Feminin, masculin – „glasul inimii”,„glasul minții”
Iată o altă perspectivă: bărbații practică etica dreptului (ethics of right), femeile practică etica grijii (ethics of care).
Interesant!
Înainte de a clarifica aceste două principii de etică, să facem o incursiune în trecut, să aducem pe scurt în atenție elementele structurii unei prezentări. Nu de alta, dar întrebarea a apărut urmărind prezentări, workshop-uri, iar ceea ce aducem din trecut are legatură cu subiectul în discuție. Așadar, spune Aristotel, orice prezentare bine concepută întrunește următoarele aspecte: Pathos, Ethos, Logos, Mythos.
Excluzând Ethos-ul (credibilitatea vorbitorului dată de stăpânirea subiectului) și Mythos-ul (ilustrare prin exemple, povești, povestiri), rămân Pathos-ul (convingerea audienței prin apel la emoții și sentimente) și Logos-ul (convingerea audienței prin apel la logică și argumentare). Referindu-ne la acestea două din urmă, adesea femeile se identifică mai mult în zona de Pathos, iar bărbații în zona de Logos.
Să revenim acum la etica grijii și etica dreptului. Este interesant a urmări succint distincția dintre cele două, mergând pe raționamentul lui Carol Gilligan –In a Different Voice. Psihological Theory and Woman’s Development (via Kohlberg și Piaget), cea care a creat acest concept (ethics of care) în gândirea modernă.
Masculin și feminin înseamnă două viziuni distincte, două principii etice care se caracterizează astfel:
Masculin – etica dreptului | Feminin – etica grijii |
---|---|
Idee centrală : oamenii sunt autonomi Aplica o logică a corectitudinii. |
Idee centrală: oamenii sunt interdependenți Aplică o logică a relațiilor. |
Barbații sunt mult mai orientați spre dreptate, corectitudine, legi și drepturi, fiind mai sensibili la norme și reguli decât la persoane și nevoile acestora. În cazul unor judecăți de valoare, bărbații înclină spre raportare la reguli abstracte. |
Femeile sunt mult mai receptive la ce vor oamenii, sensibile la nevoile acestora – orientate spre cooperare și grijă/responsabilitate. În cazul unor judecăți de valoare, femeile înclină spre raportare la context. |
Prin diferențierea celor două viziuni nu se propune, și cu atât mai puțin a se impune, superioritatea unei abordări sau a alteia. Acestea coexistă și se completează; interesantă este însă deosebirea dintre ele și modul în care le regăsim în practică.
Întorcându-ne acum la întrebarea inițială și la legatura femei – Pathos, bărbați – Logos, cel puțin prin raportare la distincțiile de mai sus, putem susține:
Raportarea bărbaților la ceilalți | Raportarea femeilor la ceilalți |
---|---|
Sunt atenți la ce spun și sunt interesați de ceea ce au înțeles ceilalți. |
Le pasă ce simt ceilalți (centrarea pe alții) și cum sunt percepute de către ceilalți (centrarea pe sine în relația cu ceilalți). De aici dorința de „a da bine” și presiunea generată de aceasta. |
Practică medierea cu detașare, prin raționament logic. |
Practică medierea prin relationare și empatie, fapt care duce pe de o parte la o mai bună înțelegere, dar și la încărcarea cu situația celuilalt. |
Sunt mai puțin flexibili, gândesc situațiile tranșant, în termenii: corect-incorect, bine-rău. |
Prezinta mai multă disponibilitate în a-l înțelege pe celălalt, situația acestuia privind-o contextual, nuanțat. |
Astfel că, dincolo de diferențierea gradului de încărcare emoțională, este posibil chiar ca, folosind aceleași cuvinte, noi,femeile, și voi,bărbații, să exprimăm idei/sensuri diferite ori să înțelegem diferit aceeași frază, întrucât avem criterii diferite de raportare a conținutului la principii. Și asta ni se poate întâmpla indiferent dacă suntem într-o discuție de afaceri, susținem sau audiem o prezentare, primim sau facem o declarație de dragoste.
Aceasta este o perspectivă și nu le exclude pe altele; depinde doar din ce punct de vedere privim lucrurile.
Daniela Penescu
L&D consultant, Dynamic Learning