Evaluarea riscurilor, importantă în afaceri, dar şi acasă

Codin Năstase şi-a început cariera în urmă cu 20 de ani, ca entuziast al Bursei de Valori. Intrarea în domeniul bancar a făcut-o tot prin intermediul pieţei de capital, mai precis a activităţii de custodie. Din 2001, a ales să se specializeze în managementul riscului, iar astăzi este unul dintre cei mai reputaţi specialişti în domeniu.

Care ar fi o definiţie pentru managementul riscului? Răspunsul managerului începe cu o dezvăluire: „Îmi place un citat al lui Niels Bohr, laureat al premiului Nobel pentru fizică în urmă cu aproape 100 de ani, care spunea că «un expert este o persoană care a făcut toate greşelile posibile într-un domeniu restrâns de activitate». Managementul riscului ar fi activitatea desfăşurată în mod sistematic de evitare a pierderilor viitoare prin aplicarea unor bune practici stabilite de experţii dintr-un anumit domeniu”.

Dacă am dori să evaluăm ce reprezintă riscurile şi cum trebuie ele gestionate în viaţa de zi cu zi, Codin Năstase punctează:

„Discutam cu un prieten care îmi spunea că oamenii, spre deosebire de firme, au numai ceea ce contabilii numesc cont de profit şi pierdere sau pe scurt P&L , nu şi active şi pasive sau balance sheet. Cred că nu are dreptate. Cred că oricare dintre noi, atunci când pleacă la drum şi începe să lucreze şi să genereze venituri, are cel puţin un activ în balance sheet reprezentat de sine, ca factor de creare de valoare adăugată”.

Interesant, mai ales că acum avem la dispoziţie repere şi din alte părţi ale lumii. „Dacă e să ne uităm la modelul american, unde majoritatea are la absolvirea facultăţii un credit de studii de minimum o sută de mii de dolari, putem spune că ei merg ani buni pe pierdere până încep să lucreze. Când încep să producă, câştigând un venit, activul reprezentat de sine este echilibrat pe partea de pasiv de creditul de studii care a acoperit în cash flow pierderea operaţională de până atunci. La noi, unde în general părinţii încă suportă cheltuielile de studii, tinerii pleacă la drum cu un activ liber de sarcini, în urma unei «divizări» în balance sheet-ul părinţilor”, spune managerul. Cu alte cuvinte, părinţii au în sarcină în continuare „compensarea” cheltuielilor cu studiile.

Riscurile apar atunci când dorim să facem investiţii şi începem să ne sporim activele deţinute. „Un exemplu clasic de investiţie este reprezentat de achiziţia unui portofoliu de acţiuni la bursă. În acest moment apare riscul de piaţă, respectiv pierderea potenţială de valoare ca urmare a scăderii preţului titlurilor din portofoliu, faţă de preţul la care au fost achiziţionate. Dacă la un moment dat ai nevoie de lichidităţi şi lichidezi acest portofoliu în pierdere, pierderea potenţială menţionată anterior devine efectivă”, detaliază Codin Năstase.

Cu alte cuvinte, „la vârsta maturităţii, din dorinţa de a se păstra capacitatea viitoare de generare de venituri, există opţiunea de a achiziţiona o poliţă de asigurare de viaţă. Aşadar, adaugi la lista de To Do contracte reflectate «extrabilanţier»”, completează specialistul nostru. Scopul? Vrei să acoperi un risc de incapacitate viitoare de a produce valoare adăugată şi vrei să ai grijă de tine ceva mai mult.

Totuşi, mai sunt de luat anumite aspecte în calcul. „Situaţia devine mai complicată atunci când urmărim să ne mutăm în casă nouă. Există opţiunea rent or buy şi, de obicei, se optează pentru cumpărare. În cazul achiziţionării unei locuinţe cu credit, situaţia financiară devine destul de complexă şi induce riscuri pentru balance sheet-ul iniţial.

Codin ne-a oferit şi un exemplu concret, extrem de util: „Mulţi români se confruntă cu inabilitatea rambursării ratei tot mai mari la creditul în valută, de obicei franc elveţian sau euro, din veniturile în lei. Această situaţie reprezintă asumarea unui risc valutar. Nicăieri în lume băncilor nu le este permis să îşi asume risc valutar în balance sheet. De ce am crede că ar fi bine, pentru oricare dintre noi, să ni-l asumăm în balance sheet-ul de acasă? Datoriile ar trebui contractate în moneda în care se primesc şi veniturile”.

Acum ştim mai bine că varianta de a lua bani de la bancă implică şi asumarea unor riscuri. Care este situaţia însă atunci când depunem banii la bancă? Codin Năstase ne-a spus că trebuie să aflăm despre unul dintre principalele riscuri într-o bancă, riscul de credit, respectiv abilitatea clienţilor de a-şi onora obligaţiile la scadenţă. În economia familiei, aceasta s-ar traduce în posibilitatea de a retrage oricând banii de la banca la care au fost depuşi. Pentru cine nu are timp să îşi aleagă cu atenţie banca şi se duce la aceea care oferă dobânda cea mai mare, ar trebui să se asigure că suma depusă se încadrează în plafonul maxim de garantare al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

Dar când ar mai trebui să ne gândim la riscuri, după părerea unui manager cu experienţă în acest domeniu atât de important? „Mai sunt şi alte evenimente cu efecte patrimoniale profunde. Căsătoria, de exemplu, poate fi considerată un «merger». Este o fuziune în toată regula atunci când ambii parteneri deţin atât active sau alte proprietăţi, cât şi credite. Iar apariţia unui copil cum ar trebui văzută? Pentru că în următorii douăzeci şi ceva de ani va genera cash flow negativ, deci… pierdere. Ştiu, sună puţin dramatic, dar sunt doar nişte termeni specifici. Când va pleca de acasă, oricum veţi face ştergerea, adică «write-off»-ul investiţiei din balance sheet-ul propriu”, concluzionează Codin Năstase.

Articol preluat din Revista Cariere de aprilie. Pentru detalii legate de abonare, click aici