum să încercăm să ne răspundem la câteva întrebări. Dacă am fi cu şase luni înainte de punctul final al existenţei noastre, în ce formă fizică ne-ar plăcea să fim? Probabil că activi, sănătoşi. Probabil ne dorim să avem o poziţie dreaptă în timpul mersului. Cum am dori să fim din punct de vedere mental? Poate lucizi şi logici. Dar ce relaţii sociale ne-ar plăcea să avem? Probabil ne dorim să fim iubiţi, împăcaţi cu relaţiile noastre, joviali şi senini. Acum să o luăm de la capăt. Am vrea să fim lucizi şi sănătoşi, am vrea să avem energie şi să fim împăcaţi în relaţiile noastre cu ceilalți. Dar dacă am putea fi exact cum ne dorim, ce şanse am avea să trăim numai şase luni? În acest caz timpul s-ar putea prelungi. Ne întoarcem iar la acel metru şi prelungim viaţa cu încă câţiva ani. Poate cu cinci, poate cu zece sau poate cu mai mulţi. "Dacă am avea încă zece ani în plus, constructele mentale despre timp s-ar schimba şi viaţa s-ar organiza altfel", crede Andy

Întrebați ce ar face cu acei ani în plus, majoritetea oamenilor răspund la unison un singur lucru: vom trăi. Însă mai interesant ar fi să nu așteptăm până atunci, ci să îi trăim începând de acum. Automotivarea ține strict de noi înșine. Tot de noi ține forța și energia cu care ne automotivăm. Este o mare diferență între motivarea la nivel mental și motivarea la nivel emoțional. Andy dă exemplul unui atlet care se pregătește pentru cursa de 100 de metri. Atletul întotdeauna se va automotiva energic și hotărât, în nici un caz anemic.

Ceea ce ne ajută să producem schimbarea este forța emoțională cu care pornim într-o anumită direcție. Suntem stăpânii minții noastre în măsura în care o folosim cu emoție. Trainerul crede că există o legătură foarte strânsă între minte și corpul nostru. Legătura dintre cele două poate transforma starea interioară în care ne aflăm. De pildă, dacă suntem deprimați ne ajută să facem sport sau muncă fizică. Contează foarte mult poziția corpului nostru și energia cu care ne repetăm anumite lucruri, până când începem să le credem. Este important să ne schimbăm fiziologia și felul în care vorbim cu noi înșine. Este important să descoperim convingerile care ne ajută să fim performanți. Convingerea este celălalt element al ecuației automotivării. Henry Ford spunea dacă tu crezi că poți, sau crezi că nu poți, atunci ai dreptate în ambele cazuri. Al treilea și ultimul element al ecuației automotivării este acțiunea. “În școală suntem învățați să gândim, apoi să acționăm”, spune Andy. “Însă sunt specialiști care recomandă să ne pregătim, să tragem, apoi să țintim. Astfel că în timp ne putem ajusta ținta și îmbunătăți precizia, la fel cum fac și sportivii de la tir cu arcul. În concluzie, aututomotivarea ține numai de noi și este strict legată de convingerilor și acțiunile noastre, la care adăugăm atitudinea pe care o avem față de timpul care ne-a mai rămas de trăit.