Elisabeta Stănciulescu : Te simţi “nervoasă”, “iraţională”, “un monstru”?

« Am nevoie de ajutor să înţeleg de ce mă comport aşa cum o fac, de ce am aceste stări interioare de conflict, nemulţumire, de ce mă văd un monstru. Ce se petrece cu mine nu prea înţeleg. (…) Îmi dau seama că nu sunt o soţie bună şi nici o mamă prea reuşită, nu îmi pot controla emoţiile şi gândurile, sunt tot timpul nervoasă şi ţip mai toată ziua, iraţională şi nu mă pot linişti defel. Văd că nu fac bine familiei mele, soţului cu care mă cert zilnic şi implicit copiilor care au de suferit, trăiesc totul ca pe o dramă interioară extraordinară care mă seacă de energie şi nu mă pot dedica copiilor aşa cum ei merită să o fac. Simt că mă transform într-un monstru. Am mare nevoie de ajutorul dumneavoastră, vreau să mă schimb, să înţeleg ce se petrece cu mine, cum pot deveni mai bună pentru copiii mei, soţul meu, fiindcă nu pot reuşi în niciun alt domeniu şi nu am nicio satisfacţie dacă am o astfel de relaţie nearmonioasă cu cei pe care îi iubesc cel mai mult pe lumea asta, iar lucrul astă mă chinuie teribil de mult şi mă doare foarte tare! ».

Fiecare om care îmi scrie primeşte, gratuit, un răspuns care îl poate ajuta să se orienteze mai bine în a descoperi cum să pună în valoare ce are mai bun în el şi să trăiască în armonie cu sine şi cu ceilalţi. Reproduc aici răspunsul pe care i l-am dat, cu speranţa că i-ar putea ajuta şi pe alţii.

Faptul că vă recunoaşteţi problema şi că sunteţi dispusă să lucraţi cu dumneavoastră şi să vă schimbaţi e deja un pas înainte. Continuaţi să mergeţi pe acest drum al autocunoaşterii şi al schimbării!

Din mesajul dumneavoastră, eu pot deja desprinde unul dintre factorii care contribuie la comportamentele pe care le descrieţi: faptul că vă vedeţi "un monstru", că sunteţi foarte nemulţumită de dumneavoastră.

Va aflaţi, practic, într-un cerc vicios: cu cât vă comportaţi mai mult aşa cum vă descrieţi, cu atât vă vedeţi "un monstru" mai înfricoşător; şi cu cât vă vedeţi "un monstru" mai mare, cu atât sunteţi mai "nervoasă", "iraţională" etc.

Prima nevoie pe care o aveţi este să vă schimbaţi imaginea profundă de sine – care e diferită de aceea pe care o afişaţi pentru alţii şi chiar pentru dumneavoastră –, să cautaţi să vă cunoașteţi valorile şi calităţile reale, să le dezvoltaţi şi să le puneţi la lucru în fiecare zi, până deveniţi cu adevărat sigură de ele.

În fiecare dintre noi se află simultan şi "monştri" şi oameni foarte buni, soţii, mame, soţi şi taţi foarte buni: suntem un fel de "sac", un "rezervor" care conţine de toate, şi bune şi rele; depinde de obişnuinţele şi alegerile noastre ce anume scoatem din acest "rezervor". Toţi avem nevoie să învăţăm să ne cunoaştem părţile bune, să le scoatem la lumină şi să le exersăm conştient în fiecare zi. Aşa cum avem nevoie să ne cunoaştem şi părţile întunecate şi să învăţăm să le controlăm, punând la lucru valorile şi calităţile pe care le-am descoperit.

Vă ofer un număr de recomandări, dumneavoastră alegeţi dacă le urmaţi sau nu.

1. Deschideţi un jurnal personal.

2. Scrieţi în el în fiecare zi câte 3 lucruri pe care le-aţi făcut şi de care sunteţi mulţumită, poate chiar mandră. Oricât de mici şi nesemnificative vi s-ar părea lucrurile acelea, scrieţi-le. Identificaţi valorile şi calităţile personale care v-au ajutat să faceţi acele lucruri şi scrieţi-le.

