Gândeşte, respiră, vorbeşte

Deşi impulsul este să ne concentrăm pe vorbire, primul pas este să ştim bine ce vrem să spunem, potrivit unui articol publicat de www.inc.com. Desigur, ştim asta încă de la şcoală, atunci când profesorii ne scoteau în faţa clasei la lecţie. E necesar să ne concentrăm pe gândire şi să ştim ce vrem să spunem. Mulţi dintre noi ştim oameni care sunt foarte spontani şi buni la improvizaţie, încât ni se pare că pot face faţă oricărei situaţii. Totuşi, e mai bine să ne gândim în prealabil. Chiar şi oamenii foarte spontani recunosc că ar fi făcut o treabă mai bună dacă ar fi avut timp să se gândească puţin înainte.

Respiraţia este importantă pentru că atunci avem timp să privim în jurul nostru, să vedem decorul şi să ştim bine cine ne urmăreşte. Avem timp să împărţim spaţiul cu ceilalţi, să le urmărim reacţiile. Este momentul în care ne pregătim mental să fim acolo, cu audienţa noastră. Şi e important să ştim în mare cine sunt, ce pregătire au şi să ne ajustăm discursul ca toată lumea să înţeleagă. Nu trebuie să ne simţim intimidaţi şi distraşi de mediul înconjurător, ci doar să fim prezenţi. Respiraţia ne şi relaxează muşchii intercostali, ceea ce face să ne auzim mai bine, deoarece vocea noastră nu vine din gât, ci din diafragmă.

Cum spuneam mai sus, vorbirea este actul care ne preocupă cel mai tare. Însă discursul de calitate vine numai după ce primele două procese au fost făcute. Alegeţi-vă o poziţie confortabilă. Nici prea rigidă, nici prea informală. Evitaţi clişeele şi viteza. Dacă ştiţi ce vă doriţi să spuneţi, înseamnă că deja aţi făcut un plan mental şi discursul va avea efectul pe care îl scontaţi.