Discriminarea și intoleranța, probleme sensibile în relația angajat-angajator

Discriminarea la locul de muncă

Discriminarea în relațiile de muncă poate apărea la recrutare și la angajare, la stabilirea/majorarea salariului, la stabilirea/schimbarea condițiilor de muncă, la formarea profesională și la oportunitățile de promovare, precum și la concediere.

Mai precis, criteriile stabilite de angajator pentru selecția și recrutarea candidaților trebuie să aibă o justificare obiectivă, rezonabilă și proporțională cu scopul urmărit. În practică, angajatorii au fost sancționați pentru condiționarea ocupării locurilor de muncă pe criteriul de sex, vârstă, etnie, domiciliu sau categorie socială, criterii care, ținând cont de situația de fapt, nu justificau instituirea unui tratament diferit.

Cele mai frecvente situații în care angajații au declarat că ei înşişi sau alte persoane cunoscute au fost discriminate la angajare au fost cele legate de vârsta înaintată, de o problemă de sănătate şi de o sarcină. Cele mai rar menționate sunt etniile maghiară, română şi genul masculin. Din punctul de vedere al mediilor de rezidență, sunt diferențe semnificative, cu grad crescut de discriminare în mediul urban pentru următoarele aspecte: vârsta (ambele categorii), genul feminin, etnia romă, aspectul fizic, orientarea sexuală diferită şi prezența unui handicap.

Pentru celelalte categorii nu există diferențe semnificative statistic din punct de vedere al mediului de rezidență. Distribuția răspunsurilor pe cele patru regiuni studiate arată un nivel crescut de discriminare în Regiunea Bucureşti‐Ilfov.

Există diferențe semnificative între regiuni în ceea ce priveşte aprecierea discriminării legate de aspectul fizic (34,5% în Bucureşti-Ilfov față de 11,7% în Centru, 14,2% în Nord-Vest şi 19,3% în Sud), orientarea homosexuală (13,2% față de media 4,8%), prezența unui handicap (Bucureşti- Ilfov 25%, Centru 11,5%, Nord-Vest 16,8% şi Sud 19,3%).

Alte caracteristici menționate ca factori de discriminare şi unde apar diferențe semnificative statistic între regiuni sunt: existența unei probleme de sănătate (Bucureşti‐Ilfov 29,3%, Centru 15,8%, Nord-Vest 19,2%, Sud 21,9%), existența unei sarcini (Bucureşti-Ilfov 26,6%, Centru 16,8%, Nord- Vest 21,1%, Sud 17,1%), „pentru că este în vârstă” (Bucureşti-Ilfov 50,8%, Centru 31,1%, Nord-Vest 37,8%, Sud 36,4%), „pentru că este tânăr“ (Bucureşti-Ilfov 31,1%, Centru 14,4%, Nord-Vest 18,2%, Sud 18,3%), apartenența la sexul feminin, etnia romă şi eliberarea din închisoare.

Intoleranța

Acest concept a fost măsurat de-a lungul timpului folosind o întrebare referitoare la rele tratamente la locul de muncă, pe care le-au trăit angajații sau despre care au auzit că li s-ar fi întâmplat cunoştințelor.

Concedierea pe motive de discriminare reprezintă, de asemenea, un risc crescut pentru Regiunea Bucureşti‐Ilfov. Neînțelegerile cu şeful, concedierea consecutivă revenirii din concediu (de boală sau de maternitate) şi existența unei probleme de sănătate reprezintă explicații pentru decizia de concediere pentru angajat sau una dintre persoanele cunoscute de acesta.

Concluzionând, se poate aprecia că analiza toleranței la locul de muncă față de colegi arată un grad scăzut de toleranță pentru persoanele cu orientare homosexuală, pentru etnicii romi şi pentru cei eliberați din penitenciar. Românii sunt toleranți față de cei de gen diferit sau cei care au o altă orientare politică.

În ceea ce priveşte toleranța şi acceptarea conducerii, putem spune că marea majoritate a populației din cele patru regiuni consideră în măsură egală femeile şi bărbații ca fiind potriviți pentru posturi de conducere. Aici se poate observa diferența între mediile de rezidență. Cei din mediul rural, fiind mai conservatori, menționează în mai mare măsură bărbații ca fiind apți pentru posturi de conducere. De asemenea, femeile par să fie preferate în proporție ceva mai mare pentru posturi de conducere din spitale şi şcoli, în celelalte instituții fiind menționate mai rar.

În ceea ce priveşte motivele de concediere, pe primul loc se află relațiile încordate de la locul de muncă, această situație indicând un risc de mobbing în cele patru regiuni. Regiunea Bucureşti‐Ilfov are şi pentru aceşti indicatori ai comportamentelor discriminatorii cel mai mare nivel, în comparație cu celelalte trei regiuni.

Datele au fost obținute dintr-un studiu asupra unor forme de discriminare la locul de muncă în România, comandat prin programul POSDRU, Domeniul major de intervenție 6.3 „Promovarea egalității de șanse pe piața muncii”.