3. Scrieţi apoi 3 lucruri de care nu sunteţi mulţumită. Pentru fiecare, răspundeţi la întrebarea: "Ce am dorit – poate inconştient – să câstig făcând aceasta?" – Poate un mod de a obţine atenţia şi respectul cuiva? Poate un plus de apreciere şi recunoaştere ? Poate un plus de confort sau comoditate? Poate un sentiment de vinovăţie mai mic? Poate un transfer de responsabilitate ? Poate altceva? Care e nevoia dumneavoastră profundă pe care doriţi să o acoperiţi prin nervozitate, ţipete, aşteptări iraţionale etc.?

4. Cautaţi apoi câte o valoare sau calitate personală care vă poate ajuta să nu mai repetaţi faptele de care nu sunteţi mulţumită. Şi răspundeţi la întrebarea: "Cum pot proceda data viitoare ca să-mi satisfac nevoia profundă punând în funcţiune valorile şi calităţile mele, fără să mă enervez, să ţip etc.?".

5. Vorbiţi cu cineva apropiat despre aceste lucruri, rugând persoana respectivă să vă ajute să vă descoperiţi valorile şi calităţile reale şi să vă stimuleze să le puneţi în funcţiune în fiecare zi. Exerciţiul zilnic e esenţial.

6. NU vă mai reproşati nimic ! După fiecare greşeală, focalizaţi-vă pe viitor şi spuneţi-vă doar: "Am greşit. Ce valori şi calităţi ale mele mă pot ajuta să nu mai greşesc data viitoare?". Şi faceţi eforturi ca, atunci când sunteţi tentată să vă enervaţi, să ţipaţi etc., să vă puneţi aceleaşi întrebări: "Care e problema (nevoia) mea reală, ce vreau, de fapt, să obţin? Ce valori şi calităţi ale mele mă pot ajuta să mă controlez ? Cum pot rezolva problema pe care vreau să o rezolv, altfel decât enervându-mă şi ţipând?".

7. Rugaţi-i pe cei din jur să vă atenţioneze, fără reproşuri, când greşiţi ceva. Cu aceleaşi întrebări: "Care e, de fapt, nevoia ta profundă şi cum o poţi satisface altfel?".

8. În fiecare seară, gândiţi-vă la progresele – oricât de mici – pe care le-aţi facut. Dacă e posibil, scrieţi şi discutaţi cu cineva despre ele.

Dacă lucraţi foarte perseverent, în câteva săptămâni veţi simţi schimbările în bine, iar aceste schimbări vă vor stimula şi mai mult. E util să păstraţi în minte că obişnuinţa de a rezolva problemele prin nervozitate, ţipete etc. se dezvaţă, ca orice altă obişnuinţă, în luni de muncă serioasă cu sine. Iar apoi munca aceasta trebuie continuată toată viaţa – toţi oamenii au nevoie să lucreze cu ei toată viaţa pentru a-şi controla impulsurile nesănătoase!

Cu răbdare, veţi reuşi! E posibil sa reuşiţi şi fără să apelaţi la serviciile unui profesionist, cu condiţia să fiţi foarte perseverentă şi să aveţi suportul câtorva persoane apropiate.

Dacă simţiţi totuşi nevoia unui sprijin profesionist, nu ezitaţi să apelaţi la un coach, consilier sau psihoterapeut. E adevărat că serviciile acestea costă, şi nu puţin, iar în România nu suntem obişnuiţi să dăm banii pe ele… fiecare alege să cumpere ce e mai important pentru el !

Ar fi foarte util dacă aţi consulta şi un medic generalist sau / şi endocrinolog. Stările de nelinişte şi nervozitate pot fi generate de unele dezechilibre chimice din organism (de exemplu, de o "banală" lipsă de calciu şi magneziu), ori de probleme hormonale.

Vă doresc multă hotărâre şi perseverenţă. Calitatea vieţii noastre depinde în primul rând de alegerile şi faptele noastre.

Elisabeta Stănciulescu este licenţiată în Filosofie şi doctor în Sociologie. A avut puterea sa renunte la postul de profesor universitar şi a ales să lucreze ca expert independent, oferind servicii de dezvoltare a capitalului uman.

• Pentru organizaţii: managementul echipei, comunicare constructivă, gestiunea stresului, cercetare-dezvoltare.
• Pentru persoane fizice: suport în rezolvarea unor probleme personale, de cuplu, familie, educaţie, muncă.

Detalii şi articole la: http://elisabetastanciulescu.ro