Generaţia fără loc de muncă a României – şansele ei reale
Dar, de această dată, românii sunt “în trend”. Sintagma asociată tinerilor români, de “generaţie pierdută”, este utilizată în rapoarte ale Organizaţiei Mondiale a Muncii(OMM) şi în alte studii care tratează subiectul şomajului şi forţei de muncă la nivel global. Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani) la nivel global este estimată de OMM la 12,6% în 2013 (în studiul Global Employment Trends for Youth 2013), aproape de vârful înregistrat în criză, de 12,7%, în 2009. În cifre absolute, acest procentaj înseamnă 73,4 milioane de tineri, iar tendinţa este de creştere. Până în 2018, rata şomajului în rândul tinerilor este proiectată să crească până la 12,8%, în timp ce raportul dintre şomajul în rândul tinerilor şi cel în rândul adulţilor se va păstra la nivelul ultimilor ani, respectiv la 2,7. Ceea ce înseamnă că este aproape de 3 ori mai probabil pentru un tânăr să fie şomer decât pentru un adult.
Cele mai afectate ţări sunt, poate paradoxal pentru unii, cele cu economii dezvoltate şi Uniunea Europeană, alăturate în statistici la acest capitol cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În aceste regiuni, şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească începând cu 2008 iar, în economiile dezvoltate şi Uniunea Europeană, rata a crescut chiar şi cu 24,9% între 2008-2012.
În acelaşi timp, există o discrepanţă mult trâmbiţată între abilităţile celor care îşi caută loc de muncă şi cunoştinţele şi abilităţile cerute de angajatori, cu tendinţă de creştere. Dar există şi o veste bună. La nivelul României, în acelaşi studiu din 2013 al OMM, se precizează că această discrepanţă a scăzut cu 3,5 puncte procentuale între 2010-2011, de la 12%, la 8,5%, cea mai mare scădere după Estonia şi Grecia dintre ţările analizate.
Lipsa de abilităţi coexistă cu o realitate contradictorie: tinerii supracalificaţi. În România, conform aceluiaşi studiu, 15% dintre tinerii români sunt “prea” educaţi comparativ cu cererea pieţei. Iar această rată este mai mare în România decât în Marea Britanie şi Germania.
Şi, tot despre educaţie, rata şomajului în rândul tinerilor cu educaţie terţiară (şcoli tehnice şi facultăţi) este foarte mare în România, ajungând la 29,3% în 2011, în creştere faţă de 2010 şi mai mult decât triplă faţă de nivelul anului 2000.
Toate aceste dificultăţi persistente, ca şi încetinirea revenirii economice la nivel global în 2012 şi 2013, au condus la blazare şi pesimism. Din ce în ce mai mulţi tineri renunţă să mai caute un loc de muncă, iar mulţi se mulţumesc cu un job sub nivelul lor de calificare.
Cu siguranţă, inversarea acestei tendinţe a ratei şomajului în rândul tinerilor şi readucerea optimismului tinerilor în viitorul lor profesional este un proces extrem de scump. Este nevoie de politici publice cu viziune. Dar, alternativa de a nu acţiona este cel puţin la fel de scumpă, cu costuri sociale şi economice evidente (scăderea nivelului de economii şi scăderea cererii de consum acum, când tinerii sunt întreţinuţi de familie şi rămân sume mai mici la nivelul gospodăriei pentru investiţii, dar, şi mai târziu, când, chiar dacă se vor angaja, nivelul maxim de salarizare la care vor ajunge va fi sub cel al generaţiei anterioare). Şi chiar cu costuri politice, având în vedere că tinerii lipsiţi de perspective au un nivel crescut al euroscepticismului.
Una dintre soluţiile cele mai valoroase şi, pentru unii, nu foarte evidentă pentru inversarea tendinţei şomajului în rândul tinerilor este susţinerea dezvoltării antreprenoriatului. Antreprenoriatul vine cu două surse de scădere a şomajului: cu cât mai multe companii sunt înfiinţate, cu atât mai mult va creşte numărul de angajaţi, iar cu cât mai mulţi tineri vor deveni antreprenori şi se vor auto-susţine, numărul şomerilor va scădea. Conform raportului EIM Do SMEs create more and better jobs?, angajaţii IMM-urilor (cu mai puţin de 250 de angajaţi) reprezintă, în medie, 2/3 din numărul de angajaţi din ţările G20. Aceste companii creează joburi la o rată dublă faţă de companiile foarte mari şi sunt mai dispuse să angajeze persoane aflate în şomaj.
Pentru creşterea numărului de antreprenori, însă, este nevoie de finanţare şi mentorat, două linii de acţiune imperativă pentru a susţine activitatea antreprenorilor (conform studiului EY Avoiding a lost generation, care a chestionat 1.500 antreprenori din ţările G20, dintre care 1.000 nu împliniseră 40 de ani). Finanţarea fără mentorat este ineficientă, la fel ca şi mentoratul fără finanţare. În general, 88% dintre antreprenorii care au mentori oameni de afaceri experimentaţi supravieţuiesc în business. Mai ales pentru antreprenorii tineri, aflaţi la început de drum, nevoia unor mecanisme de susţinere este foarte mare.
Nu în ultimul rând, este nevoie să fie redusă birocraţia, un subiect la fel de des adus în discuţie când se analizează sprijinirea start-up-urilor şi a antreprenorilor ca şi problema finanţării. Tinerii antreprenori au nevoie pentru a reuşi de un mediu mai simplu şi prietenos din punctul de vedere al reglementărilor şi al fiscalizării. Mai mult de 53% dintre antreprenorii chestionaţi de EY consideră că această simplificare ar susţine în mod crucial eforturile lor antreprenoriale. Cei mai mulţi antreprenori tineri sunt frustraţi de mediul de fiscalizare şi reglementare. În prezent, acesta este în general gândit pentru companiile mai mari.
De aceea, tinerii şi antreprenorii trebuie luaţi în considerare împreună atunci când se analizează oportunitatea susţinerii uneia dintre aceste categorii. Astfel gândit, sprijinul devine o situaţie de tip win-win pentru tineri, şi pentru antreprenoriat deopotrivă.
Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY România, coordonator al studiului EY Antreprenorii Vorbesc