Doamnele High-Class din Hi-Tech

Cam așa stau lucrurile când vine vorba despre înclinația fetelor către activități și domenii tehnice, încă. Dar nu putem nega că se fac progrese. Poate nu uriașe, dar cel puțin considerabile. Pasionată de programare și autodidactă, Monica Muntean crea grupul Girls Who Code Romania în februarie 2014, când realiza cât de importantă este o comunitate ca să înveți limbaje noi, să dai mai departe informații utile, resurse și unelte de programare. „Am dat într-o seară peste un articol postat de Andreea Vișănoiu, și ea în domeniu. Titlul articolului, You Can Already Code – You Just Don’t Know It Yet, suna foarte încurajator pentru oricine voia să învețe programare.”

În subsolul postării, discuția era dominată de băieți, acoperind opiniile feminine, mai puțin vocale și, aparent, mai slab reprezentate în domeniu. „Aș fi vrut să comentez la articolul postat, să îi spun Andreei că da, sunt de acord, dar mă simțeam stânjenită de băieții care deja comentaseră. Mi-am dat seama atunci că existau destul de multe fete programatoare care au evoluat într-un mediu extrem de competitiv și care nu reușiseră până atunci să găsească în România o zonă sigură în care să poată vorbi și să pună întrebări fără a se simți stânjenite”, povestește Monica.

Așa că s-a gândit să creeze un grup de discuții pe Facebook pentru fete care programează deja sau care intenționează să învețe, idee susținută de Andreea, care s-a ocupat o vreme de GWRC alături de Monica. Zis și făcut. „În timp ce cream grupul, mă gândeam că o să fim două–trei fete… și că e bine și așa, era ceva. Și că, poate, în șase luni ajungem la 10-20 de fete. Deocamdată, eram trei, cu tot cu Andreea. Atâtea fete programatoare știam.” A pus un anunț pe wall, iar mesajul s-a propagat instantaneu printre sute de prieteni. După o oră, intra în grup Silvia Stegaru. Dimineață, pe grup erau 100 de fete. După încă o zi, numărul crescuse la 250. Un an și jumătate mai târziu, sunt aproape 2.000.

Monica și Silvia le au azi alături și pe Anca Derjac, și pe Flavia Stoian, ceilalți doi piloni pe care se sprijină GWCR. „Ni s-au alăturat un an mai târziu, după ce Flavia a fost cursanta noastră la Rails Girls. Ea a avut cel mai frumos proiect, s-a implicat cel mai mult și l-a dus până la capăt.”

Un leadership „haotic”

În nici doi ani, fetele de la Girls Who Code au bifat 18 evenimente, de la întâlniri de câteva ore până la cursuri de trei luni de zile, ateliere, Girls Who Code Celebration Day – prima conferință pentru femei din România – și o tabără la mare pentru liceene. Pentru a putea fi un pic mai apropiate de fetele de această vârstă, au creat și grupul Girls Who Code – Romania: High School Edition. Totul, gratuit.

„Primul workshop de programare pe care l-am organizat ca o echipă a fost Rails Girls – testul nostru de «devenire». Acolo am reușit să pun cel mai bine în practică leadership-ul «haotic», după cum a fost caracterizat ulterior. Fiecare a avut un cuvânt de spus, fiecare a avut o decizie de luat, o idee de adus, ceva de făcut. Fiecare a simțit că a făcut parte din acel eveniment, că a contribuit”, spune Silvia.

Dar primul eveniment pentru care au primit recunoaștere – internațională! – este IoT4Girls pentru care, alături de Asociația TechLounge, au primit singurul premiu Google RISE Awards acordat în România.
„Ce mi-a plăcut și îmi place foarte mult în experiența GWCR este complementaritatea opusă competiției. Totul s-a făcut împreună, completându-ne reciproc, umplând un gol acolo unde era și împingând înainte eveniment după eveniment”, completează Monica.

Care sunt marile companii care le-au sprijinit? IBM, Google, 4PSA. Cine sunt partenerii lor? Girls In Tech și Asociația TechLounge, sub egida cărora GWCR operează în momentul de față din punct de vedere juridic.

De ce „GIRLS”, și nu „GIRLS & BOYS”

„Am identificat în mod natural o nevoie existentă în societatea românească și m-am conectat la ea”, spune Monica: aceea de a aparține, de a crește împreună. Cele 250 de fete venite în primele două zile pe grup erau interesate, pasionate, aveau nevoie să simtă că au un spațiu de comunicare.

La prima întâlnire Girls Who Code Romania, momentul zero al comunității oficiale, adică 2 aprilie 2014, „eram puțin peste 30 de persoane în sală, toate cu background-uri diferite – ASE, Mate-Info, ACS / UPB, facultăți tehnice și nontehnice, programatoare cu experiență”, își amintește Silvia Stegaru. „Faptul că în Girls Who Code nu pot intra băieții nu are de-a face cu izolarea cât are de-a face cu încurajarea libertății de exprimare: vorbește aici, pentru că noi te ascultăm; povestim împreună.”, explică Monica Muntean.

Silvia spune că întâmpină deseori remarci referitoare la discriminare, cum că nu ar exista așa ceva în România. „Să presupunem pentru un moment că într-adevăr nu e discriminare în România – pentru care nu va găsi nimeni date statistice pro sau contra, deci e cea mai ușoară formă de a ne contesta activitatea. Dar nu putem nega că sunt puține femei care studiază Computer Science.” Cifrele spun că Universitatea Politehnică din București are sub 25% fete admise în fiecare an, iar companiile au sub 10% femei programator ca angajate.

Training, sprijin, răspunsuri. Totul, gratuit

Toate activitățile GWCR sunt gratuite, dar cu selecție: „Tratăm fiecare caz individual și încercăm să le ajutăm să găsească răspunsul potrivit. Continuăm să organizăm evenimentele care deja devin periodice și încercăm să creștem echipa de organizare, care are nevoie de ajutor acum, când avem atâtea evenimente de realizat”, spune Silvia.

Flavia Stoian, pe de altă parte, are ținte mai îndepărtate: „Visez la o platformă internațională interactivă de mentorat care să creeze legături între fete care au nevoie de susținere și fete care vor să dea ceva înapoi comunității lor extinse.”